tag:blogger.com,1999:blog-59196100872194357732024-03-04T22:22:52.328-08:00solstitiu de iarnaLenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.comBlogger137125tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-87665252563394164062013-08-24T09:21:00.000-07:002013-08-24T09:21:24.268-07:00plutiriCat de scurta e viata uneori, ai vrea din tot sufletul sa traiesti cel putin 200 de ani, sa ai timp sa savurezi fiecare clipa ce fuge, fuge, fuge si nu o mai poti avea inapoi.<br />
<br />
Azi cu toata caldura de vara pe terminate batea un vant cu miros de toamna. Si toate florile de la ferma miroseau sfasietor, ca si cum te chemau cu ultima lor zvacnire sa le admiri, mirosi, simti in intreaga ta fiinta. Si norii se plimbau cu viteza pe cer, grabiti si ei spre nu stiu ce si nu stiu unde. Noi doi ne opream sa ne sarutam din cand in cand pe aleea fluturilor, caci asa se cheama, creata special sa atraga prin culorile ei toate creaturile astea fragile. Ale noastre se alergau in sus si in josul aleilor oprindu-se din cand in cand sa guste zmeura, care odata cu primavara si vara intarziata de-abia acum se copsese.<br />
<br />
Plutesc, plutesc, ca de obicei cand se schimba anotimpurile plutesc. Ceva se intampla atavic...caci de fiecare data se repeta, aceasi senzatie, infrigurare, emotie, dorinta...simt ca vine toamna. Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-54477696614030238062013-07-26T03:30:00.001-07:002013-07-26T03:33:28.847-07:00vara olandezaTotul pare incremenit ca intr-un desert verde uscat si care incepe sa se ingalbeneasca de la o zi la alta. Frunzele copacilor par a fi din hartie creponata pe care asemeni aripilor unui fluture apocaliptic ti-e frica sa le atingi caci se vor preface in praf. Totul e nemiscat, caldura asta de 28 resimtindu-se a fi de 38. Norii desi ca o pasla alb-gri acopera intregul cer si vantul fara de care Olanda ar fi doar un bibelon intr-o vitrina, aproape ca nu exista. Figurile oamenilor, putini, fiindca e vacanta, par a se misca intr-unul dintre filmele alea vechi a caror pelicula are gauri, pete negre, si in care dinamica e una a unor marionete in sepia sau cel mult alb-negru.<br />
<br />
Azi e una dintre zilele alea sufocante, pentru ca nici macar nu putem vedea soarele. Si e atat de liniste, linistea aia dinaintea furtunii. Aerul e incarcat de energie. Ale mele si-au pus muzica in sufragerie si danseaza. Eu desi pun sute de facturi in ordine, mi-am pus castile si ma delectez cu sunetul anilor alora in care nu existau notiunile astea atat de reale: casa, masa:)). Era doar libertate, cat mai multa libertate, sa poti alerga unde vrei, cand vrei, cu cine vrei :)) sa citesti ceva intr-un hamac la Vama Veche alaturi de cea mai buna prietena a ta si sa privesti marea. Pe Texel am avut cu mine: Kafka on the shore a lui Haruki Murakami si am stat ore intregi sa cuprind in irisul meu Marea nordului cea intunecata si albastra. De mica am avut o slabiciune pentru ochii albastrii...Jan ii are asa, Anca, iubita mea prietena, Keira, pana si Olanda are portia ei de albastru nelimitata. <br />
<br />
Vara olandeza e enervanta, pasionala, plina de temperament, excesiva, dar atat de fascinanta. Greu de explicat cuiva care nu a experimentat niciodata extremele in viata. De la ploaia torentiala care se revarsa cu furie, umplandu-ti sandalele cu noroi, nisip si frunze rupte ale copacilor pana la vantul ce-ti incurca parul si-ti lipeste hainele de corp, uscandu-ti in acelasi timp buzele si terorizandu-ti ochii cu tot praful purtat pe aripile lui. Caldura aia ce topeste campurile colorandu-le intr-un verde inchis, cu cerul rosu la asfintit si lumina lenesa si calda ce persista pana aproape de miezul noptii.<br />
<br />
Vara mea olandeza presarata cu scoici negre (caci nu-i asa doar imi place negrul atat de mult) si nisip ramas in jucariile fetelor sau pe un prosop de plaja cu dungi care mi-aduce aminte invariabil de timpuri fericite. Caci ce poate fi mai plenar decat sentimentul ala de vacanta, de soare, de vara, de mare. Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-64060127079193812922013-07-25T06:51:00.002-07:002013-07-25T08:18:43.628-07:00"democratie" si ce se vrea ea "a fi"N-am mai scris de mult timp dar astazi simt nevoia sa o fac, in primul rand pentru ca am vazut atata lume care inca habar n-are de unele notiuni socialo-politice dar simte nevoia sa se bage in seama. Si in al doilea pentru ca ma irita in ultimul timp subcultura asta de masa. Paine si circ, oameni buni, paine si circ. E tare greu sa le explici copiilor tai ca ei vor fi printre aia 20% care nu pun botul la mass media (adica media maselor tradus simplu asa ca sa fie elocvent, pentru marea masa a populatiei). Stiu I'm lucky ca ele au fost de mici expuse ideii de a nu crede in autoritate de orice culoare ar fi ea, ci a gandi si supune propriului filtru de gandire orice actiune si idee. Astfel ca e usor de inteles de ce Freya stie acum despre cateva lucruri care de obicei nu se discuta la varsta lor. Astfel ca in familia noastra nimeni nu va fi supusul nimanui.<br />
<br />
Tara asta Olanda ca exemplu luata (monarhie in momentul de fata) nu a fost construita de regina nu stiu care. Nu, ea are o istorie proprie a ei, un popor ce s-a cristalizat in timp, ce a luptat pentru a-si face un loc al lui, un set de traditii, si asta inca de mii de ani. Taramul Olandei fiind locuit inca inainte de romani. Pana si orasul in care locuim se gaseste pe ruinele unor asezaminte romane. Si Olanda a fost Republica pana in 1815 deci nicidecum in timpul Secolului de Aur cand incepe sa fie cunoscuta international. Dar revenind la oile noastre:<br />
<br />
Unul dintre motivele pentru care numim astazi diferite forme de guvernamant "democratie" este pentru ca vine din antichitate, din Grecia (evident), unde au inmugurit ideile de egalitate, drepturi ale cetatenilor si asa mai departe inca de acum mii de ani.<br />
<br />
Democracy is a form of government in which all eligible citizens participate equally—either directly or through elected representatives—in the proposal, development, and creation of laws. It encompasses social, economic and cultural conditions that enable the free and equal practice of political self-determination.<br />
<br />
The term originates from the Greek δημοκρατία (dēmokratía) "rule of the people",[1] which was coined from δῆμος (dêmos) "people" and κράτος (kratos) "power" or "rule" in the 5th century BCE to denote the political systems then existing in Greek city-states, notably Athens; the term is an antonym to ἀριστοκρατία (aristocratie) "rule of an elite".<br />
<br />
De aceea nimeni nu ma va convinge vreodata ca eu, vecina mea olandeza, sau un alt locuitor al Planetei luat la intamplare suntem mai prejos decat papa de la Roma, regina "nu stiu care" si altii care se considera superiori in vreun fel. Cine mai vrea sa pupe maini, sa se aseze in genunchi in fata altuia in secolul XXI cand nici macedonenii lui Alexandru cel Mare nu o faceau in fata nimanui (acum 2300 si ceva de ani), e liber sa o faca. E decizia lui, dar sa nu asume ca toti suntem la fel. <br />
<br />
De aceea niciodata monarhia nu va fi compatibila cu democratia dintr-un simplu motiv, definitiile lor nu se pupa una cu cealalta. Oricine care traieste intr-o monarhie stie ca in actele oficiale semnatura si diferite clisee de exprimare incep si se termina cu "prin gratia", cu "acceptul majestatii sale" etc etc, cutarica fiind "supusul" acelui cica monarh al tarii, ori asta nu este egal cu <b>omul liber.</b> Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-32584309230458456642013-06-13T04:21:00.000-07:002013-06-13T06:46:28.012-07:00Cand iubesti prea mult...Se pot intampla diferite chestii care sa te doara pe tine, desteptul ala care in loc sa piarda timpul cu alte lucruri mai folositoare:) iubeste si el asa ca si cum e ultima data in viata. Peste vreo jumatate de an o sa ating magnifica varsta de 40, ua...am zis-o, desi pana si ideea asta ma oripileaza cu furie. Pentru ca eu sunt genul de persoana care traieste pentru acum ori niciodata, pentru moment, pentru imagini de o frumusete rapitoare, pentru muzica aia care face sa vibreze intregul suflet, de parca l-ai tine in mana si ai vedea cum danseaza...pentru ca batranetea mi se pare trista daca nu te joci cu ea, ca si cu intreaga ta viata.<br />
<br />
Si leacul e asta; doar iubirea, multa, multa iubire. Dar sa fiti avertizati, se poate sa suferi si din prea multa iubire, cand ea se revarsa, cand ea se strange in mii de cuvinte ce se vor eliberate, cand ea se lipeste de trupuri si le polueaza cu prea multe saruturi si imbratisari pana la limita betiei totale. Aceea magie a adancurilor sau inaltimilor, unde ametesti de prea putin oxigen. Caci oamenii indragostiti nu stiu a face altceva cu buzele lor decat sa sarute, ore intregi pentru ei e putin, timpul...ce e ala? la ce ne foloseste? pe ei timpul ii doare. Ei vor timp, ca niste insetati apa. Timp doar pentru ei, sa fie undeva departe, unde doar bratele lor le sunt casa. Unde doar buzele lor le sunt masa. Unde soarele, luna, norii trecand toata ziua pe cer ii privesc si le zambesc fericiti. Ati observat si voi cupluri care se saruta intr-o gara inainte de a-si lua ramas bun? Toata lumea e indulgenta cu ei, toata lumea le zambeste :). <br />
<br />
Am fost si cea care s-a suit in tren si el cel care a sarutat geamul :) in dreptul meu...dar am fost si cea care l-a condus strans lipita de el la gara, unde desi am asteptat o jumatate de ora pentru noi a fost doar o secunda si el sarutandu-mi parul imi soptea ceva, in timp ce eu stateam cu nasul in gulerul camasii lui, locul cel mai frumos din lume:). Lumea toata devine visatoare cand vede doi indragostiti :). Pentru ca lumea vrea si ea sa iubeasca prea mult...poate ii e frica, poate nu stie ce minunat de dureros e sa ametesti din prea multa dragoste.<br />
<br />
L-am sarutat atunci, eu jos si el pe scara...si controlorul ne-a zambit si asteptat. Si cand trenul s-a pus in miscare, lumea s-a facut mai mica. Dar iubirea este peste tot, chiar si in niste carlionti de par pe care ii cunosti de 10 ani si pe care ii mangai si rasucesti in timp ce citesti in pat, el tinandu-te strans in brate, un alt indragostit si el. Si iubirea sta ascunsa pana si in poze vechi pe care le rascolesti intr-o cutie mare de pantofi, razand, plangand de emotie, asta eram eu roscata, asta era Freya mica, asta erai tu, intr-o camera de hotel din Romania, dormind...si zambind in somn, la fel ca acum, acelasi dar altfel. Cand iubesti prea mult...lumea nu intelege de ce nu e cu masura, dar nici nu trebuie sa-ti pese, e jocul tau, doar al tau, joaca-l cum vrei tu. Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-23685642264016932932013-04-22T23:59:00.001-07:002013-04-22T23:59:19.437-07:00Amantul meu, AmsterdamDe cum cobori din tren si iesi din gara, ea insasi monument istoric te intampina nebunia strazilor. Aerul ala de nepasare, de continua vacanta, de rebeliune si tinerete. Amsterdam este un oras vesnic tanar, prin multimea aia de turisti deloc snobi, ci dimpotriva groaznic de relaxati, ca si cum insasi cerul mereu schimbator al Olandei le arata ca totul ca in viata e trecator precum clipa de placere. <br />
<br />
Iubesc orasul asta galagios, plin de iubire, da da...de camere de hotel (hoteluri vechi, mici, pline de farmec, uneori cu scari ingrozitor de inguste) unde oamenii se ascund de lumea dezlantuita pentru a face dragoste cu pasiunea aia de sfarsit de lume. Iubesc canalele lui, pe alocuri murdare (caci nici barcile ce fac curat nu fac fata uneori haosului din fiecare weekend), cu case plutitoare...luminate pe la poduri seara, unde oamenii stau pe pontoanele de lemn, unde trag barcutele si canta din chitara, fumeaza, beau, se saruta. Iubesc strazile alea mici unde florile din ghivece puse in fata scarilor de intrare in casa ajung pana in strada. Strazi facute sa-ti rupi tocurile pantofilor, caci sunt pietruite, dar unde ca sa mergi doi oameni trebuie sa te tii strans in brate :). Iubesc strazile alea inghesuite cu case vechi vopsite cu negru, rosu si alb (de altfel emblema orasului Amsterdam sunt 3 cruci ale sfantului Andrei albe pe o banda neagra asezata pe un fond rosu) si cu multe obloane, foarte multe obloane de lemn, la geamurile mici.<br />
<br />
Duminica m-am plimbat cu barca unor prieteni pe canale. Ne-am luat cu totii ceva sticle de vin in cosulet de paie, carnati tipic olandezi si paine cu nuci si stafide :) si perne. Da, perne, caci in barcile cu motor de altfel foarte simple ale celor din Amsterdam pentru a sta comod pe scandura de lemn ce inconjoara barca iti trebuie ceva moale.<br />
<br />
Da, amantul meu este Amsterdam, cu el as insela pe oricine ar incerca sa-mi intre in viata si in suflet. Dragostea lui a crescut incetul cu incetul. M-a prins insa atat de tare in ultima vreme incat as spune ca e de-a dreptul pasiune:)). Este o dragoste imposibila, nonconformista, pe alocuri vinovata, dar atat de fierbinte. Ca si cum de cand ne vedem, totul se transforma in: "si ce daca?". Ne descoperim fiecare sensibilitate, incepand cu piata de flori, pana la terasele din jurul lui Leidseplein, sau frumusetea solitara a bisericii Zuiderkerk...ne place sa ne pierdem in lungi calatorii ca-ntr-un labirint in care mai descoperi un colt nestiut pana mai ieri. Da, dragul meu drag Amsterdam te iubesc asa cum n-am iubit pana acum pe nimeni! Pe joi dragul meu:)Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-20869476567344854342013-03-12T13:19:00.000-07:002013-03-12T13:22:11.521-07:00timp, fericire, dragoste...Stiu, stiu...clisee si totusi. Totusi e purul adevar. Cand iubesti si esti iubit esti fericit, cand esti fericit timpul ti-este prieten si totusi te doare ca trece mult prea repede cand tu l-ai vrea asa in miliarde de bucati, l-ai vrea infinit.<br />
<br />
Citeam azi cu zambetul pe buze alte razboaie intre mamici care de mai care infricosate, incercand sa se convinga singure de alegerea lor. De la a sta cu copilul acasa, de a-l planta pe nu stiu unde, de una de alta, vesnicele razboaie plictisitoare. Vai cat de "deja vu" mi se par. Aceleasi si aceleasi argumente vomitive, scuze alt cuvant efectiv nu gasesc:)). Bani, bani, bani, etc....frici, frici, frici, mii de frici, cred ca in general o gramada de lume e groaznic de fricoasa. Orice ii inspaimanta, orice le creaza dezechilibre interioare. De parca poporul care scrie pe net sunt amaratii aia din satul bunicii mele din Oltenia...zau asa:)). Cred ca as soca lumea daca mi-ar vedea televizorul (unicul) care a inceput sa dea si rateuri:)) o fosila de 10 ani. Deci nu plasma, mama lui peste prajit :)), 3D, LED si alte scheme d-astea. Daaa, le cunosc evident din foldere, reclame si altele, dar doar atat. Zau daca pe televizorul meu nu ar merge un pestisor de sticla si un mileu, suprema arta ar fi. Kitsch artistic nu asa orice!! Oricum il deschid apasandu-l pe buton (nu mai am telecomanda cred ca de vreo 2 ani de cand ne-am mutat)...haha, adica da pe buton ca in vremurile antice si de demult....doar in unele dimineti cand ma uit la stiri fix cat imi beau cafeaua, sau cand se joaca ale mele pe WII sau cand vad un film pe TCM -am corupt-o si pe Freya si ne uitam cateodata la filme cu Katherine Hepburn sau Shirley Temple sau Eroll Flynn sau chiar Greta Garbo-deliciu adevarat!!<br />
<br />
Deci regula mea de aur e compusa din 3 simple (ca la matematica): timp sa ne bucuram de tot ce avem: un parfum nou, oja fosforescenta -m-am dat azi cu ea sa le sochez p-alea la supermarket cand platesc la casa:))), o lampa noua cu culori de la Ikea, o ceasca de cafea calda tinuta strans sa ne incalzeasca mainile reci in timp ce privim pe geam niste pasari zburlite si cum picura apa din turturi...sau orice altceva ce ne face fericiti.<br />
<br />
A doua regula din alea 3 simple si din aia totala de aur:)) e asta: sa lasam la o parte orice frica si sa indraznim sa fim fericiti. Isabel Allende spunea in cartea ei My invented country ce vorbeste despre Chile:) ca lor le era teama sa spuna ca sunt fericiti si la orice intrebare raspundeau cu asa si asa:) nu cu bine:)). Cata lume nu am observat ca nu indrazneste sa fie fericita. Mii de reprosuri, mii de intrebari retorice, atentie multa ceruta de la toti si toate, mda...astea toate nu duc catre fericire. Sau atunci fericirea lor e sa fie nefericiti, plangaciosi, sumbri, acri si ciufuti in majoritatea timpului:)) ca mai au si ei scapari cand sunt solari de-a dreptul. Ei bine eu refuz sa adun nefericire in poseta vietii mele (nu m-am decis inca cam cum ar arata, dar cred ca trebuie sa fie una mare, sa incapa tot felul de chestii acolo). Eu adun clipe de fericire, le inramez vizual, le inramez virtual, le inramez metafizic (sufleteste)...si nimic pe lumea asta nu e mai frumos decat sa te simti fericit! Nimic!<br />
<br />
A treia regula este aia dragostea. Dragostea atotcuprinzatoare. Dragostea de viata. Dragostea de copii, barbat, prieteni, natura, arta, si...si...si :)) Ce pot sa spun...pe scurt: sunt iubita si iubesc...zambesc din aceasta cauza tamp pe strada, dar mie nu-mi pasa, caci eu sunt tipul ala de om care rade si daca ploua si i se pare ca e misto, ce daca se uita vreo tanti trista ciudat la mine, poate la un moment dat isi va aduce aminte de clipa asta si o va trai si ea, sper din tot sufletul!! Dragostea aia care nu se mai termina...dragostea aia sub forma unor scrisori nebune, pasionale...sub forma unor inimioare desenate pe te miri unde....sau a unui mic dejun adus la pat sau a unei maini ce te cuprinde toata, linistita, calda, calma si totusi vibrand. Sub forma ochilor albastri-verzui-gri regasiti in chipul altei fiinte sau a unor codite pe care le implestesti gandindu-te la propriile tale codite de fetita visatoare.<br />
<br />
Timpul meu este pentru mine, pentru a fi fericita, pentru a iubi si a fi iubita. Drumul vietii asteia e prea frumos ca sa nu stau pe loc si sa-l admir, sa-l sorb, sa-l miros, sa-l absorb, sa-l pipai, sa-l sarut...Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-50066490551088736552013-02-28T12:49:00.003-08:002013-02-28T12:53:06.811-08:00o vizita mai specialaAzi am fost la o cafea la o noua vecina. De la inceput spun ca eu nu practic sportul asta, caci din fire sunt un lup mai singuratic, foarte prietenos cu diferiti lupi pe care deja ii stie :). Dar ma rog, uneori sunt si un lup curios, asa ca am cedat la insistentele unei tipe care are fetita in clasa Keirei la scoala si care mi-a spus ca pot si eu ramane cu Freya la ea cat se joaca fetele.<br />
<br />
Ei bine nu despre prietena Keirei sau despre vecina mea o sa fie vorba in postul asta ci despre sora mai mare a fetitei de 4 ani, cea care avea 7 ani. O fetita superdotata, geniu probabil, dar eu nu ma pricep, e doar o evaluare din ceea ce mi s-a spus si am vazut. Aceasta fetita va spun sincer ca m-a speriat si cumva inghetat azi timp de aproape 2 ore cat am stat acolo. Avea in primul rand un vocabular de om mare, un stil de a vorbi ca si cum ma aflam nu in fata unei pustoaice de 7 ani ci poate in fata unei doamne de 57. Cu o reflectie nemaipomenita a faptelor si evenimentelor dar care te ingheata in fata ideii asteia primordiale de evolutie. Adica cum se poate totusi o fetita sa se comporte, discute sau chiar expune idei intelepte in stilul unui adult, unui om blazat deja de tot ceea ce-i poate oferi viata. Cumva m-a intristat. Ma uitam la cele doua fetite ce se jucau cu papusile, Keira si S si ma uitam la fetita aceasta inteleapta M cum vorbea cu Freya, care insasi de felul ei este foarte copilaroasa si visatoare. Imi dadeam seama ca M probabil nu va trece niciodata etapele alea premergatoare adolescentei intr-ale gandirii, nu adolescentei fizice.<br />
<br />
Azi am coborat putin cu picioarele pe pamant as putea spune. Ce mi-as putea dori mai mult de la coplaria alor mele? Sa faca in fiecare zi cate o activitate extrascolara? Sa ajungem sa ne vedem cu picatura, sa nu mai strangem "imbratisari" pentru pusculita (caci nu-i asa imbratisarile cresc increderea in noi, fac bine tenului :)), sufletului, calitatii vietii)? Sa ajungem sa nu mai vedem culorile cerului Olandei atat de minunate, alea pe care noi toate 3 am vrea sa le pictam in fiecare zi? Sa ajungem sa ne imbracam in fuga, fara a lenevi toate trei plus tati in patul mare inainte de micul dejun sau in weekenduri? Sa ajungem sa nu mai vedem cand vine primavara si apar mieii sau brandusele la ferma din apropiere? Sa ajungem sa nu mai avem timp sa o lalaim prin biblioteca publica de la noi din cartier cu orele, uitandu-ne pe carti, citind acolo in liniste lafaite pe cate o perna mare pe podea? Nu. O viata avem si nu ne ajunge pentru cate clipe am vrea sa impartim zi de zi, luna de luna, an de an.<br />
<br />
Copilaria e ceva atat de pretios ca nu merita alergata, nu merita ingorata, nu merita sa ii furi amintirile, nu merita sa nu o iubesti cu adevarat si din tot sufletul. Copilaria e locul ala sigur unde te poti intoarce cateodata in viitor cand poate va fi o zi cu furtuna. E locul ala din suflet care stii ca mereu e cald, miroase a mama si te poti cuibari in el ca intr-o plapuma moale. Eu traiesc copilaria alor mele ca si cum e filmul vietii noastre. Iubesc locul asta in care ne gasim acum, e unul nebunatic si totusi cuminte, sofisticat si totusi banal, maret si totusi simplu, dar e copilaria lor si casnicia mea si familia mea si oaza aia in care chiar daca normele ar spune ca nu poti bea sampanie de copii miercurea fara motiv, totusi se poate oricand gasi un motiv:). Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-92069924970083433412013-01-28T05:28:00.003-08:002013-01-28T05:33:58.755-08:00Buddha si calea de mijlocDe ceva timp sunt ocupata sa citesc despre asta. Vreau sa incep din clipa in care o sa ma simt pregatita sa meditez. Simt ca acum e perioada aceea atat de frumoasa in care ma indragostesc. De o idee si nu vreau sa o pierd. Ceva atat de simplu cum este calea de mijloc nu cred ca exista.<br />
<br />
Ce este "calea de mijloc". Calea de mijloc este acel drum al vietii care nu ne duce nici catre culmile austeritatii, dar nici catre extrema indulgenta a senzatiilor.<br />
<br />
Persoana a extremelor asa cum sunt eu aceste lecturi m-au schimbat. Da, m-am indragostit iremediabil de calea de mijloc, dar in acelasi timp cu luciditatea-mi caracteristica o supun si pe ea testelor. Si mi-e frica, ca intotdeauna cand ma indragostesc eu o fac cu pasiune de acea incerc acum sa imi stapanesc frenezia si entuziasmul. Una dintre invataturile budiste spune ca echilibrul se atinge atunci cand totul e privit dinafara, cu intelepciune, cu zambet, dar nu cu hohote de ras, cu o sagalnica tristete dar nu cu o disperare nemarginita. De cand am vazut un film (Little Buddha) si ceva s-a miscat acolo interior, drumul meu e lin.<br />
<br />
Pentru mine era totul sau nimic. Acum este totul si nimic in acelasi timp:) sau Calea de Mijloc, o imagine unica pentru fiecare in parte, aflata intre cea a eternitatii si cea a nihilismului. Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-59562999112948723842013-01-07T04:34:00.001-08:002013-01-07T04:34:02.579-08:00Ameland, insula cailorAmeland una dintre cele 5 insule frisice locuite ale Olandei. Aflata intre alte doua pitoresti insule, Terschelling (favorita mea de pana acum) si Schiermonnikoog, Ameland este o insula a dunelor, dune de la un capat la celalalt al insulei, dune impanzite ici colo de bucati de padure, cu copaci rasarind din apa si mai ales cu foarte multi cai. Cai ce alearga liber pe intinderea dunelor, cai de toate felurile, de la cei negri ca pana corbului, fara pic de pata, pana la cai roscati si pletosi, precum in Nord pana la mustangii nativilor americani. Cai minunati, deloc speriosi, care vin catre tine si care pozeaza mai ales. Cred ca stiu si eu cat de frumosi pot fi. Pozeaza mandrii ca si cum lumea/insula e a lor. <br />
<br />
Dunele de pe Ameland sunt unele dintre cele mai frumoase si am vazut ceva dune pana acum :). Sunt arcuite si pline de iarba aceea tepoasa atat de ingrijita de zici ca sta cineva sa o tunda zi de zi sau sa o perie precum parul lui Rapunzel. Am facut o multime de poze, dar mai ales am pastrat momente pentru noi/mine in suflet, asa ca un film minunat pe care doar eu am avut privilegiul sa-l vad, fiecare il vede altcumva la urma urmei. Am stat pe o banca la margine dunelor privind marea, de am cuprins-o in ochiul meu precum intra duhul in lampa lui Aladin. La nevoie ii pot drumul ca sa mai visez putin.<br />
<br />
In Ameland am vazut la Natuurcentrum un peste-luna minunat am stat vreo 2 ore sa-l privim, pe el, un homar urias si un crab...cei din urma fiind de-a dreptul prieteni:). Niste rechini mici cu pete precum leoparzii, o frumusete si niste pisici de mare simpatice care "zburau" care incontro, deranjand de la lenea ei suprema o murena neagra si cu ochi albastri, total de pe alta lume.<br />
<br />
Deja planuiesc urmatoarea escapada, de data asta neaparat pe Terschelling (pe care eu cu Jan am vazut-o dar fetele nu)...singura insula frisica unde cresc cranberries, campuri pline de ele:) si insula lui Willem Barentsz, vestitul explorator olandez.<br />
<br />Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-52006520045247857802012-12-10T11:38:00.002-08:002012-12-10T11:38:32.003-08:00in iarna...Olanda mea si-a pictat iarasi cerul in toate culorile posibile. Atunci cand nu este gri este minunata. Are farmecul discret al burgheziei. Linistea aia ordonata, unde frunzele copacilor aliniati cu mestesug cad intr-un ritm anume, al lor. Casele lor care au o anume estetica. Nu m-a prins de la bun inceput, insa cand am perceput insasi arcuirea lor pe pamantul asta drept si impartit in canale, drumuri cu salcii, ici si colo cate o moara de vant, atunci am fost cucerita pentru totdeauna. E o pace care vine insasi din contemplarea peisajelor olandeze. E acea privire melancolica din tablourile lui Vermeer unde femeile se uita pe o fereastra undeva in departare. Poate la barcile lor, tot atat de speciale si ingrijite ca si casele. Fiecare cu personalitatea ei. Mereu aventuriere, mereu falnice.<br />
<br />
In special ultima data la Amsterdam unde am fost la Ijburg, o zona rezidentiala si plina de restaurante, unde doua barci de lemn rotunde si cu vele, vopsite elegant doar in alb cu negru pareau incremenite in timp, venind de undeva din timpul Companiei Indiilor de Est, timpul Secolului de Aur al lui Rembrandt.<br />
<br />
Olanda e frumoasa si iarna. Mai ales asocierea atat de plina de maretie a unor canale inghetate alaturi de niste mori pictate in negru si rosu pe albul iernii. Olanda e tara asta unde de 10 ani, ochii mei vad lumina Nordului filtrata in valuri de nori alergandu-se pe dune si topindu-se in imensitatea Marii Nordului. Olanda e tara asta unde am invatat ca a bea o cafea aromata (si olandezii au o anume afinitate pentru asta, fiind de foarte mult timp consumatori de asa ceva si mari importatori de secole) in timp ce privesti 2 sau 3 pasari negre cu ciocuri portocalii, ce se joaca printre ramurile merilor e un spectacol al vietii insasi de neratat. Poate ca Olanda m-a invatat ceva ce stiam in adancul sufletului de foarte mult timp si anume...Eu iubesc lucrurile care nu sunt asa de evidente. Prea multa lume vine sa vada Olanda primavara, cand explozia florilor o face neasteptat de vie si pasionala. Eu insa o iubesc mai ales toamna si iarna. Cand frumusetea ei e mai greu de descoperit. Si incantarea pe care mi-o aduc insulele ei departe de lumea dezlantuita, asa aprige si dure cum sunt ele, e una greu de egalat. Simplitatea dunelor, linistea locurilor unde doar vantul si valurile se fac auzite, mirajul Nordului, cat mai departe, neaccesibil.<br />
<br />
Amsterdamul acesta mereu surprinzator, jucaus, unde se topesc pasii atator oameni din atatea parti ale lumii. Canalele lui de un romantism desuet si totusi atat de vii, prezente. Cu sunetele lor, cu miscarile barcilor moderne sau clasice. Cu claxoanele bicicletelor vesele ce-si fac loc printre multe flori din fata caselor cu multe trepte. Interioarele surprinzatoare care te lasa ospitaliere sa le privesti. Totul ca-ntr-o casuta de papusi. Asta e Olanda mea, asa cum o vad si simt eu, acum dupa 10 ani. Parte din mine si din viata mea.Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-16397598985341849292012-10-28T10:20:00.000-07:002012-10-28T10:20:49.261-07:00Halloween la drum de seara...Iar e ultima noapte din octombrie, frig, dovleci aurii tinand isonul frunzelor deja cazute ale toamnei, vrajitoare si mai ales multa lume isterizata de ideea asta de Halloween. Nu o sa mai scriu din nou despre Samhain si toate cele de la care au venit pe carari mereu rasucite traditiile si simbolurile de astazi ale sarbatorii.<br />
<br />
Pentru mine Halloween e ziua Freyei si gata. Insa ma amuza cum mai toata lumea ori ca e de acord ori ca nu, foarfeca la ziua asta de sus in jos si de jos in sus, ca e asa si pe dincolo, ca e diabolica, comerciala, americaneasca (hahahaha) ca e ok (pentru copii, huh?) ca mananci bomboane cu nemiluita (vai mie) ca mai decorezi prin casa (de inteles pe frigul asta, doar nu o sa mai aduni castane ca la inceputul toamnei), ca una, ca alta.<br />
<br />
Hm, ce poate fi mai frumos decat o zi speciala ca zi de nastere. Ma rog, toate sunt speciale in felul lor, ca sa fiu politically correct, dar nu am chef, asa ca eu spun asta in cunostiinta de cauza, deh, 22 decembrie cum ar veni :). Mereu mi-a placut toamna, nu am nici o problema cu ea, ba mai mult e premergatoarea iernii cand eu ca o vietate a noptii si Nordului friguros ma reintorc la energia primordiala. Aia cu luna plina intr-o noapte geroasa de ingheata si pietrele :) si totul in jur clar, atat de clar ca vezi pana si firele ierbii negre profilate in lumina albastra si rece.<br />
<br />
Sa vina Halloweenul...il asteptam cu lumanari calde pe un platou cu pietre din Danemarca si scoici de pe Texel si de la Marea Baltica. Cu tort, cadouri pentru amandoua (Keira a zis ca daca e ziua Freyei e si a ei, un pic) si multa iubire care de 9 ani incoace ne umple sufletele si ne vrajeste precum magica zeita a scandinavilor, al carui nume il poarta cu mandrie. Zeita Nordului, o vrajitoare in felul ei si ea, o luptatoare si egala in drepturi cu alti zei, la dreapta lui Odin. Cea care trecand peste vai si munti, risipea iarna aruncand flori in calea primaverii. La multi ani Freya mea draga!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-57505766759214026802012-10-10T01:25:00.003-07:002012-10-10T01:27:13.493-07:00vaccinuri...Freya trebuia sa fac un rapel la 9 ani, nu am fost de acord, asta dupa indelungi cercetari pe net, in clipa in care aici in Olanda a fost o campanie a unor organizatii non-guvernamentale (cum altcumva, de la guvern stim doar ca ni se impune, bine totusi ca inca avem dreptul de a alege) ridicata in clipa in care un baiat de 9 ani a murit la o zi dupa vaccin.<br />
<br />
Si atunci o gramada de alti parinti ai caror copii au suferit reactii adverse, care au fost finut redusi la tacere de catre medicii de familie (ce nu vor complicatii si sesizari catre organizatia guvernamentala care se ocupa cu aceste vaccinuri) si-au ridicat glasul si impreuna au spus tot ce aveau de spus.<br />
<br />
Acum 2 zile aceasta autoritate :) a gasit 20.000 de doze de vaccin (din asta de care ar fi trebuit sa faca si Freya) contaminate, voila, voila!! Au oprit vaccinarea pentru moment, pana aduc o alta transa de vaccinuri. Hm, aici ma intreb, nu o fi si o chestiune de comisioane, hai de la noi, pentru voi, schimbam furnizorul, mai mananca si gura voastra o paine. Hilar, acum ma intreb cand vor descoperi iarasi alte doze contaminate si balarii.<br />
<br />
Eu ma bucur, fiindca odata cu aceasta situatie de toata jena, care mi-a mirosit a ceva ciudat, inca de la povestea cu gripa mexicana, am luat hotararea, ca de-acum incolo, adio vaccinuri. Adica ale mele nu au luat in viata lor un antibiotic, nu au avut niciodata racelile si nebuniile alea de tin copiii prietenilor acasa cu saptamanile in perioadele astea de iarna, etc si sa le injectez eu cu asa fiindca...zice Cineva, o Autoritate (de doi lei, daca ma intrebati pe mine, care ne crede pe toti idioti) si care vine mai tarziu si zice: OOPS, am gresit, dar am visat eu aseara ca e totusi bine. Lasa ca erau dozele contaminate, dar jur pe firul rosu si pe Mickey Mouse ca nu se va intampla nimic. Ha, ha, ha!<br />
<br />
Eu hotararea oricum o luasem cu mult inainte...fiindca am eu banuielile mele legate de alergia Freyei, asa ca pe fondul ei si-asa sensibil, nu aveam de gand sa i-l mai scutur nitel cu niste vaccinuri. Oricum au in sistem deja vaccinurile alea de pana la 4 ani, dar nu vor avea pentru HPV si altele de sezon, gen gripa pestelui prajit, gripa porcului zburator si altele asemanatoare.<br />
<br />
<br />Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-49534806165818281132012-09-13T05:39:00.003-07:002012-09-13T05:39:28.793-07:00alegeri, alegeri...Exista copii care nu au fost dusi la scoala de catre parintii lor decat de vreo 2-3 ori intr-un an, intr-o viata, habar n-am. Exista copii care stau in ora de pranz si pana la 6-7 seara numai cu straini. Exista parinti care mi-au spus ca cele doua (maximum) ore petrecute pe zi cu copilul (restul e noapte si copilul e in pat) ii streseaza si nu le produce bucuria aia la care se asteptau. Exista parinti care critica cat se poate de vehement mamele care aleg ori un program flexibil, ori unul part-time ori stau acasa. Exista si mame care le critica pe cele care aleg jobul in defavoarea statului cu copilul aplicandu-le o eticheta dureroasa. Exista si oameni care nu mai pot de grija celuilalt, uitandu-se mereu in curtea lui.<br />
<br />
Nu stiu de ce? Sincer nu ma intereseaza. Dar...atunci cand cineva face o alegere, oricare ar fi aceea, de ce nu se poate impaca cu ea? Nu ai cheful necesar sa stai cu copilul mai mult, ok, e viata ta, copilul tau, dar de ce simti nevoia de diferite confirmari cum ca tu faci bine, ai cumva indoieli? Pai atunci schimba, cerceteaza situatia, vezi ce poti face.<br />
<br />
Stai cu copilul tau mai mult si renunti la altele. Ok, dar si atunci nu te mai uita ca unii se duc in Bahamas, caci si-au lasat copilul cu au-pairul (adus uneori pe niste bani de nimic si tratat cam la limita scalvagismului asa), la after school sau cu altii ca sa faca banii aia de vacante exotice.<br />
<br />
Ma surprinde sa vad cate mame nefericite exista! Cum a inceput scoala, cat timp astept copilul sa iasa de la ore (in cazul meu a mica, ca aia mare se duce singura pe bicicleta) aud atatea aberatii ca imi vine sa ma duc in varf de munte. Ma refer strict la Olanda a carei situatie nici nu se compara cu Romania (acolo e alta cultura atata tot, acolo exista bone, bunici, etc.) si unde o familie daca tine neaparat se poate mula la a lucra mama 3 zile pe saptamana, miercurea si vinerea aici fiind zile scurte de scoala.<br />
<br />
Dar ca si in Romania si peste tot in lume si-n Olanda exista familii cu dinamici diferite. Exista familii care nu functioneaza dupa principiul: suntem o echipa. Si unde uneori, dezechilibrul dintre asteptari si realizari e la fel de dezastruos ca peste tot.<br />
<br />
Vecina mea care lucreaza full time isi vede cei 2 copii putin, ea nu sufera (mi-a comunicat-o), copiii nu stiu ce simt. Stiu insa ca povestesc uneori cu tristete (celorlalti copii la joaca), ca ei nu au mancat niciodata un pranz in timpul saptamanii cu familia (aici lumea are o pauza generala de la 12 la 13 ziua)in sensul probabil ca nu petrec timpul ca majoritatea celorlalti. In schimb au mult mai multe material fata de ceilalti copii (si totusi nici asta nu-i face "ceva" mai fericiti ca pe restul).<br />
<br />
Totusi ma intreb (in sinea mea): odata ce o familie alege o cale, de ce nu se impaca cu ea, si sa zicem ca pe parcurs isi da seama ca poate nu e calea cea buna de ce nu au curajul sa schimbe ceva, in definitiv, viata e scurta si trece repede :).<br />
<br />
Cu tristete remarc uneori ca e greu de inteles de ce parintii (deci oamenii aceia care aleg sa faca copii, caci nu cred ca le-a pus cineva pistolul la tampla) nu au ca prioritate principala: copiii!!<br />
<br />De ce intre un aparat de fotografiat cu extra-mega-super pixeli de ultimul tip ( e un exemplu si ma refer la cei care tin mortis sa aiba cat mai multi bani din joburi) si timpul pe care l-ar acorda copiilor lor in detrimentul jobului nu aleg copilul. La urma urmei copilul in 15 ani pleaca de acasa, asa grosso moddo.<br />
<br />
Dar cum de atatea ori am zis-o, e copilul lor (alegerea educatiei si timpului petrecut cu el le apartine in totalitate)...insa asta e, sanu planga pe urma ca nici macar nu stiu cum a trecut copilaria copiilor lor, ca "poate" ar fi trebuit sa faca una-alta. Doar a fost alegerea lor si atat!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-81500872248300994102012-09-04T01:57:00.000-07:002012-09-04T01:57:23.796-07:00listen to your heartBucati de viata. Sticla colorata in soare. Fluturi negri cu buline portocalii pe flori de un violet intens in gradina din fata casei mele. Soare de toamna, dulce si cuminte. Stiu, uneori am impresia ca o sa o iau pe campii de atatea sentimente violente. Viata mea nu stiu daca a fost grea, usoara, complicata, nebuna, rebela sau plina de riscuri (asumate) dar stiu ca am trait-o la maxim. Asa ca...mai mult de atat ce pot cere?<br />
<br />
Mi-am ascultat inima, asa razvratita cum e ea. Si acum doua zile am primit inca o dovada ca sunt iubita asa cum sunt eu. Poate rece pentru unii, prea pasionala pentru altii, dura ca un samurai sau romantica pana la ultima picatura de sange, bovariana de-a dreptul. Intunecata ca-n romanele gotice.<br />
<br />
Ma intreb uneori daca oamenii isi asculta inima de ce sunt atat de bulversati, nefericiti, mereu in expectativa. <br />
<br />
De zece ani il stiu, atat de bine. Asa cum imi stiu romanele favorite, cantecele favorite, locurile favorite. Si totusi o seara cu el, uneori face cat zece petreceri. Stiu ca toamna ma indragostesc, dar de data asta el a fost cel care s-a purtat ca un pustan de 18 ani aflat la prima iubire.<br />
<br />
Daca viata e facuta din mii de poze si filme si arome si culori si biletele de hartie si convorbiri telefonice si sentimente si lacrimi de copil si zambete si mangaieri si petreceri si ploi si frunze de toamna si iarba cruda si zapada si cafele aburinde si saluri moi peste paltoane si margele rupte si nisip cald si valuri albe atunci...ascultati-va inima! Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-59129775976040709932012-08-30T11:03:00.001-07:002012-08-30T11:03:18.891-07:00vine toamna...Si iar ma reindragostesc de aer, frunze, pietrele de pe drumul meu de zi cu zi, de hainele de ploaie cu gluga ale fetelor, de cafeaua bauta in timp ce ma uit la picaturile de ploaie, de zambetul lui in timp ce stie ca este privit (eu ma trezesc mereu prima), de serile de toamna lungi cu lumanari mari aprinse pe un platou si lumina calda raspandita de ele prin camera.<br />
<br />
Vara alerg, vara simt, vara...Toamna ma aduce in zona aia de visare, unde seara e dimineata si ziua e plina de mangaieri si carti si filme si case frumos decorate si primitoare si duminica e lenesa si plina de jocuri la masa din bucatarie sau mers prin padure sau la muzeu, sau la balet. Unde Amsterdamul devine cochet si misterios si impanzit de luminite ca niste licurici rataciti...si trece de la nebunia cruda a culorilor din vara la haina eleganta a toamnei.<br />
<br />
Ziua e mai scurta, seara se lasa lenesa peste cartier, merii sunt incarcati de globurile lor verzi. Copiii alearga toata ziua p-afara, cu bicicleta, umplu cararile mici dintre case de desene cu creta, si-au scos corturile de prin case la locul de joaca si inventeaza sute de povesti. In curand o sa inceapa scoala :).<br />
<br />
Toamna are ceva romantic in ea, ca o doamna frumoasa cu multe povesti de dragoste si care isi poarta rafinamentul ca pe o bijuterie de pret, chiar de ar parea demodata multora. Ei nu-i pasa, ea stie ca e frumoasa si atat! :)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-30556206297519433732012-07-08T13:10:00.002-07:002012-07-08T13:10:52.674-07:00Eu nu ma plictisescCitesc o chestie, cretinoida, dar mi-a atras atentia, tocmai prin simplul fapt ca aduce destul de mult cu ceva situatii pe care le cunosc din viata reala.<br />
<br />
O sa incep sa spun ca eu nici macar nu-mi amintesc sa ma fi plictisit de moarte asa cum aud si vad uneori in jur la diferite persoane. Evident cunosc senzatia. Am incercat-o si eu in viata, rareori insa si atunci cand am "mirosit-o" am inlaturat-o rapid, punct (adica m-am apucat de facut ceva, plecat din locul respectiv, eliminat persoana din viata mea, nu de tot :)) daca e atat de plictisitoare, etc).. Imi place sa fiu cu mine, si chiar daca nu am diferite lucruri la indemana, o carte, ceva, nu ma pot uita pe geam sau altele, meditez :). Da meditez, chiar si la nemurirea sufletului.<br />
<br />
De aceea mi se pare crunt ca un copil sa se plictiseasca. Cum sa se plictiseasca un copil? Pai ei acum au universul deschis in fata lor ca un boboc de floare ce in fiecare zi isi mai deschide putin petalele. Si chiar daca are un moment d-asta! Pai trebuie invatat copilul: sa nu se plictiseasca, sa spuna ca se plictiseste si sa gaseasca ceva de facut, explorat, jucat, si asa mai departe. Freya pana acum nu mi-a spus vreodata ca se plictiseste si daca a avut momente in care sa zicem o vedem mai plictisita am intrebat-o si gata, ne-am apucat activ de facut ceva, dar in general e genul meu. Mereu are ceva de facut, are chiar agenda :), isi tine jurnal, imi spune ce vrea sa facem in weekenduri, vine acasa daca s-a saturat de jucat pe-afara, in casa nu atarna aiurea pe canapea ci face ceva, deseneaza in caietul ei de design, taie hartie de impachetat si face patternuri :), ma intreaba ce mancam la cina ca sa stie si ma ajuta la bucatarie in general, isi pune muzica sau audiobooks la cd-player, citeste, se joaca lego cu sor' sa, cu plastilina, cu casutele de papusi, de-a magazinul :), si asa pana poimarti :). Pe scurt, e activa si nu pasiva. Poate o fi o chestie de educatie, habar n-am nu ma pot pronunta. Cert este insa ca daca as fi auzit-o des:"mami ma plictisesc" nu as fi stat asa ca gandacul de Colorado, inert pe o frunza asteptand sa mi se dea cu insecticid in freza.<br />
<br />
Pana la urma eu vad plictiseala ca inertie, timp mort, pasivitate. Si oricum lipsa unei asertivitati duce oamenii in situatii de genul: eu ma plictisesc dar nici altceva nu fac, stau asa poate ma distreaza altii. Si cred ca la un moment dat copiii ajung sa ne imite, nu stiu daca o fi vreo teorie legata de asta, dar oricum daca ei de cand se nasc sunt expusi unei palete largi de experiente, lucruri si locuri noi, nu cred ca au timpul necesar sa se plictiseasca.<br />
<br />
Tot ce aud uneori ca maraiala inainte de culcare e asta: mami dar nu am terminat de jucat :)...de la amandoua. Asa si cum pe mine ma apuca somnul citind o carte si n-am uneori timpul ala nemasurat de dulce, exact inainte a atipi, cand trec cu ochii mintii prin intreaga zi sau un eveniment sau cand lenevesc pur si simplu pe la 11 din noapte inca admirand norii trecand pe cer, in serile lungi si albe ale verii din Nord-Vest, nu chiar din Nordul-Nord. Despre el altadata :).<br />
<br />
Dar e drept, ale mele nu se uita la tv seara, ale mele nu au computer/tableta sau tv in camera, ale mele duc probabil o viata mai simpla spre spartana in comparatie cu alti copii, dar e drept ca eu cred in asta asa ca ele imi cunosc principiile de la inceputul calatoriei noastre impreuna. Exista un Wii si un Nintendo in casa mea, care sunt folosite din an in Paste, si asta in conditiile in care Olanda e renumita pentru ploaie si timp nefavorabil. Si cu toata ploaia azi am fost cu Freya la un spectacol stradal de teatru pe picioroange care se tine anual in Deventer si ne-am umplut retina cu imaginea jucauso-fantastica a 22 (numarate de Freya) de girafe mari, rosii :). Viata e prea scurta pentru a ne plictisi! <br />
<br />
<br />
<br />
<br />Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-58366268229432491892012-06-27T14:28:00.000-07:002012-06-27T14:42:32.067-07:00daca e miercuri e biblioteca publica...Raportul grupei 4 (scoala primara in Olanda are 8 grupe si de la 12-13 incepe colegiul) al Freyei e minunat. Juf a ei (invatatoarea) a fost foarte emotionata cand i-a spus lui Jan ca ii pare tare rau ca nu o sa o mai aiba pe Freya la anul ca eleva. Aici se schimba in fiecare an invatatoarea. Dupa cum imi inchipuiam cea mare a mea e populara, dar ce e mai important e ca e un raport excelent. Mai ne trebuie doar putin mai multa atentie (cica la un test d-asta de spelling, fii mea a luat A-fara greseli la cuvinte dificile si B+ la cuvintele usoare, hahahaha, exact ca mine, repezita uneori si aeriana). In rest chiar i-a zis lu'ta'su ca ii pare rau ca nu prea are ce sa-l indrume intru indreptarea deficientelor :)) (asta saracu a plecat chitit sa o intrebe deja de colegiu, mama paranoica acasa, deh, care isi vrea kinderul la Gimnasium, un fel de colegiu de pe treapta superioara de unde e foarte simplu de trecut la Academia de Arta unde vrea fii mea sa se duca, pana acum...ca deh, totusi e prea mica pentru a sti ea sigur chestia asta, dar oricum).<br />
<br />
Dar cica cireasa de pe tort a fost Keira. Eu eram cu Freya la lectia de balet si el s-a dus la intalnire cu asta mica. Juf deja stia cum o cheama (cica Freya povesteste despre ea la scoala) si cand a vazut-o i-a zis: vai ce papusica, imi pare rau ca nu o sa te am in grupa mea de la anul. Din toamna si a mica merge la scoala. Keira i-a raspuns: dar tu esti juf a Freyei, nu face nimic! (traducere ad-hoc). Au ras cu lacrimi.<br />
<br />
Azi fiind miercuri, am fost cu ele la biblioteca, mereu e cate o activitate, ori citit, ori decupat, lipit, povestit, sezatoare ce sa mai :)). Ele ocupate cu doamna respectiva, eu cu mama uneia dintre fete care era curioasa ce cred eu despre societatea olandeza, etc. Sfioasa m-a intrebat de unde sunt. Din Romania, zic eu. Ah, nu stiu prea multe despre Romania mi-a zis ea. I-am zambit sincer, e ceva Domnule, imi plac la nebunie oamenii directi si cei sinceri, naturali, fara fasoane si figuri in cap. La sfarsit dupa ce ne-am conversat noi ceva timp, cumva mirata imi spune: iti multumesc, a fost o conversatie foarte placuta. Hahahaha, nu stiu la ce se astepta, dar ma bucur sa imi dau seama ca eu am facut pace cu mine. Sunt romanca, dar sunt eu la urma urmei, sunt si olandeza prin adoptie, sunt si cetatean al lumii, dar mai ales al Universului...in rest toate bune si frumoase, biblioteca e un loc magic pentru noi. Pentru mine. Imi iau carti si in timp ce ele sunt ocupate cu activitatile astea, stau pe perne d-alea joase si citesc si eu, si mai ales ma simt ca un copil!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-91915700695680391072012-06-25T08:32:00.003-07:002012-06-25T08:32:45.240-07:00Scoala si timp liberZilele trecute m-am tot gandit la porcaria asta moderna cu omul multilateral dezvoltat (care vai atata o condamnau in comunism si care o aplica acum intr-o veselie). Copiii trebuie sa stie si sa faca zeci de activitati, care mie personal imi par de groaza, dar nu, ei trebuie sa bifeze acolo orice casuta disponibila dintr-un formular imaginar, ala al succesului in viata.<br />
<br />
Evident ca ma bucur ca am copii talentati, dar asta nu inseamna ca ii voi alerga ca pe hotii de cai in virtutea faptului ca daca pierd trenul, nu mai vine altul. Vax Albina. Si chiar si jucatul pe afara eu il vad intr-un anume fel. Ok, sa incep cu inceputul.<br />
<br />
Acum o saptamana stand de vorba cu o amica, mi-a spus socata: vai Freya nu inoata? Nu draga mea i-am raspuns, nu am considerat ca e crima de lez-majeste ca nu a invatat <b>inca</b>. Poate de la anul. Asta cu inotul e o chestie de gustul parintilor, daca au avut chef de mici sa-i duca sau nu. Ca nu vine catastrofa nucleara din senin, sau inundatiile de peste 5 metri, ca asa nu detinem noi controlul absolut asupra tuturor lucrurilor ce ni se pot intampla in viata asta. Ma rog, tot chestiune de orgolii, a mea e mai breaza ca a ta. Jeez, am ramas masca, nu de alta, dar am realizat ca printre minunatiile de lucruri ce le pot invata pe ale mele, sa nu uit una importanta: sa nu iei de bun orice critica, sa o judeci tu putin si sa nu pui la indoiala un crez al tau. Printre altele ceva ce urasc la greu e comparatiile intre copii. A mea e mai inalta decat a ta care e mai mare cu un an, so f...ing what?? A mea vorbeste mai mult ca ta :)) da bre, a mea e mai interiorizata...si?? Bla bla bla...ce misto, o mama isi invata de mica copila cum sa faca lumea sa o ia la fuga, caci la mine nu prinde deloc lauda de sine, ca nu sunt atat de naiva. Daca vad o valoare o laud eu, nu-i nevoie sa mi-o bage ea in fata.<br />
<br />
La scoala toate bune si frumoase, atata tot ca evident curentul e cel general. Ori mi-a crescut pipota in mine cand Freya mi-a spus ca la o poveste, destul de ciudatica as spune eu, toti s-au tavalit pe jos de ras, doar ea si altii 2 nu prea. Si mi-a dat si explicatia, ca ei pur si simplu nu i s-a parut asa de amuzanta. Uaaa, deci n-am vorbit in pustiu! Fii mea e in stare sa gandeasca ca ea si sa nu-i fie rusine. Ca vorbesc cu ea de la politica pana la transformarile fizice la pubertate, de la Univers si pana la atomi e normal, dar nu ma asteptam sa si inteleaga unele notiuni filosofice. Nu inca, dar iarasi copiii imi demonstreaza ca ei sunt mult mai mult decat ne asteptam noi.<br />
<br />
Pe de alta parte: balet face ca vrea ea, la biblioteca mergem ca e foarte fain, la muzee mergem ca iarasi ii plac, pe-afara se da cu bicicleta si se joaca cu copiii ca e normal, daca nu acum atunci cand. Insa sa ajung sa-i programez fiecare bucatica de timp, no way, nu acum. Las ca o sa aiba timp pentru asta toata viata lor! Mai revin eu cu ceva amanunte ca mi se pare tare important ce le transmitem acum, cand inca nu sunt adolescenti, linistea dinaintea furtunii :)!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-41910955923537494372012-06-22T15:13:00.001-07:002012-06-22T15:13:11.992-07:00Crestem...Keira a primit bicicleta de copil mare, d-aia cu roti ajutatoare si cosulet in fata. Azi a facut numai piruete prin casa cu mainile impreunate, ciripind vesela nevoie mare: ik ben zoooooooo blij :) sunt ataaaaat de fericita :).<br />
<br />
Freya are 3 admiratori: Casper, Mike si Justin. Mike este new entry :). Tocmai ce s-a mutat de curand in cartier. Intr-una din zile ii spune Freyei: stii ca eu sunt indragostit de tine? Freya (cica) a zambit si i-a spus:<i> vai ce ma fac? Si Justin si Casper la fel!</i> Deocamdata imi spune, sper ca si mai tarziu :). De altfel sunt atat de dulci aceste<i> indragostiri</i>. Fata mea e visatoare, ca si mine, adica nu ca viseaza<i> la</i> sau ceva anume, ci cai verzi pe pereti :). Cu toate astea ma uimeste felul lucid si realist in care poate uneori privi lucrurile. Si isi dezvolta acum o trasatura de caracter pe care o ador, pur si simplu o ador. Independenta. Gandeste cu capul ei si nu ii e rusine sa mi-o comunice sau la scoala...unde de altfel sunt invatati sa fie asertivi, minunat.<br />
<br />
Eu...hm, eu m-am impacat cu numarul 2, la un moment dat cochetam, visam, brodam un numar 3. Am fost comoda si am acceptat ca asta e formula ideala pentru mine (bine pe de alta parte nu am de unde stii, daca nu am avut curajul sa-<i>l</i> fac, desi e mai bine zis sa <i>o</i> fac :))...al meu rade si zice ca si numarul 3 tot fetita ar fi fost, e energia roz din casa mai puternica decat orice, cred).<br />
<br />
El...le rasfata in continuare, pana la Luna si inapoi, de fapt impopriu zis, le leagana in fiecare zi in bratele puternice ale tatalui si ocrotitorului lor, facandu-le vesnic pe plac, motiv de iritatie (temporara) pentru mama lor :). Regreta in zilele lungi ca a stat prea putin cu ele si se duce sa le inveleasca, doar pentru a mangaia un picior de copil iesind din pijama, slab surogat luat ca un drog in asteptarea diminetilor de weekend, caci da, diminetile de sambata si duminica la noi sunt sacre...familia V coboara din pat si mai bine zis de la etaj de-abia pe la ora 10 spre 11. Pana atunci ne pupam, dragalim, doi adulti cu doi copii cuibariti intre ei, vorbind toti in acelasi timp si incercand sa spunem glume (Freya si Jan) ce am visat (eu si Keira), sa ne aducem aminte de clipele frumoase ale saptamanii si sa planuim expeditia de duminica :). Crestem, dar ramanem inca copii :)!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-82516546569192908532012-06-15T05:15:00.001-07:002012-06-15T05:15:02.394-07:00sunt indragostita pana peste cap...Am doua prietene, doua papusi vii, doua miracole ce vor inflori in doua femei frumoase, doua capete blondute, doua vieti ce au rasarit dintr-a mea, nu-mi apartin in totalitate, dar pe care le-am purtat in inima inca inainte de a le cunoaste. Salvati-ma va rog, caci dragostea asta ma consuma, ma innebuneste, ma obsedeaza!<br />
<br />
Una imi deschide ferestrele sufletului ei in fiecare dimineata in culoarea copacilor, a pamantului, a cafelei, iar alta a cerului, marii si a ceramicii de Delft :). Cu fiecare sarut imi rup din dragostea asta mare si inca o fac sa creasca si mai mult. Nu mi-e strain nici un coltisor de mana, picior, burtica, obraz.<br />
<br />
Oare exista drum mai frumos pe care sa mergi in fiecare zi decat al unei mame? Uneori obosesti chiar si la ciripitul vesel al copiilor tai, curgand ca un suvoi neintrerupt. Dar cu fiecare piatra noua vazuta in drum, curiozitatea ta creste si mai vrei sa vezi si dealul ala din departare, desi pare greu de urcat. Ai uneori mainile obosite de atata purtat corpul rotund si perfect al uni copil de 3 ani, dar pana si acolo exista o dulceata de nedescris. Vrei sa te oboseasca, vrei sa-si lipeasca obrazul de al tau si sa inchida pleoapele usor, visand acadele cat pomii si paturi cu saltele din vata de zahar.<br />
<br />
Ma afund in apa asta calda cu miros de salcam si imi umplu ochiul cu poza asta ca o ilustratie veche. Suvite aurii pe obraji albi, maini rotunde ce leagana papusi, gene ce acopera ochiul rotund ca niste pensule de fard de obraz, papuci roz ca niste bomboane si mai ales zambetul ala perfect, fara nici un defect care iti este adresat tie, exclusiv tie, ca mama. A lor. A celor doua. Nimic pe lumea asta nu se compara cu senzatia asta si sunt da: indragostita pana peste cap! :)Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-42270194502588403672012-04-06T08:46:00.000-07:002012-04-06T08:46:11.368-07:00muzica, muzica si iar muzicaTot ce am vrut sa fac...am facut...ma simt coplesita de viata asta modelata in forma pe care am visat-o. Libertate, nu tu reguli, nu tu presiune sociala, nebunie curata. Acum, Freya e cu bicicleta pe afara cu fetele ei, Keira se joaca cu lego in camera ei, barbatul dus pe coclauri la munci, si eu am descoperit pe youtube niste baieti de zahar care pun efectiv albume intregi :)) de pe vremea mea maica: deci am ascultat asa:<br />
<br />
1. Violator-Depeche Mode<br />
2.Joshua tree-U2<br />
3.Achtung baby-U2<br />
4.Nevermind-Nirvana<br />
<br />
Trai pe vatrai, ce sa mai...Probabil o gospodina desavarsita ar avea cu siguranta ceva de facut prin casa. Vine weekendul cu Pastele. Dar evident ca ne vom plimba, e primavara, e frumos, pasarelele canta, copacii sunt infloriti, e pacat frate sa stai prin casa indopandu-te cu neste chestii la care ai muncit ca sclavul.<br />
<br />
Nu eu, vorba aia, dupa ce mi-au indus astia cu grupul nostru de fosti colegi de liceu euforie la greu, ce sa fac si eu: ascult muzica, macar aia nu imbatraneste, n-are riduri, nu-si face botox si e mereu fermecatoare ca atunci :)). Nu ca m-ar bate vreun gand...pai ce nu toti avem in jur de 38 de ani, oare exista natural vreunul sau vreuna care la 38 sa nu aiba nici un ridulet acolo...si daca ar exista bravo lui! :))<br />
<br />
Eu abia astept petrecerea care va urma dupa festivitatile de la liceu. Cica tine toata noaptea si se va dansa. Sa te tii, eu si cu Anca vom rupe pantofii. Pai nu? Doar cine bantuia prin Club A, Terminus si altele la varste d-astea indecent de fragede. <br />
<br />
Dada tara arde si baba se piaptana...maine am zi libera...gagicile se duc cu al meu "iepuras party", cautat de oua si alte surprize si io ca o lady ce sunt ma voi preumbla prin magazine :)). Dupa in masina si pe aici ti-e drumul...chiar ma gandeam ca eu si cu al meu avem casa doar pentru unicul scop de a dormi in ea, asculta muzica, cititi carti in pat, facut dus, mancat, chestii d-astea...nu ma preocupa in mod deosebit sa o bibilesc, sa stau sa frec la ea, sa o decorez (minimalist daca ar fi dupa mine, stilul japonez). Cand auzim prieteni care stau si mai schimba un gard, mai freaca nu stiu ce chestii prin casa, mai pierd timpul din weekend pentru nu stiu ce vopsituri si nebunii, ma gandesc ca noua un hotel ne-ar fi fost ideal.<br />
<br />
Adios muchachos, ma retrag la frecat menta cu spor!!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-88825722830108419622012-03-31T06:37:00.000-07:002012-03-31T06:37:56.221-07:00bloguri si ne-bloguriSunt precum zambilele de pe camp, nu stiu decat de soare, ploaie, vant, vad un nor, am radacina in pamant...ce sa mai, mi-a luat mult timp pana m-am prins eu ca de fapt blogurile astea sunt facute cu un scop, ala de a scrie undeva in vazul lumii si a primi diferite feed-backuri la diferite experiente si mai ales cugetari d-ale noastre.<br />
<br />
Adicatelea sunt bloguri pe categorii: parenting :), bucatareala, hand-made de diferite :), filosofice, literare, de calatorii, etc, etc. Cand m-am gandit si eu sa-mi fac blog, era din cauza adictiei de net, diferite forumuri, nebunii, deh, ca tot omul ce are net la liber si oricand si de viteza si timp nene sa tot scrie.<br />
<br />
Acu ca mai m-am luminat si eu un pic, bag de seama ca poate pentru unii blogul meu e un fel de struto-camila si deh nu poate fi numit blog, ma rog poate ne-blog. Dar ce ma intereseaza pe mine, vorba aia, e blogul meu, luati ochiul de pe el :)). Chiar de este varza cu carne, e al meu si trebuie aparat. L-am neglijat saracul. Macar de ar avea consolarea destainuirii pe care am sa i-o fac astazi. Asa sunt eu! Nu neaparat superficiala, cat mai degraba absorbita de prezent. De fiecare clipa care trece, de filmul asta care e viata mea si nu vreau sa ratez nici macar o secunda.<br />
<br />
De 3-4 zile sunt atat de racita, incat gandesc numai cu un neuron, si ala cumva ranit intr-o prelungire a corpului lui celular...si totusi...Mi-e dor sa mai scriu, caci vorba aia se intampla atatea zi de zi. Poate totusi macar o data pe saptamana, ca o disciplina a samuraiului cu floare de cires care sunt ;).<br />
<br />
E primavara. Si primavara in esenta eu sunt foarte indragostita. Nu de cineva, in speta de viata in general. Sunt aeriana, melancolica, ascult multa muzica, mananc arta pe paine, nu prea mai vizionez filme, citesc mult, ma plimb pe afara, ma vad cu prietenii, uit sa mananc chiar, visez la cai verzi pe pereti.<br />
<br />
Pana atunci macar tot am trecut astazi sa-mi salut ne-blogul meu :) parasit intr-un colt ca pe timpuri Cioran si Eliade dupa ce fusesera cititi si ma aventuram si mai departe si mai departe...mereu in calatorie, mereu pe drum.Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-39395146950252136942012-01-28T12:45:00.000-08:002012-06-27T14:52:04.911-07:00m-am intors...De ceva timp ma tot minunez ca lumea e in miscare. Peste tot sunt demonstratii, azi am vazut una pe euronews de la Viena. Bineinteles ca astea din Europa sunt ignorate cu buna stiinta de mainstream mass media de tot rahatul care este in intreaga Europa. Nu care cumva sa se trezeasca zombies la viata? Ce sa zic...bine ca am neuronii care fac sinapsa singuri si nu asteapta pilula albastra ca sa dorm linistita. Astazi dintr-una intr-alta am discutat cu Freya despre autoritati. Despre regina Olandei, care mai nou, ca orice autoritate din intreaga lume speriata rau ca poporul nu o mai iubeste cu ardoare a dat ordin de perchezitionare fortata a caselor de pe strazile unde o sa viziteze ea anul asta de ziua nationala. Daca credeti ca e gluma, nu e! Asta e mai rau, ca sa zic asa. Cine refuza e bagat la inchisoare. Abunda forumurile olandeze de huo, Olanda stat politienesc, etc...dar bineinteles ca ei vorbesc, ei se aud, ca niciodata vreo autoritate nu va tine cont decat sub presiune sa fim clari :)) de ceea ce zice poporul.<br />
<br />
Ca atare azi am initiat-o pe fii mea in primele taine ale anarhismului si neascultarii de autoritati, de a gandi cu capul tau si nu de a te arunca de pe o stanca ca asa a zis nea regele, nea presedintele, nea politistul sau mai stiu eu cine pe lumea asta mare si plina de ciudati. I-am zis ca nu exista nimeni mai presus de ea, ca nu ii este nimeni superior, chit ca face parte din niste reguli ale societatii, ca le poate ignora cu buna stiinta daca logica ei ii spune altceva. Si mai ales daca vreodata nu va fi de acord cu ceva sa ma bage pe mine la inaintare: am voie de la mama :)) bine asta pana va fi majora ca atunci poate sa le spuna ea vreo doua direct! Stiu ca sunt oameni care mor de frica diferitelor repercusiuni, care ar fi alea nu stiu, poate sa-mi ia careva boii de la bicicleta, sau esarfa araba adusa din Iordania de mama, acestea fiind dupa cum se stie niste elemente tare periculoase in viata societatii toata amortita bine de prozacul cotidian.<br />
<br />
Intentionez sa cresc niste copii liberi si nu niste marionete, astfel ca e normal ca ele sa aiba o pregatire civica. Una minina necesara zilelor noastre. Sa inteleaga mesajele venite prin diferitele canale de comunicare la adevarata lor valoare, si prin prisma gandirii lor, nu sa le inghita precum niste curci bete. Ca asa a zis cutare...so what? Pana la momentul in care vor ajunge sa citeasca din filosofi, asta ca disciplina mentala, ca un antrenament al intelegerii gandirii umane...pana atunci vom discuta deschis despre orice subiect.Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-86955645640290678192012-01-09T07:03:00.000-08:002012-01-09T07:03:58.412-08:00chef de internet zero...Elitismul asta al naibii e de vina...:) am o multime de chestii de facut si m-am cam plictisit sa tot citesc aceleasi si aceleasi dileme, over and over and over again. Sau nu stiu, poate unde se intampla fenomenul asta ciudat: caut esenta vietii sa o gust cu lingurita. Sa o decantez intr-o licoare de aur si argint si atat de fina ca e insasi ea un microunivers in felul ei, plina de stele mici, galaxii si nebuloase inflorite in iarna. Cand am ceva timp liber, desi destul de putin acum la inceput de an il folosesc cu pretiozitate (haha asta sigur i-ar place lui frate' miu). Fetele mele cu obrajii rotunzi si dulci, carti de citit, muzica de ascultat, de baut o cafea cu baietii (am doi prieteni ingineri romani exact aici la mine la tara in orasul meu de 97.000 de locutori). Chestii palpabile, vreau sa simt viata, sa o miros, sa revad paduri, diguri, campuri, dar care ma umplu se seninatatea omului aluia simplu, care nu e framantat de intrebari existentiale.<br />
<br />
Habar n-am de ce, eu consumatoarea filosofilor pe paine, mama tuturor intrebarilor rasucite si impletite si de cate 9 ori, vreau sa nu mai "gandesc" prea mult. Cel putin acum, acum doar simt. La maximum. Vreau sa simt trecerea vremii prin minute, secunde si zile...asa cum e ea: iarna asta care nu a fost iarna, Keira care mi s-a transformat din mica papusa de portelan intr-o domnisorica cu rotunjimi de printesa albastra (niciodata roz, uneori verde), Freya care isi misca gratios pletele in timp ce merge cu stepul de parca ar patina cu el, al meu care repeta aproape in fiecare seara la chitara.<br />
<br />
M-am plictisit la greu de net, inafara cazului in care ori vorbesc cu gasca mea de fete cu care am fost la A'dam si Londra sau daca mai caut ceva pe net de citit, e o manie asta. Ieri citeam despre anul 1910 intr-o carte si repede m-am dus la wikipedia si google. Dar p-astea nu le pot denumi efectiv net, sunt precum dictionarele moderne :). Altfel nu am fost niciodata o persoana care sa stea pe messenger, si oricum m-ar irita infiorator sa mai scriu pe forumuri. Nu mai am rabdarea necesara. Feisbucul mai merge inca tot asa din cauza majoritatii prietenilor de departe cu care e mult mai simplu sa click si sa interactionez, dar in rest...niente, nada, niks :).<br />
<br />
Unde si poate nebunia asta care m-a cuprins acum...de ceva timp cu iesitul. E si drept ca mi-am format gasca de prieteni in timp, e si drept ca e mai usor de gasit acum si pentru fete si pentru mine ceva misto de facut. Doar in locurile de joaca, e clar ca nu era visul vietii mele :). Deci viata mea s-a mutat mult mai mult in real si a ramas mult mai putin in virtual. Ceea ce nu suna rau, dar deloc, sic!Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5919610087219435773.post-35029368237373822552012-01-01T03:09:00.000-08:002012-01-01T03:09:43.017-08:00semne bune anul are...1.01.2012 ce frumos e anul asta! Nu stiu cum de tocmai acum ar trebui sa se sfarseasca tot, ca eu una nu pot crede asta, doar 2012 e numar par, simetric, perfect, 2 si 12. Am avut un sentiment asa de frumos la miezul noptii cand timp de 45 de minute, record de cand sunt eu aici, au tot tras oamenii cu artificii care de mai care mai frumoase, unele ca niste lampioane. Fluturi de hartie cerata cu antene de foc valsand in inalturi, Am fost inconjurata de prieteni, am baut un vin rosu bun si am ascultat muzica pana la 4 dimineata, cand am adormit ca un prunc.<br />
<br />
Acum beau o cafea mare cu lapte si ascult Debussy Clair de lune la concertul de Anul Nou de la Viena. Viata e plina de frumusete, doar timp sa ne facem sa culegem toate pietrele pretioase care ni le ofera in dar!<br />
<br />
Un 2012 frumos va doresc si sa nu va fie frica sa traiti cu pasiune fiecare clipa, fiecare sentiment, fiecare poezie si fiecare cantec.Lenahttp://www.blogger.com/profile/07977447120588577667noreply@blogger.com0