solstitiu de iarna

m-am intors...

2012-01-28T12:45:00.000-08:00

De ceva timp ma tot minunez ca lumea e in miscare. Peste tot sunt demonstratii, azi am vazut una pe euronews de la Viena. Bineinteles ca astea din Europa sunt ignorate cu buna stiinta de mainstream mass media de tot rahatul care este in intreaga Europa. Nu care cumva sa se trezeasca zombies la viata? Ce sa zic...bine ca am neuronii care fac sinapsa singuri si nu asteapta pilula albastra ca sa dorm linistita. Astazi dintr-una intr-alta am discutat cu Freya despre autoritati. Despre regina Olandei, care mai nou, ca orice autoritate din intreaga lume speriata rau ca poporul nu o mai iubeste cu ardoare a dat ordin de perchezitionare fortata a caselor de pe strazile unde o sa viziteze ea anul asta de ziua nationala. Daca credeti ca e gluma, nu e! Asta e mai rau, ca sa zic asa. Cine refuza e bagat la inchisoare. Abunda forumurile olandeze de huo, Olanda stat politienesc, etc...dar bineinteles ca ei vorbesc, ei se aud, ca niciodata vreo autoritate nu va tine cont decat sub presiune sa fim clari :)) de ceea ce zice poporul.

Ca atare azi am initiat-o pe fii mea in primele taine ale anarhismului si neascultarii de autoritati, de a gandi cu capul tau si nu de a te arunca de pe o stanca ca asa a zis nea regele, nea presedintele, nea politistul sau mai stiu eu cine pe lumea asta mare si plina de ciudati. I-am zis ca nu exista nimeni mai presus de ea, ca nu ii este nimeni superior, chit ca face parte din niste reguli ale societatii, ca le poate ignora cu buna stiinta daca logica ei ii spune altceva. Si mai ales daca vreodata nu va fi de acord cu ceva sa ma bage pe mine la inaintare: am voie de la mama :)) bine asta pana va fi majora ca atunci poate sa le spuna ea vreo doua direct! Stiu ca sunt oameni care mor de frica diferitelor repercusiuni, care ar fi alea nu stiu, poate sa-mi ia careva boii de la bicicleta, sau esarfa araba adusa din Iordania de mama, acestea fiind dupa cum se stie niste elemente tare periculoase in viata societatii toata amortita bine de prozacul cotidian.

Intentionez sa cresc niste copii liberi si nu niste marionete, astfel ca e normal ca ele sa aiba o pregatire civica. Una minina necesara zilelor noastre. Sa inteleaga mesajele venite prin diferitele canale de comunicatie la adevarata lor valoare, si prin prisma gandirii lor, nu sa le inghita precum niste curci bete. Ca asa a zis cutare...so what? Pana la momentul in care vor ajunge sa citeasca din filosofi, asta ca disciplina mentala, ca un antrenament al intelegerii gandirii umane...pana atunci vom discuta deschis despre orice subiect.

chef de internet zero...

2012-01-09T07:03:00.000-08:00

Elitismul asta al naibii e de vina...:) am o multime de chestii de facut si m-am cam plictisit sa tot citesc aceleasi si aceleasi dileme, over and over and over again. Sau nu stiu, poate unde se intampla fenomenul asta ciudat: caut esenta vietii sa o gust cu lingurita. Sa o decantez intr-o licoare de aur si argint si atat de fina ca e insasi ea un microunivers in felul ei, plina de stele mici, galaxii si nebuloase inflorite in iarna. Cand am ceva timp liber, desi destul de putin acum la inceput de an il folosesc cu pretiozitate (haha asta sigur i-ar place lui frate' miu). Fetele mele cu obrajii rotunzi si dulci, carti de citit, muzica de ascultat, de baut o cafea cu baietii (am doi prieteni ingineri romani exact aici la mine la tara in orasul meu de 97.000 de locutori). Chestii palpabile, vreau sa simt viata, sa o miros, sa revad paduri, diguri, campuri, dar care ma umplu se seninatatea omului aluia simplu, care nu e framantat de intrebari existentiale.

Habar n-am de ce, eu consumatoarea filosofilor pe paine, mama tuturor intrebarilor rasucite si impletite si de cate 9 ori, vreau sa nu mai "gandesc" prea mult. Cel putin acum, acum doar simt. La maximum. Vreau sa simt trecerea vremii prin minute, secunde si zile...asa cum e ea: iarna asta care nu a fost iarna, Keira care mi s-a transformat din mica papusa de portelan intr-o domnisorica cu rotunjimi de printesa albastra (niciodata roz, uneori verde), Freya care isi misca gratios pletele in timp ce merge cu stepul de parca ar patina cu el, al meu care repeta aproape in fiecare seara la chitara.

M-am plictisit la greu de net, inafara cazului in care ori vorbesc cu gasca mea de fete cu care am fost la A'dam si Londra sau daca mai caut ceva pe net de citit, e o manie asta. Ieri citeam despre anul 1910 intr-o carte si repede m-am dus la wikipedia si google. Dar p-astea nu le pot denumi efectiv net, sunt precum dictionarele moderne :). Altfel nu am fost niciodata o persoana care sa stea pe messenger, si oricum m-ar irita infiorator sa mai scriu pe forumuri. Nu mai am rabdarea necesara. Feisbucul mai merge inca tot asa din cauza majoritatii prietenilor de departe cu care e mult mai simplu sa click si sa interactionez, dar in rest...niente, nada, niks :).

Unde si poate nebunia asta care m-a cuprins acum...de ceva timp cu iesitul. E si drept ca mi-am format gasca de prieteni in timp, e si drept ca e mai usor de gasit acum si pentru fete si pentru mine ceva misto de facut. Doar in locurile de joaca, e clar ca nu era visul vietii mele :). Deci viata mea s-a mutat mult mai mult in real si a ramas mult mai putin in virtual. Ceea ce nu suna rau, dar deloc, sic!

semne bune anul are...

2012-01-01T03:09:00.000-08:00

1.01.2012 ce frumos e anul asta! Nu stiu cum de tocmai acum ar trebui sa se sfarseasca tot, ca eu una nu pot crede asta, doar 2012 e numar par, simetric, perfect, 2 si 12. Am avut un sentiment asa de frumos la miezul noptii cand timp de 45 de minute, record de cand sunt eu aici, au tot tras oamenii cu artificii care de mai care mai frumoase, unele ca niste lampioane. Fluturi de hartie cerata cu antene de foc valsand in inalturi, Am fost inconjurata de prieteni, am baut un vin rosu bun si am ascultat muzica pana la 4 dimineata, cand am adormit ca un prunc.

Acum beau o cafea mare cu lapte si ascult Debussy Clair de lune la concertul de Anul Nou de la Viena. Viata e plina de frumusete, doar timp sa ne facem sa culegem toate pietrele pretioase care ni le ofera in dar!

Un 2012 frumos va doresc si sa nu va fie frica sa traiti cu pasiune fiecare clipa, fiecare sentiment, fiecare poezie si fiecare cantec.

gospodina ratata :)

2011-12-28T04:23:00.000-08:00

Stiu ca pe la inceputurile mele intr-ale familiei cu copii, ma mai incerca un sentiment de vinovatie, ca nu dau pe dinafara de talente gospodaresti. In timp mi-a trecut acest sentiment, pentru ca nu era unul autentic ci indus de multimea de fete si mame gospodine, uneori pline de griji absconse, care mie una imi scapau si mai ales capatau o aoreola de mister.

Simplu si la obiect, nu-mi place sa stau in bucatarie, doar daca am o carte si o citesc la masa, mai am momente d-astea, sau daca pe masa din bucatarie ne jucam cu lego, pictam, si altele asemanatoare. Dar ca eu sa stau ore in sir sa prepar ceva sincer mi se pare pierdere inutila de timp. Pentru mine :) ca de altfel ador mancarea gatita in casa, sau cea cat mai naturala posibil. De aceea sunt specialista in salate, de tot felul, paste de tot felul, diferite altele, dar nu dulciuri. Nici nu am mari mancatori de dulciuri pe-acasa. Asta ar putea fi subiect separat. Caci iata mi se arata Domne norisorii roz, dupa ani si ani. Ca tot se plange lumea de copiii care cer dulciuri non-stop. Dar daca ale mele nu sunt invatate, cand primesc o felie de tort pe la petreceri, halesc juma si restul ramane in farfurie.

Ei bine acu ceva zile primind eu in dar de la firma, cadoul de Craciun deh, o masina de mini-cupcakes si suport si carte de retete si ceva ingrediente si cum Freya e foarte gospodina de felul ei, am purces la aceasta actiune SF pentru mine :). Am reusit evident, ca nu e mare filosofie daca te iei matematic si inginereste dupa carte, dar sa am un sentiment inaltator pe baza acestui fapt, neeeeeeh. Asta sunt, imi asum aceasta gena feminina lipsa. Pe bune ca nu ma streseaza sa tot repet la infinit ca nu ma simt "nicicum" si in "niciun fel" ca nu-mi place sa fac torturi, biscuitei si altele. Desi evident ca o voi face pentru placerea copilei. Ala da sentiment misto. Altfel tin minte ce m-a tacanit la cap o prietena buna de aici, bucatareasa de soi de altfel. Vai tut Lena, sigur poti, hai ca o sa vezi ce misto e, uite ce simt eu, ma relaxez, etc. I-am explicat deja de vreo 29 de ori aproximativ :)) ca mi se poate descrie extazul gatitului in detaliu si tot nu o sa ma prinda, decat daca stiu si eu, voi avea vreo viziune ceva, desi ma indoiesc. Si tot nu ma crede, are ea impresia vaga, ca sunt snoaba si chiar glumesc in stilul meu ironic. Clash intre mentalitati presupun.

Nu ca nu cred ca exista, ba cred cu toata fiinta, doar am vazut pe chipul mamei mele ditamai implinirea la terminarea unui sufleu de conopida, si daca nici pe ea nu o cunosc ;). Dar asta e, asta sunt, daca ma pui sa spal 3 masini de rufe si sa le calc (lucru enervant pentru mai mult de 75%) dintre femei, inclusiv eu, ma arunc cu frenezie in asa ceva, insa sa ma pui sa fac nu stiu ce complicatenie de mancare pe care o haleste poporul in 3 minute, zau ca nu ma pasioneaza. Nu la modul ala de hobby, sper sa ajung la un moment dat sa fiu inteleasa si de restul de 90% dintre femei care sunt si mame bune si sotii elegante si gospodine desavarsite. Pana atunci ma multumesc sa fiu asa cum sunt eu, sper sa inteleaga macar ale mele, ca doar nu o sa le opresc de la a-si exersa talentele nebanuite, genetic imprimate de gospodine, ba chiar ar fi indicat. Eventual eu le pot povesti ceva istorie antica, in timp ce ele imi vor face un croissant, un pudding, un sufleu de ceva ;).

o zi romaneasca

2011-12-03T12:18:00.000-08:00

Fuse si ziua nationala. Si am tras niste dansuri de am zguduit casa (casa prietenului unde ne-am strans mai multi) :). Au fost buni prieteni, noi, dar buni. Au fost mici, poale in brau (pe care ori m-a lasat memoria, dar le-am gustat pentru prima oara in viata), tuica, vin romanesc, varza (asta am facut-o eu, ceva gen a la Cluj)...si muzica: Phoenix, Maria Tanase, Taxi, Vunk, Timpuri Noi si ce-a mai picat in mana, adica sorry pe youtube :).

Am citit pareri si pareri, discutii sterile sau nu, infatuari sau scuipaturi, scarba sau extaz. Ce vroiam sa spun de mult timp o spun acum. Sunt romanca. E un dat. Asa cum inima mea vibreaza cand vad muntii Coziei sau Marea Neagra, asa si ale mele vor vibra de cate ori vor vedea poldere inflorite cu lalele sau Marea Nordului. Nu e nici o filosofie, nimic, e un fapt. Pur si simplu.

Tot nu m-am lamurit de ce ziua nationala a Romaniei e asociata politicienilor, cainilor vagabonzi, spitalelor si altor chestiuni arzatoare. Oare e atat de greu macar pentru o zi sa fim pozitivi. Ne tot comparam cu strainii. Pai sa va zic eu, strainii aia dati exemplu sunt de ziua nationala a tarii lor, nu importa care, nationalisti in sensul bun, nu se sfiesc sa-si manifeste apartenenta la un spatiu, o limba, o simtire, macar atunci. Pentru o zi macar. Si chiar daca au si ei nemultumirile lor, lasa tot la o parte. Macar pentru o zi, macar pentru a-si aduce aminte de oamenii care au murit in razboaie pentru a apara un pamant pe care traiesc ei astazi, pentru a se bucura ca simt cu totii intr-o limba pe care au auzit-o din leagan si a fost cantata de vocea dulce a mamei.

Si da, nu e vorba in postul meu nici de mandrie dar nici de jena. E vorba poate de un lucru banal. E usor sa te identifici cu orice iti place in lumea asta mare. Asta e, ma simt romanca, si nu vad in asta nici un handicap, nici ceva exceptional. Pentru mine face parte din frumusetea calatoriei pe care viata mi-a pregatit-o si pe care o savurez cu fiecare zi ce trece!

spiritualitate

2011-11-29T05:26:00.000-08:00

Stiu ca am ramas uimita acum ceva zile de vantul asta de "misticism" prost inteles sa fim clari care bantuie nu numai Occidentul ba chiar si Romania. O gramada de oameni isi asuma roluri de samani (oh my dear god), vindecatori spirituali, initiati si asa mai departe.

Nu numai ca modele astea cum au fost asa au trecut, insa asta il consider eu un punct periculos. Caci pentru cei slabi de inger ca sa zic asa, e punctul de la care viata lor poate lua o turnura proasta. Sa ma explic: multi oameni adulti inca nu se cunosc destul de bine pe ei insisi si cum lumea asta in care traim de destul de confuza, au nevoie de un stalp puternic de care sa se sprijine, catre care sa se intoarca. De aceea ce poate fi mai simplu decat o vindecare spirituala, pe care multi o urmeaza in cursuri platite in localuri extra-mega-luxoase in timpul carora li se si vand (sic) diferite amulete, pietre cu puteri miraculoase, iarba albastra si vise tantrice :)). Astea ultimele fiind din top. Evident nu e rolul meu pe acest pamant sa fac educatie oamenilor. Altfel m-as fi facut invatator :)). Si Jezus era invatator si inca unul bun. Ma intreb de unde pana unde disperarea asta a oamenilor de a gasi pacea si linistea sufleteasca inafara lor. De ce nimeni nu cauta mai intai in el? Sursa? Samanta? Viata insasi? Ce poate fi mai pur si primordial decat esenta noastra de oameni. De ce daca noi nu stim sa ne luam timpul necesar sa privim in sufletul nostru credem ca altii o vor face pentru noi?

Stiu clar ca unde usa nu este deschisa, oamenii nu pot intra. Trebuie in primul rand dorinta asta simpla de tot, primitiva as spune de a atinge fericirea nu cu ajutorul diferitelor subterfugii gen: ma duc la un atelier de vise (ooops, oameni buni visele ni le facem noi, ce visez eu nu viseaza si altul, si asa mai departe) sau ma duc sa "socializez" cu un grup care cred eu ca imi place si ajung sa ma anihilez pe mine ca persoana independenta. Dadada nu va socati stiu cel putin zece persoane care in timp au involuat. Au avut potentialul sa-si slefuiasca propriile idei, convingeri, vise si le-au abandonat. De frica de a fi "ele insele", s-au lasat absorbite de mediu. Din teama de a nu fi acceptate. Dar sa revin la spiritualitate. Ma uimeste sa vad cat de bine prinde in ultima vreme "moda" asta cu cautarea fericirii si pacii interioare prin intermediul oricaror metode inafara celei de baza: meditatia.

Nu numai ca spiritualitatea orientala se bazeaza cumva pe ea, ba chiar si intoarcerea catre sine, tot o meditatie e, cea occidentala, introspectia. Ce poate fi mai simplu? Decat sa picam in capcana "adorarii" diferitilor guru moderni, mai bine am apleca ochii catre origini, catre surse. Eu o agnostica spun asa: fericirea e in noi, numai sa avem timp sa o scoatem la suprafata, sa o pretuim in lucrurile simple si sa nu o cautam in maretele descoperiri ale vietii. Nu, ea este o fata simpla, care poate umbla desculta, dar straluceste, care poate nu e complicata, dar e un ocean de intelepciune, care nu te sufoca, dar te mangaie, care nu te copleseste cu cuvinte mari ci iti sopteste.

o petrecere, doua petreceri

2011-11-18T06:34:00.000-08:00

Da, octombrie, noiembrie si decembrie sunt luni pline de petreceri, dar cum eu sunt omul extremelor, nu e bine sa ating un punct sensibil. Si ala e de obicei, cand ating o limita. Limita suportabilitatii. Sa ma arunc intr-o rochie neagra de seara si sa-mi fac buzele cu rosu, parul frumos aranjat si gentuta minuscula de nu-mi intra tot calabalacul pe care-l car de obicei cu mine e foarte misto. Dar nu la fiecare sfarsit de saptamana. Si apoi e vorba de aproape fiecare vineri, sambata si duminica. Ceea ce a devenit prea mult pentru mine, cea de acum. Cand ma gandesc ca de pe la 20 si un pic mai mereu zilele astea erau cu stampila pusa pe ele: distractie, distractie si iar distractie.

Am amice aici care sufera daca nu-si ocupa weekendurile cu "ceva". Ce se vrea "ceva-ul" ala nu conteaza pentru ele. Eu ma simt bine si nefacand ceva. Unii numesc asta lene, eu o numesc joie de vivre :)). Si apoi mie imi place sa mai intercalez un spectacol, ceva, un muzeu, un oras nou de plimbat asa totalmente fara sens, doar in voia senzatiilor. Desi socializez la greu, totusi natura mea de lup singuratic isi spune adesea cuvantul :)). Pot fi charmanta, pot discuta despre aproape orice si oricand, insa mi-e dor cumva de cateva weekenduri libere in care sa fiu doar eu cu al meu la un film bun si un vin pe canapeaua din camera de zi. Evident ca nu ma obliga nimeni sa ma duc la aceste petreceri, totusi e vorba ba de petreceri in cadrul firmelor pentru care lucrez, ba sunt petrecerile copiilor prietenilor de aici, deci nu se poate refuza.

Chiar radeam cu o prietena la telefon ieri. La mine in dulap spre deosebire de multe alte amice, poti gasi in majoritate haine de club, petreceri, office si "sufar" de lipsa hainelor obisnuite, de drumetie, pulovere calde sau pantaloni comozi, ceea ce voi remedia cat de curand. Bine mai am vreo 2, 3 piese dar obosite de atata purtat sau ma rog pe cale a ceda fizic :)). Nu, pana dupa terminarea vacantei de iarna nu ma duc nicaieri, niciun shopping. De altfel in ianuarie incep reducerile cele mai reduse posibil, deci trai pe vatrai atunci.

Astaseara evident o receptie, mai scortoasa un pic, si la un restaurant fitos, al unui hotel, care totusi are alaturi si un lounge unde se va termina cu siguranta petrecerea, ca asa e la olandezi, la inceput vin oamenii foarte la patru ace, ca pe la 1-2 noapte sa plece cu cravata in jurul capului si pe 3 carari. Adica le trebuie timp sa se incalzeasca (sic). E bine ca pentru mine a iesi undeva fara kinderi inseamna deja recreatia mare, plus ca raman cu Jan. Deci ma duc si o sa admir vesela minunata a restaurantului de lux si aranjamentele de Craciun (ca astia deja au umplut orasul, marile magazine si tot ce a mai ramas) si evident nu o sa mananc nimic din ce nu cunosc :)). Data trecuta au avut niste caracatita si hering d-ala crud. Dar le-am zis ca sunt alergica (ioi, altceva nu mi-a venit in creier pe moment) si am scapat :). Doar nu e obligatoriu. In schimb au avut unii la un moment dat niste briose atat de frumos mestesugite (nu stiu cat de bune ca eu nu mananc briose, cred ca am servit doar 2 in intreaga mea existenta) ca imi venea sa le bag in poseta ca in filme si sa le aduc domnitelor acasa, doar pentru ca aratau ca niste jucarii roz bonbon.

O petrecere, hai doua petreceri pe care le astept cu nerabdare sunt in mai. La intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Sweet child o'mine cand o fi trecut timpul asta, miseleste asa, pe sestache, sa nu ne prindem ca suntem oameni in toata firea si mai avem si alte chestii de facut, decat filosofeala de dupa-amiaza in Cismigiu si comentatul muzicii ascultate de imprumut de la unii la altii!

ce face omul cand n-are chef de munca?!

2011-11-08T05:01:00.000-08:00

Asculta muzica de pe la 87, 88, 89, 91, 92...etc. Azi am o zi lejera, desi am de terminat acasa vreo 2 dari de seama, hahaha, ca sa nu le zic rapoarte ca suna prea comunist. Mi-aduc aminte perfect peste ani starea de vesnica indragosteala (nu neaparat de un tip) ci mai degraba de viata insasi, pe care o aveam in liceu si dupa in facultate. Cand am inceput sa lucrez locul chestiei asteia super-mega-extra-melancolice a luat-o clubbbing. Dans, party-uri, baruri, cluburi, pe urma calatoriile si intr-un final apoteotic, pe la vreo 28 spre 29 de ani am simtit ca gata, vreau sa ma cumintesc. Si mi-am facut cuib, unde muzica buna, vinul rosu, tare si parfumat, cafeaua cu lapte si croissantul, chitara si motorul, cartile si filmele si-au gasit locul lor de la sine inteles. Azi cand scartaiam cu buggy-ul printre frunzele uscate ca papirusurile invechite acompaniate de insasi ciripitul vesel al Keirei ma gandeam ce buna a fost viata cu mine. Foarte buna. Si prin vai si prin munti, la urcat sau coborat a fost blanda. Asta e cuvantul. Cumva m-a tinut in brate sa nu ma lovesc prea tare de pietre.

Am fost o adolescenta tare zbuciumata interior. Acum pot privi detasat, dar cat timp mi-a luat pana la a-mi tine echilibrul pe placa asta de surf a vietii. De mica "am filmat" fiecare moment al vietii cu irisul larg deschis. Insa nu am pastrat decat pur momente de tensiune sufleteasca. Fie ca erau legate de o furtuna la mare, unde eu de pe mal, traiam intensitatea valurilor, vanturilor, miscarii norilor, fie ca era un moment pur de pace, ca dupa-amiezele de la tara, unde toata lumea dormea si eu ma strecuram in caldura inabusitoare a amiezii sa citesc Nietzsche sau Bergson undeva la umbra in cerdac cu picioarele asezate sus, unul peste altul. Pe vremea aceea nu suportam locul ala mic uitat de lume, la tara. Astazi il iubesc. Ce inseamna viata asta? :) la mine intelepciunea a venit cliseistic, odata cu varsta.

Deci nu am pastrat in minte decat momente disparate: troleul ala ciudat care trecea pe langa Facultatea de Drept, stradutele de la Elefterie, intrarea de metrou de la Eroilor, spatiile atat de mari si atat de triste (asa le vad azi, atunci mi se pareau atat de interesante :) tot ce imi scapase mie, crescand in 13 Septembrie) ale Drumului Taberei. Sarafanul de liceu, care intr-a zecea imi ramasese mic, fix cand a venit Revolutia si am intrat in prima pereche de jeansi. Si asta e atat de cliseistic in viata mea. Viata de copil de Bucuresti, vagabond pe strazile vechi :) ale orasului aluia care imi tine inca ca intr-o cutie pretioasa, toate amintirile tineretii mele. Am iubit la modul cel mai sincer iubirea. Credeam insa pur filosofica ca iubesc barbatii si da i-am iubit, insa cumva egoist, narcisist, asa cum te uiti intr-o oglinda si iti zambesti :). Mi-aduc aminte ca mereu am refuzat orice opinie, chiar a prietenelor, desi perfect intemeiate. Si desi am fost dintotdeauna foarte lucida, m-am lasat imbatata de cuvinte, de imagini, de insasi notiunea de dragoste, fara macar a cauta intelege sensul ei. Si totusi 20 de ani mai tarziu imi dau seama ca viata a fost a naibii de draguta si m-a lasat sa ma joc ca un copil pe un teren necunoscut, protejandu-ma atat cat a putut de tot ce se poate numi "rau". Mai ales ce apreciez la ea :) (viata pentru mine e o ea, ok?!) e ca m-a dus pe drumuri necunoscute, mereu uimindu-ma!

Da viata e frumoasa, fie ca e imbracata cand in jeansii rupti de la 18 ani, fie intr-o rochita neagra pana la genunchi si cercei sclipitori ce abia se ivesc printre pletele ei lungi, fie zambeste cu ochii frumosi si ridati unei femei, odata copile, si ii ia in brate odorul, ce gangurind se joaca cu suvitele ei acum argintii. Viata insasi e precum anotimpurile, toamna e la fel de frumoasa ca primavara, doar sa stii sa o privesti cu inima deschisa. Precum Fred Vasilescu, invatat fiind de catre Doamna T. Pe mine m-a invatat pe la 15 ani Camil Petrescu :).

Samhain si Halloween

2011-11-01T02:02:00.000-07:00

Citesc uneori niste opinii si raman perplexa, nu atat pentru ca m-ar uimi in sensul de socat, nemaivazut, nemaiintalnit ci pentru ca lumea refuza sa vada mai departe de ambalaj.

Nu o sa incep acum sa explic de-a fir a par ce inseamna Samhainul celtic si Halloweenul modern ca e foarte usor de gasit cu google, de citit macar pe Wikipedia. Ce ma lasa perplexa insa e cumva sectarismul asta modern. Eu sunt crestin, tu esti pagan (da ca exista si asa ceva si nu sunt Satana pe pamant, ci pur si simplu oamenii aia cred in "old ways" si asta e simplu de gasit pe net, pentru cine vrea sa se informeze). Inutil sa spun ca am o buna prietena ce este asa ceva. Plus ca daca macar am citi cate ceva despre toate religiile ne-am mai deschide putin poarta sufletului, si vorba aia ca nu e greu, in generatia mea mai toti am citit Istoria Religiilor de Eliade :).

Demoni, vrajitoare, varcolaci. Ce sinistru poate parea daca cineva le va pronunta cu superioritatea caracteristica atotcunoscatorilor, de care mie una mi-este frica caci denota un om periculos :). Nimeni nu stie totul pe Pamantul asta, nici Einstein nu a stiut totul :). Hai sa le luam pe rand, demonul in sensul lui arhaic e un spirit ce salasluieste in fiecare dintre noi si peste tot, ceva supranatural si de neexplicat, cuvantul fiind unul pur grecesc, venind de la "daimon" si pierzandu-si evident in timp sensul initial. Vrajitoarele, buhuhuhuhuhuhu, adica alea de au incercat din timpurile stravechi sa transceada? Aici unele sunt bune si isi folosesc "darurile" pentru a ajuta fie la facere (au fost mult prigonite in evul mediu, caci femeia nu-i asa, trebuia sa sufere ca sa aduca pe lume un copil) fie a ajuta la ameliorarea diferitelor boli, fie alte fapte bune. Si vrajitoarele rele ce ii ajutau pe cei care doreau manipularea faptelor si indeplinirea diferitelor scopuri imorale. Insa iarasi cuvantul e folosit numai si numai cu conotatia lui negativa. Varcolacii, aceste creaturi ciudate ce mananca luna cand e eclipsa :)) ador genul asta de idee, ce le mai trecea prin cap oamenilor, super basmele si legendele de demult. Va aduceti aminte expresia aia cu "ti se ridica parul pe tine de frica"...se vede bine ca parul, acest ingredient natural al corpului omenesc avea si el scopul lui :)). Evident, e la mintea copiilor ca oamenii din acele timpuri nu aveau nici electricitatea asta de face din noapte zi, nici nu stateau cu lampa aprinsa toate serile lungi de iarna. Nici nu stiau provenienta tuturor sunetelor mai pasnice sau mai infricosatoare ale noptilor adanci. Si mai ales nu aveau atatea autostrazi si case si adunari mari de oameni intr-un spatiu restrans ca acum.

Atunci cu totul si cu totul era peisajul in care aveau loc toate aceste fenomene de altfel naturale, dar care pot crea disconfort si omului modern, daramite omului de demult. Demonizarea asta in sensul de "cine nu e cu mine e impotriva mea" e ceva ce a prins. Chiar foarte bine. Sunt agnostica spre crestina as spune, caci Isus insusi era baiatul bun si simplu, ce iubea si prostituata si vamesul, si nu era snobul atotstiutor dintr-un turn de fildes pe care nici macar nu-l poti atinge. Ceea ce biserica institutie i-a furat cu buna stiinta, caci el singur predica ruga pe camp sau acolo unde te afli, atunci cand simti :). Imi place sa repet celor ce se considera crestini :) practicanti sa se intoarca la Sursa si sursa e insasi Isus, nu reguli, nu canoane, el a venit sa desfiinteze legea cea veche, remember ?:)

Cat despre Samhain numai de bine, ca si despre alte traditii pagane care nu sacrifica nici oameni, nici animale, ci doar sarbatoresc o "trecere" de la lumina la intuneric (ala propriu-zis, adica de la soare si luna) si invers, caci celtii au mai multe sarbatori. Una dintre ele fiind chiar Midsummer, cand iarasi se fac focuri pe camp si se sarbatoreste solstitiul de vara.

Ca o vrajitoare ce sunt :) nascuta fiind in noaptea cea mai lunga a anului si ziua cea mai scurta a anului ma simt renascuta odata cu toamna ce se topeste in iarna si cu multitudinea de sarbatori care de mai care pagane transformate in crestine :) ca Sinterklaas (Sf. Nicolae ce aduce daruri copiilor), Mos Craciun (care numai crestin nu e, insa si el aduce daruri copiilor) si altele. Pai mastile fioroase ale colindatorilor romani oare de unde si pana unde se trag? :)) hehe, pacat ca lumea se rezuma la a-si asuma niste opinii bine rumegate si frumos aruncate in eter, fara macar sa stie despre ce e vorba

toamna de aur

2011-10-26T08:22:00.000-07:00

Frunzele sunt de aur, lumina de aur, numai cerul e de un albastru sticlos. Nu am prea mult timp liber si nu stiu daca asta e de rau sau de bine. As vrea sa povestesc despre Texel, insula pe care am fost si care m-a fascinat ca orice insula. As vrea sa povestesc si despre Londra si sentimentul ala ciudat care nu m-a parasit, dar iarasi azi toamna asta de aur m-a prins cumva intre caldura casei si frigul patrunzator de afara si nu ma lasa sa visez decat cand am de alergat si mi se fixeaza privirea in salurile de frunze aramii si galbene intalnite pe fiecare strada.

Octombrie e plin de petreceri, noiembrie la fel, plus stagiunea de balet care a inceput. Si uite asa alearga timpul de ma intreb unde oare s-a dus si vara si toamna asta, de e in curand iarasi iarna.

Dar revenind la toamna mea. Redescopar cu cei doi buni prieteni ai mei coltisorul asta de Olanda, si nu-mi dau timp prea mult visarii. Caci simt ca undeva in adancuri e o melancolie, care ma termina psihic. Nu e melancolia verii sau poate ea e? Cred uneori ca e melancolia tineretii si ma intreb de ce imi pun problema asa? Unul dintre ei mi-a spus ca e frecvent atunci cand ai o viata lina si vrei mai multa adrenalina sa incerci sa ti-o complici. Hm, cred ca amandoi incep sa ma cunoasca foarte bine. Bun si atunci? Nici asta nu stiu. Doar ma las purtata de val, nu ca n-ar fi bine, dar alterneaza zile de super-incantare cu zile in care nu-mi vine sa fac nimic daca se poate :).

Poate petrecerea de aseara din club, unde ne-am imbracat in cavaleri Jedi cu pelerine si sabii :) sa ma starneasca sa povestesc ceva mai mult in viitor. S a implinit 38 de ani, ma asteapta si pe mine aceasi clipa insa in decembrie. Pana una-alta am ras, baut, glumit, luptat :) pana pe la 2 din noapte. Al meu m-a asteptat cu chitara electrica si castile pe urechi, si el a petrecut bine :) a repetat pentru viitoarele jam sessionuri care vin, vreo 3 dintre ele in noiembrie si decembrie.

Londra London Londen

2011-10-11T13:30:00.000-07:00

N-am mai scris de un secol. Secolul de aur. De atunci m-am intors de la Londra si astept sa plecam sambata spre Cehia. Mda, si parca vad ca mai trece un secol (Secolul de argint) pana ma starnesc io sa scriu din nou pe blog, desi am o limbarita zilele astea, cronica.

Deci asta e post doar pentru a imi readuce aminte sa mai trec si prin dugheana asta :)). Mai ales ca trebuie asternute impresiile despre Londra, London, Londen (si in olandeza, pai se poa') cat inca mai sunt un pic incinse in creierul meu.

chewing gum in par...

2011-09-21T12:29:00.000-07:00

Deci am vrut sa scriu "ciunga in par" cum ne sictiream unii pe altii prin copilarie, dar am zis sa fiu civilizata si sa folosesc un termen mai elevat. In loc sa fac bagajul pentru maine, stau si ard gazul pe net. Astaseara trecand eu prin cartier, la pas asa, o vreme superba de toamna, nici prea frig, nici prea rece mi-am dat seama ca nu am mai iesit de mult timp seara doar sa ma plimb, adica asa din masina, dintrun restaurant, oraselul meu pare ascuns intro cutie. Azi nu, azi mi-am plimbat privirea prin casele oamenilor, asa sunt astia aici, perdelele trase, poti sa vezi si ce mananca, daca treci in jur de 6-7, pe la 9 la cat am trecut eu inspre casa erau doar luminitele veiozelor din camerele de zi, lumea lenevea pe canapele, unii la mese cu un pahar in fata vorbeau, dragut asa, zici ca esti la spectacol, tot ce trebuie sa faci e sa mergi la pas domol prin cartier.

Dar sa revin la "ciunga" mea. Expresia asta o foloseam cand unul dintre noi, facea vreo tampenie sau nu intelegea ceva, adica la modul: bey nene ai ciunga in par, adica esti asa tantalau de ti-ai pus guma de mestecat in par, sau ai facut-o atat de lata ca nu mai iese guma aia din par decat cu foarfeca. Oricum ar fi era grav. Asa si eu azi. Mi-am pus guma in par, bine ca trezindu-ma la timp, am scos foarfeca imaginara si harst harst am taiat raul din radacina. Unu la mana ca abatandu-ma eu de la drumul initial precum Scufita Rosie prin padure, uitasem ce caut io acolo in padurea aia. Era din filmul meu? Si doi la mana este deja un secol de cand nu mai savuram efectiv o zi pe gustul meu. Eram conectata precum Matrix cu cabluri d-alea grele, sufocante si imi placea. Mai lipsea sa-mi sug degetul in pozitia fatului si gata, spalarea pe creier era completa.

Daca ati citit pana aici rebusul asta, va premiez cu dezlegarea misterului. Feisbuc, zis si masina de spalat, masina de calcat, aspiratorul si uscatorul virtual, 4 in 1 si tot asa. Cum aveam ceva de facut pe net, tac-pac rezolvam rapid si pe urma...da-i si lungeste-o la nesfarsit precum in vremurile ancestrale in care descoperisem forumurile.

Chestia e ca am prieteni reali aici, ba de cand cu amantii mei, asa le zice barbate miu la amicii mei romani care lucreaza ca ingineri taman la mine in oras, e chiar aglomerat programul as spune. Dar nu nene, zici ca imi pusesem singura perfuzia cu discutat asa in virtual, singur io :)). Pfui, noroc ca la mine e precum in legenda nodului gordian. Il vad, ma enerveaza, scot sabia si-l tai :)). Deja si Freya il stie pe Alexandru cel Mare.

London here I come

2011-09-11T05:21:00.000-07:00

Mai e ceva pana pe 22 septembrie cand o sa pun piciorul pe pamantul Angliei plina de istorie, for the first time in my life. Asa ca sunt cu adrenalina la maxim, culmea pana la The Tudors, nu prea m-a atras nimic din istoria lor. Mi se parea rece si sterila ca din cartile de istorie comunista, unde nimeni nu pusese suflet. Dar, si aici e aici, deodata ca un fulger m-a trasnit acu ceva ani o chestioara, infima pentru multi. Al meu vazand niste machete de vapoare in Amsterdam Cafe in Bucuresti ce zice el: bey astia nici nu s-au chinuit sa gaseasca machete de vase olandeze...pai de ce, zic eu? Pai pentru ca e o diferenta mare de tot intre ele, alea englezesti nu aveau "oglinda", o parte plata in fata vaporului (nu ma intrebati daca e pupa, prora, etc, ca nu le am). De atunci m-a apucat foamea de istoria Angliei, foame cumva "pacalita" de prajiturica numita The Tudors, de altfel foarte vaga pe linia realitatii :)).

Daca a fost ultima saptamana din vacanta copiilor, a fost Belgia. Au fost Ardenii, plini de primitivismul lor si jemenfichismul lor pe care il ador, declar. Nu numai ca am bagat ca nesatula in mine branza de abatie, si bere tot de-acolo, cu un gust de poti sa dai cu tunul si nu gasesti in supermarketurile astea aseptice si fade (desi fac o paranteza in Aldi coane, Aldi-ul ala nemtesc, dar in belgica, gaseai niste branzica de te lingeai pe buze, e asemanatoare celei olandeze da cu arome frate, de afumat, de mirodenii, de toate cele). Sa mai zic ca pe alocuri muscatele rosii atarnate de ferestrele lor mici (spre deosebire de ditamai ferestroaiele olandeze) mi-aduceau aminte de romanica?? Sa mai zic ca piatra era folosita la orice constructie de le dadea un aer asa de demodat si de romantic si de clipa ce a oprit timpul, ca nu se poate ca cineva sa nu se indragosteasca de casutele astea de povesti. Asta pe scurt caci adevarata frumusete este inca in ochiul povestitorului :)) si nu poate fi redata de niste biete cuvinte fara culori.

Ca atare urmeaza Germania, partea de mijloc, cu Hannover, Bremen si muntii Harz :)) in saptamana de vacanta din toamna si posibil Cehia in iarna asta, pentru ca Jan are un bun prieten acolo ce are o pensiune in padurile de langa Praga si tooooot zicem ca ajungem pe la el si nimic :)).

hippioata si anarhista pana in varful unghiilor

2011-08-18T07:05:00.000-07:00

Doua posturi intro zi e deja overdoza. Dar ce sa fac, sunt plina de entuziasm plus nu mai am rabdare sa se faca 5 si sa plec la aeroport. Am realizat o chestie si trebuie sa o scriu pana nu trece senzatia. Aceste doua "caracterizari" de mai sus pot coexista bine merci. Citesc Maya Angelou, si ea care a lucrat in comitetul lui Martin Luther King mi-a revelat pentru a cata oara oare ca m-am nascut in epoca gresita, sau poate nu, caci la 16 ani am prins revolutia si multe alte lucruri interesante pentru o viata de om.

Scriu aici versurile din All Along The Watchtower al lui Jimi Hendrix, pe care vreau sa le pun intro poveste pentru ale mele, pana cand le vor intelege ele insele sensul, fiecare in maniera ei proprie:

There must be some kind of way out of here
Said the joker to the thief
Theres too much confusion
I cant get no relief
Businessman they drink my wine
Plow men dig my earth
None will level on the line
Nobody of it is worth

No reason to get excited
The thief he kindly spoke
There are many here among us
Who feel that life is but a joke but uh
But you and I weve been through that
And this is not our fate
So let us not talk falsely now
The hours getting late

All along the watchtower
Princes kept the view
While all the women came and went
Bare-foot servants to, but huh
Outside in the cold distance
A wild cat did growl
Two riders were approachin
And the wind began to howl

All along the watchtower
Hear you sing around the watch
Gotta beware gotta beware I will
Yeah
Ooh baby
All along the watchtower

Cineva pe un site de limba engleza spunea ceva: niciodata ca atunci cantecele nu au avut mai multa substanta si mesaj. Pai daca oamenii de afaceri ne beau vinul :) si oamenii simpli continua sa lucreze pamantul, ceea ce inseamna ca accepta realitatea asa cum e ea :), nu ne ramane decat sa eludam falsitatea vietii. Ceea ce unii privesc ca fiind o parabola crestina, The Joker fiind Isus, care spune: trebuie sa fie o cale de iesire, celui care se poate converti in ultima clipa The Thief, in timp ce Bussimen sunt Discipolii, altii o vad ca pe un protest impotriva nedreptatii sociale, lucru care exista si azi bine merci la fel de rau, poate daca nu si mai rau decat in anul 1967 in care a fost scris cantecul de catre Bob Dylan.

Pe de alta parte Bob Dylan a fost atat de impresionat de interpretarea lui Jimi Hendrix ca pana si el a adoptat-o, desi nu era originalul.

Frumusetea ei consta de fapt in libertatea interpretarii versurilor, fiecare gandind ca a gasit cheia ei. Cateva elemente insa se pot recunoaste in intreaga istorie a omenirii, undeva exista intodeauna un watchtower/turn de observatie :)) si unii dintre noi cauta "calea pentru a patrunde dincolo" cum spune si Jim Morrison sau "a scapa de aici" cum spune Bob Dylan :)).

vineeeeee

2011-08-18T02:44:00.000-07:00

Azi vine Freya. Pe urma plecam in Ardeni, o saptamana cu totii, pe urma incepe scoala, pe urma...Alo, ala care a furat timpul, sa ne dea si noua o maslina, o atentie, o bucatica din el, ca e durere fara. Ma gandesc ca parca mai ieri era iarna. Bine nu ca in Olanda observi mare diferenta, bine, bine, fie...hai sa nu fiu rea, asa un pic, iarna e zapada, primavara lesini de cald (ca la nebuni, d-aia cred ca dadusera pe vremuri in boala gradinarelii cu mic cu mare si i-au innebunit si pe altii cu lalelele, care de altfel dupa parerea mea mai sunt si niste flori banale, oooops), vara ploua si e frig, toamna e frumusica, chiar reusita pe alocuri as spune, daca nu da si ea in boala verii, adica aia cu frig si ploaie.

Totusi ala care s-a jucat cu timpul si l-a dat ca pe vremuri la casetofon, un pic pe repede inainte, e rugat sa-l dea pe repede inapoi si sa-l puna si la viteza aia super-lenta ca de melc, cum existau pe vremuri la pick up. Mamaaaaa ce-mi placea sa torturez bietii cantareti care-si dadusera silinta intru incantarea poporului meloman, punand vinilurile la viteza care nu trebuia, parca scria si pe coperta discului viteza asta :).

Adoram genul asta de a asculta muzica, mai sarea discul, mai scartaia, nu era sunetul ala pur ca acum. Aveai impresia clara ca e facut cu pasiunea aia calda, un pic rebela, nu cu asta rece si calculata. Pe urma simpla idee ca trebuie sa stau in camera asta sa ascult, sau sa-l scot afara, da sa stau aproape de el, si era incitanta. Pai era un fel de vrei nu vrei, acu te concentrezi p-asta. Nu stiu poate unde era mai multa separare pana si in distractii. Seara ascultam radioul, si-mi placea ca mereu cineva isi imprima o particica din el, ca si cum un prieten invizibil iti vorbea, tie acolo, departe, undeva in necunoscut.

Cartile au fost mereu pe furate. Sor mea ma teroriza ca vroia sa nu ii indoi paginile, sa nu pun mancare pe ele, si sincer eu asa citesc cartile, cu pofta devoratoare. Cand am citit prima data Razboi si Pace, sau rusii in general, i-am adorat. Ma si vedeam vorbind romaneste cu accent rusesc, stand intr-o crinolina in culori pastelate, oftand si brodand la un gherghef (nu stiu exact de unde imi veneau asocierile astea). Dupa am dat de surorile Bronte si imediat am devenit, flegmatica precum un englez, ba chiar ma chinuiam sa vorbesc mai lent si sa nu ma reped ca de obicei, de zici ca se bateau turcii la gura mea. Vroiam sa am parul pus pe moate si cu panglici si sa ploua. De unde, ti-ai gasit, fiind vara inabusitoare, totul parea dilatat si stralucitor, asa ca am trecut la Hemingway, si deodata engleza mea imaginara a capatat accente americane, vroiam sa fumez, sa am parul scurt si sa stau pe o barca in mijlocul unui lac (de unde pana unde si asta, io care am fobia apelor adanci).

Vine Freya si din aceasta nerabdare m-am intors in timp la varsta ei.

scriitori peste scriitori

2011-08-17T11:24:00.000-07:00

Se vede ca a fost vara. Vara nu am chef de computer, desi ma mai dau pe ici pe colo pe net. Oameni suntem si curiozitatea ne omoara. Nu mai ma amuza sutele de bloguri, am cateva preferate si gata, am facut suprasaturatie. Asa sunt eu, ma dau pe net pana ma plictisesc si gata, mi-a trecut si de asta cum imi trecuse in trecut si de forumuri. Am o gasca cu care ma mai conversez dar atat. Citesc si imi dau seama ca am ajuns o societate hedonista. Poate nu e rau, dar nu ma pasioneaza. Unu la mana ca daca intr-adevar am o valoare, oricare ar fi aia, nu se umfla precum gogoasa infuriata, doar pentru ca pompez eu praf de copt in ea (aka ma laud singura).

Exista mai multe trenduri, unul e ala cu mancarea, unde te intorci, unde te uiti, numai bloguri cu mancare, sanatoasa, complicata, vegetariana, traditionala, haute cuisine, etc. Oh my God de parca tot poporul sta si cugeta la foita de salata aranjata artistic pe o farfurie unde mai troneaza o maslina si inca o gramajoara de ceva cu nume complicat, de te bagi un pic pe google si wikipedia ca sa nu mori prost. Tot e bine ca ne marim vocabularul.

Un alt trend e cu designul, de bijuterii, de toale, genti, name it. Sunt si chestii misto, dar majoritatea aia de 80% cum imi place mie sa rotunjesc sunt varza, adicatelea pe romaneste si mai civilizat, nu au nene talent. Totusi le admir ambitia de a continua cu hobbyul ala sau ce e, chit ca e doar un kitsch desavarsit. La urma urmei cate kitschuri nu vedem pe strada, unul in plus sau minus nu mai conteaza.

Ah si trendul absolut este: literatura de net. Aka Sandra Brown reloaded, cugetatori de toate felurile, suspine, lacrimi, poezie de canal, poezie de romante de prost gust, formatori de curente, opinii, o multime de scriitori de net. Imi vine din aceasta cauza sa-mi sterg blogul, ca doar si asta e o varza cu carne, bine e varza mea si asta e important. Luati mana de pe varza mea :))...Pe de alta parte, evident ca exista si o nisa mica de oameni care te delecteaza efectiv cu vorbele lor rotunde ca o paine de tara, delicate ca o floare de cires sau pur si simplu piscatoare ca un ardei iute. Dar daca citeste cineva Eminescu isi poate da seama ca atunci chiar daca nu era internetul de vina pentru literatura de duzina, tot existau nise, ziare obscure, scrisorele de amor, epistole ridicole si cenacluri de provincie cu aere de Academia Romana. Si chestia asta este in tot virtualul, indiferent de limba folosita! Numai scriitori peste scriitori ;))

fata verde cu parul padure

2011-07-14T05:47:00.000-07:00

Fata verde cu parul padure...simti cum privirea lor vrea sa te fure, noaptea mieii tese ie, sburatorii ca sa vie :)).
Daca eram mai putin vesela azi, as fi plans. Videoclipul pe care l-am vazut (din '73, abia ce ma nasteam in anul ala) si pe care efectiv l-am simtit prin toti porii, mi-a aratat un Nicu Covaci atat de tanar, atat de frumos :)) incat era dureros, caci timpul e necrutator cu noi toti.

De ce Phoenix nu a prins inafara desi citind astazi pe wikipedia am inteles ca au cantat tot repertoriul in Vest. Simplu. Sufletele noastre hoinare sunt pline pana la refuz de melancolia padurilor alea neterminate al caror verde iti raneste ochii, pline de sunetul valurilor puternice ale Marii Negre spargandu-se in vuiet de stancile macinate de acelasi dor. Dor de ce? De frumusete, de absolut, de durerea de a nu cuprinde universul in irisul nostru adanc deschis catre lume.

Si cum sa simti Phoenix, fara sa intelegi de unde vin cuvintele magice :). Negru Voda e intraductibil anyway, pe cuvant ca e ceva atavic, il simt de parca as fi trait in vremurile alea, sunt romanca Domne, acum nu stiu cum o fi sa ai doi parinti din arealuri atat de diferite ca ale mele. Ce are Olanda cu Romania in comun, nimic. Daca Grecia, Bulgaria, , Turcia, Serbia, Ucraina, pana si Ungaria si-au amestecat pe ici pe colo cuvintele, sarbatorile...Olanda e ca fata blonda ce se sperie cand vede un...voinic cu fruntea lata si cu ghioage groase, drepte si cu plete lungi pe spete :))).

Astazi m-am delectat cu Phoenix, baietii aia frumosi, care au creat un sunet atat de magnetic, ca nu te poti dezlipi de el.

Daca va e dor de Romania aia din tineretea noastra si din vise si din poezii, ascultati Phoenix, s-a cuibarit acolo ca o fata verde cu parul padure.

imi vine sa bat campii :))

2011-06-17T08:41:00.000-07:00

La figurat, ca la propriu nu prea am chef de namol, chiar daca o fi bun la frumusete :)).

Aseara in mijlocul spre sfarsitul saptamanii, noi, adica io si barbatu', am facut-o lata. Am adormit abia inspre 4 dimineata. Pai am luat-o metodic. Pana la 1 din noapte ne-am uitat la televiziunea de stat belgiana (din partea flamanda, adica aia de limba olandeza, nu aia hamesiti de foame :))), o bomboana de televiziune ce da documentare, filme de pe la Sundance Festival si d-astea serioase, la un doc despre The Doors. Si dupa ne-a luat valul cu vorbitul, mai dai cu vinul ce ramasese din weekendul trecut cand am avut vreo 3 zile niste prieteni buni in vizita si mai dintr-una intr-alta ne-a apucat oboseala inspre dimineata. Bestiile alea dragute de pasarele deja imi ciripeau in creier, dar le iert, caci au voci de aur si mai sunt si jucause, mereu vesele bre, nu canta doine si alte d-astea de suparare, tristete si melancolie.

Deci ce sa facem si noi, am dat in mintea copiilor si ne dam mesaje de amor pe What'sApp, ca tot e gratis, cu pisici, inimioare, pantofi, sticle de bautura si tot soiul de cretinisme, dar care combinate in toate felurile ieseau ca la compunere clasa I. Elena are mere, Jan are pere, Elena are parfum si pantofi, Jan are chitara si motor de viteza :)).

Nu mai zic ca ne-am dat si pe amplificator un pic, asa la volum minin, nu mute :)), dar minim cat sa nu trezim kinderii si vecinii. Io cu vinu, al meu cu Voodoo Child al lui Hendrix pe care il exerseaza cu maiestrie. Si culmea astia azi de dimineata cand incercam si noi sa ne trezim intrun mod decent au zis la stiri ca 17 iunie e ziua cea mai fericita din 2011, or fi facut ei ceva calcule, treaba lor, dar io lucrez la asta zilnic, la ziua mea cea mai fericita si cea mai cea :)), asa ca sa le fie de bine. La mine e in fiecare zi sau ma rog daca nu-mi iese nu e vina mea, e Luna in cuadrupletus pe Saturn combinata la unghi alfa pe pi la patrat cu Neptun care e rasucit la 257 de grade catre Pamant si de-acolo mi se trage :)))).

piscoturi, sampanie, cafea, frisca

2011-06-08T04:51:00.000-07:00

Evenimente. Lumea e plictisita de stirile depresive de zi cu zi, despre criza. Deschidere de filiala. Geniul meu creator, care sta ascuns intr-o sticluta de parfum s-a gandit ca ii va inveseli daca le va oferi o zi de sarbatoare intr-o zi obisnuita. Secretara firmei imi zambeste fericita, am salvat-o de plictiseala conversatiei fara sare si piper despre piese auto. Cum altfel, caci odata oamenii dand cu nasul de platourile mici si cochete si paharele inalte si subtiri ca niste tuburi, refuza sa se mai intoarca la cotidian. Ce-i aia? :) Inge imi multumeste de idee si ma intreaba curioasa cum de o sampanie costa atat de putin, ii explic ca prosecco nu e totuna cu un vin spumos din regiunea Champagne si nici macar celebrul Moet&Chandon, dar le inlocuieste de minune pe acestea la doar 5 euro si inca e foarte bun. Alaturi de piscoturi si cafele mari in care punem frisca :) fac deliciul audientei. Am fi apelat si la capsuni, dar cum aici e inca un pic paranoia cu EHEC-bacteria ucigasa :)) am zis ca putem si fara :)).

despre bani

2011-06-01T09:06:00.000-07:00

Daca n-ar exista banul ca mijloc de plata, lumea ar fi mai fericita. Dar ce altceva ar exista, nimic. Ar fi trocul in natura, eu cultiv rosii, vecinii cultiva fasole. La toamna facem schimb. Vise frate, vise. Ma uit la cei multi efectiv dependenti de bani. Cred ca trebuie sa fie foarte trist ca nici macar ultimul tip de nu stiu ce scula sa nu-ti mai aduca placere. Sau oricum o placere de o zi. Ca maine apare i-trixirixi 2.5.7 cu leduri pe stanga si mouse de bagat pe deget ca un inel si un fir cu dop care iti intra direct in creier. Si oricum trebuie sa-l ai si pe ala, ca vorba aia o sa-l aiba gica de la 3 si vasile de pe strada ta si gogu de la serviciu. Si nu se face sa rada de tine ca inca mai ai un jaf de scula. Veche frate, veche, de luna trecuta (acu in epoca vitezei luminii nu mai vorbim de ani ci de luni, uneori de zile).

Ma plictisesc de moarte discutiile despre bani, nu, gresit spus. Ma irita. Daca politica ma intereseaza, daca arta si spiritualitatea ma intereseaza, daca stirile e bine sa le stii ca sa fii la curent mereu, nu inteleg unde se situeaza asta cu banii. Mi se falfaie efectiv de telefonul, mobila, apartamentul, masina si geanta de firma a lu cutarica. Efectiv n-au efect la mine, ma uit ca la vacuta Milka, ia uite o vacuta mov in peisaj. Si gata, nu face parte din filmul meu. Si faptul ca unii simt ei ca sunt mai in siguranta cu 3 case si 5 masini si 7 telefoane, bravo lor. Dar nu toata omenirea e facuta dupa tiparul asta. Si cred ca pe ei ii socheaza cand nu le dai feed-backul dorit, ceva de genul: Oh My God, ce te invidiez, eventual cu ceva ochi scosi din orbite, lesinat si balit pe nu stiu i-trixirixi al lor, verde la fata ca Hulk si alte efecte speciale.

Ma bucur insa ca nu toata lumea a cazut prada acestui trend ca sa zic asa. E adevarat ca lumea asta care exclude banul ca idol e mica rau. Banul reprezinta pentru multi din pacate izvorul fericirii. Iti dau ei exemple cu ce pierzi daca nu ai aia sau ailalta, incearca sa te corupa cu diferite ironii care cred ei ca te vor atinge. Pentru ca eu cred ca e o dependenta ca oricare alta. Cu cat ai mai mult cu atat vrei mai mult.

canale si libertate

2011-05-25T10:58:00.000-07:00

Dupa 8 ani de Olanda imi dau seama ca am ajuns sa o iubesc cu toate defectele ei. Canalele Amsterdamului pot explica foarte bine spiritul olandez. La urma urmei starea aia generala de libertate si vant bun la pupa e ceva care face parte din peisaj, precum olandezii cei cu parul ondulat, si daca nu ma credeti va rog sa va uitati in picturi...moda de atunci nu avea ca accesorii de zi cu zi perucile :).

Weekendul trecut petrecut in Amsterdam cu alte cinci fete minunate, m-a facut ciudat sa ma reindragostesc de Olanda. Cred ca din cauza faptului ca am privit-o cu ochi de turist. Aceasi senzatie o aveam pe timpuri cand ma duceam la Sighisoara sau Sibiu :). Aceasi atitudine de turist, vacanta si o anume libertate de care ne e greu sa abuzam in restul timpului.

Uitandu-ma la tablourile Rijksmuseumului, pe care cred ca deja le-am vazut in realitate de vreo 5 ori, am redescoperit farmecul discret al Olandei, ceva care ajung sa cred ca mi se potriveste. Un fel de bucurie de a trai, de a te inconjura de frumos, de a savura tot ce poti savura (natura fiind mai zgarcita cu Nordul Europei).
Pe de alta parte ma intreb cumva in gand :) daca cineva sus acolo care ma iubeste nu s-o fi gandit ca tot imi doream nespus sa traiesc in Danemarca si m-a ascultat insa dandu-mi varianta optima pentru mine, nu degeaba multi scandinavi zic ca Danemarca e Olanda Scandinaviei :). Aceleasi dune, tot Marea Nordului, tot un fel de latini ai nordului, insa cu un aer ceva mai cosmopolit, snob si mai "lasa-ma sa te las".

Jan mi-a zis ca pana una alta savoarea Olandei e data nu neaparat de albastrul de Delft, morile de vant, campurile de lalele, ci de catre abundenta de culturi care s-au amestecat in ea, avand parca aroma mirodeniilor comercializate de secole de catre ei, mari navigatori, aventurieri, descoperitori, pirati si negustori :). Cata dreptate are, nici nu ma mai intreb macar de ce in timp insusi vulcanul meu interior da dovada de lungi pauze de liniste, caci stau si eu si admir cerul in culori pastelate, reprodus de mii de ori pe panze celebre :). Ik hou van Holland ;)!

ding ding ding

2011-05-19T09:44:00.000-07:00

Trenuri. Mereu am avut de-a face cu ele. Chiar imi plac, au un aer mai demodat :). Aici stau la departare de 5 minute de mers pe jos de gara, una mica. Trec 2 trenuri pe ora, pana la 12 noaptea, dupa nu mai stiu ca incep marfarele (asa e stilul in Olanda). Cand Freya era mica mergeam uneori cu ea in gara, si stateam si ne uitam la trenuri :). Le facea cu mana, calatorii simpatici zambeau si faceau si cu mana inapoi. Keira adora si ea trenurile, azi am stat la bariera cand am mers sa o luam pe Freya de la scoala. Un tren bebe dupa spusele Keirei caci avea doar 2 vagoane. Mi-a mai spus ca sigur trenul este suparat ca daca ploua el nu are umbrela :).

Ding Ding Ding se aude cateodata de la mine din curte. Si cele doua caprite imi dau de stire:"mami, trenul". Nu le vedem, dar le auzim, caci se pune bariera...si ea face zgomot.
Trenurile imi plac, caci am timp sa citesc sau sa ma uit pe geam si sa vad campurile verzi ale Olandei cu cate o casuta idilica pierduta printre canalele inguste ce taie peisajul in dreptunghiuri.
Cred ca asta cu trenurile e un fel de simbol, insigna mea, la fel cum azi am descoperit ca trandafirul de la poarta este alb. Trandafirii mei albi, si ei tot o insigna :)!

tinerete fara batranete si viata fara de moarte

2011-05-16T12:27:00.000-07:00

Nu se poate, stiu. Totusi precum natura, mi-am simtit mereu viata ca o cascada, o apa vie, curgatoare. Azi e vara, maine e iarna, ieri am fost copil, acum sunt mama. Nu exista viata dupa moarte, de ce nu? Ah, ca nu este ea in termenii astia definiti de noi, de acord. Ah, ca mintea noastra umana nu poate percepe decat limite, iarasi de acord. Eu am senzatia clara ca exista, atat vreme cat iti doresti asta, atata vreme cat adori viata si o iubesti prin fiecare por al tau. Poate e tampit si pueril, dar cui ii pasa cand din clipa in care te trezesti, adulmeci dimineata cu miros de bebelus, cand pasarile canta, si soarele rasare, uneori ploua, dar si ploaia auzita de sub patura calda e ca susurul unui indragostit. Refuz sa ma limitez, ador sa incerc.

Sub ochii mei fetele mele isi deschid petalele, iar eu ma simt ca vinul rosu intr-un pahar cochet stralucind in lumina, devenind uleios si greu cu trecerea timpului, raspandindu-si buchetul in aer, ademenitor. Ma enerveaza conventiile sociale si cele filosofice unde cineva care are tupeu sa spuna ca luna e albastra si cerul e galben e tratat drept de cucu si extravagant. Ah si nu care cumva sa fii la mijloc prins ca o sa suferi mai rau ca o domnisoara in ziua balului, incaltata in pantofi noi, abia scosi din cutie. Ori esti ateu si gata trebuie neaparat sa fii cinic si acru si plin de aere, ori esti credincios si iarasi esti plin de idei zaharisite, tampitele si reduse, ori nu esti nimic. Ca asa suntem noi oamenii vesnic in dezechilibru, ca rasa ma refer si ca evolutie a ei :)). Nu exista Domne sa fii independent, independenta nu face bine la ficat.

Da sunt zuzi la creier cred, de vad filmul asta in culori orbitoare. Ori sufar de un optimism incurabil, pe care nu stiu de unde l-am luat ca eram si inca mai sunt in anumite situatii de o luciditate infioaratoare. Deci nu ma intereseaza ce cred altii, sa le fie de bine, pentru mine exista un film si dupa moarte, unul unde eu o sa continui sa visez, sa pictez cu ale mele, sa dansez in aer, printre stele si asta fiind foarte cochet imbracata, cu cercei si ceas neaparat :)).

Asa, ca uitasem si tineretea asta fara batranete, pai normal, ca exista...la 80 de ani cred sincer ca o sa ador aceleasi haine flu-flu, cu danteluri negre si voaluri suprapuse si ceasuri Breil si de ce nu? m-as considera o doamna cocheta si un pic ciupita de molii, care o sa le povesteasca nepotilor niste povesti absolut revoltatoare :)) si care o sa poarte cercei de perla si ruj rosu asortate la un par alb bine aranjat, eventual cu o gecuta de piele bej, atat cat sa-i stea bine unei bunicute :)).

nu am chef azi...

2011-05-12T00:48:00.000-07:00

Ca in melodia respectiva...unu la mana ca ma doare urechea dreapta, sper sa nu fi facut iar otita sau mai stiu eu ce ca o iau razna. De ceva ani fac vara otita, sau nu stiu mi-au devenit urechile mai sensibile, ca mereu agat vreo d-asta. Am facut acu 2 ani in Romania, aia a fot criminala, cica venisem cu ea din Olanda. O explicatie ar fi ca urechile mele nu sunt obisnuite la vantul asta de aici, trecerile ciudate de temperatura, etc, caci dupa cum zic mai multi care au venit din diferite parti si ei au problema asta.

Doi la mana trebuie sa fac curat prin casa, aspirat, luat hainele insirate peste tot, sters praful, etc. Si nu am chef, am de lucrat cam pana pe la 3 dar dupa nu mai am nicio scuza. In fine cu hei rupul (ca asa merge la mine) o sa o fac si p-asta dar as prefera agurida :)). Stiu amice care au program de smotruiala zilnica, pe unele chiar le relaxeaza, pe mine ma enerveaza. Si cum astia au facut studiu care zice ca pe majoritatea "curatenia prin casa" ii deprima, fac parte deci din marea masa a populatiei :)).

Azi a venit vremea naspa "marca holandika" cer gri, nori multi, sta sa ploua...de aceea cred ca durerea din ureche mi se amplifica proportional cu vremea, ca daca era frumos ca ieri sigur uitam, ieri asa mi s-a intamplat. Soare mult, vant (dar ala era doar bonus) si destul de cald. Am stat si am citit despre Van Gogh, ca tot era proaspata in minte vizita de duminica cu Freya la muzeu in Amsterdam, in timp ce domnitele s-au jucat toata ziua in curte. Ca atare azi am zis ca reproducem picturile cu floarea-soarelui :)) in grup (si-asa nu mai e vremea de ieri de jucat numai pe-afara), de cum vine Freya de la scoala.

E sezonul capsunilor olandeze, salivez numai si daca imi reamintesc gustul, in fiecare zi incepand cu luni am halit cu toatele capsuni. Keira ne atentioneaza mereu sa le rupem frunzulitele...ca eu doar le spal, le arunc intr-un castron si ma asez la masuta lor mica, eu pe jos si ele pe scaune. Asteptam cu acelasi interes si ciresele de mai :)).

zile calde...

2011-05-07T10:49:00.000-07:00

E cald, 27 de grade, nemaivazut pentru Olanda, desi sporadic, au mai fost zile toropite in caldura de cuptor a unei tari plate cu nori pictati in rozuri pastelate, lila si galben de-ti vine sa intinzi mana sa le simti pufosenia. Dupa ce miercuri am vazut-o pe Morgan, fetita orca de la delfinariul din Harderwijk, maine ma duc cu Freya la Amsterdam sa vedem Muzeul de Istorie. Azi nu numai ca s-au jucat toata ziua pe afara dar Freya a si exersat cu bicicleta cea inalta, cu multe busituri :)) adiacente, cu multe curbe luate cu chiuituri. E un mai cald, lenes, cu miros de gratare venind din toate curtile. Sa fie oare preambul la vara ce sta sa vina? O intampinam atunci cu inghetata de vanilie si capsuni :)).

a inflorit liliacul

2011-04-28T02:58:00.001-07:00

Hot de liliac :). Ieri o intreaga creanga de liliac mov era cazuta de la vantul puternic de cu o seara inainte. Mirosul e pur si simplu devastator. Ca un drog, ca un extaz, ca o clipa de eternitate parfumata. Niciun mare parfumier nu va reusi sa recreeze natura, natura e originalul. Chiar si faptul ca se lafaie intr-o fosta sticla de suc de fructe de padure nu le stirbeste din perfectiune. Din plinatatea petalelor fiecarei minuscule flori stranse unele intr-altele ca o fusta cu multe straturi de voal. Ciorchinele asta de un mov ireal, catifelat de ti-e frica sa-l atingi sa nu spulberi praful argintiu de deasupra, pozeaza ca un aristocrat. Isi cunoaste prea bine frumusetea si nu ii e frica sa si-o etaleze. Buna dimineata ramuri de liliac, multumesc ca imi faceti ziua speciala si imi umpleti sufletul cu aroma asta cruda si totusi dulce in acelasi timp. Se apropie mai :) de aceea a inflorit liliacul...Primavara la apogeu, cu trena ei de femeie cocheta.

adultii de mai tarziu

2011-04-25T05:38:00.000-07:00

Cred ca pentru orice copil e important sa aiba o familie buna. Ce inseamna asta? Depinde de standardele fiecaruia. Totusi ce cred eu ca e groaznic de important este sa aiba mai degraba doi parinti buni. Chiar daca doi oameni se despart daca acel copil are parte de modele masculin si feminin bune, restul nu mai conteaza asa mult. Nimeni nu este perfect. Insa orice lucru mic poate lasa urme. Dragoste multa, asta da, asta e buna in doze cat mai mari. Mama este importanta in copilarie, este yinul din yin si yang al copilului. E reversul medaliei, este scutul lui, este castelul de nepatruns, este ce vreti voi. Dar daca ea nu este prezenta activ, se duce la vale totul, ca si cum ar fi din nisip. Ma gandeam sa explic mai pe indelete. Pai o mama care accepta un sot betiv, afemeiat, cu multe defecte vizibile de pe Luna, arata copiilor ei ca de fapt are mari probleme cu increderea in ea insasi. De ce? Simplu, un copil intelege perfect de la o varsta incolo si fiind un adult in miniatura si formare, taxeaza pe buna dreptate tot ceea ce i se pare nelalocul lui. Ma apuca cumva rasul trist cand ma gandesc ca mai tarziu toate aceste femei, vor fi cele care isi vor plange viata scursa printre degete. Un copil are nevoie de un mediu sanatos, in care sa existe respect, sa existe valori, sa existe distractie autentica, sa existe bucuria de a fi cu totii impreuna. Eu ma gandesc ca daca nu m-as iubi indeajuns pe mine cum as putea sa le invat pe ale mele sa se iubeasca ele insasi. Fara puterea exemplului e doar teorie sterila :)). Si oricum nu putem da vina pe proasta educatie a copiilor nostri cand altii sunt cei care contribuie la ea. Trebuie sa ne asumam cumva ideea ca daca avem copii, ii avem pentru ca am vrut, nu pentru diferite alte motive. Spun asta pentru ca am auzit deseori expresia: scoala e de vina, anturajul, bona, bunica si asa mai departe. No way. Ma uit la copiii care sunt doar ca sa fie, biete accesorii, hranite bine (de parca asta doar asta e important) cu cele mai noi gadgeturi posibile, lasati de izbeliste, in sensul ca pe nimeni nu intereseaza si ceea ce simt sau nu ei, cum vor deveni adultii de maine. Si sunt sigura ca toata lumea crede ca si-a facut datoria, au crescut cum au putut copiii si gata. Fericirea, dupa cum ne arata realitatea, nu consta numai in job bun (cat mai bun sa castig cat mai bine, si asta oricum relativ in timpuri de criza), barbat/sotie pozitionat, 2-3 copii ca asa trebuie si gata, am bifat vorba aia tot de pe lista. Pacat ca mai tarziu un copil caruia i-au lipsit poze din copilarie, nu mai are cum recupera asta, niciun ban de pe lume, nicio satisfactie afectiva, sau de oricare alt fel nu va pune poza aia la loc. Poza cu mama care nu accepta jigniri, poza cu tata care se joaca cu el, poza cu familia ca o fortareata ce sta dreapta in fata lumii asteia destul de crude in general. Amintirile sunt si ele foarte importante. Si uneori amintirile, nu sunt neaparat cele din concedii, unde se duc toti ca la sedinta de partid ca asa trebuie.

o duminica lenesa

2011-04-17T11:09:00.000-07:00

Copiii alearga la nesfarsit in jurul copacilor. Sau isi aleg un traseu bine stabilit, cu totusi atat de multe curbe ca imi scapa privirii, lenese si ea. A fost frumos afara si totusi n-am plecat pe nicaieri, al meu avea ceva de terminat pentru job, eu la fel, insa fetele au stat toata ziua pe afara, astfel incat la cina au halit tot iar la ora de somn au picat late. Azi am citit biografii, ador sa ma relaxez citind despre viata oamenilor, aia reala, chiar romantata, asa cum o gasim in carti. Liz Taylor, Vivien Leigh, Audrey Hepburn si Jean Harlow. Am si revazut doua filme inregistrate de pe TCM mai demult : Wife versus Secretary cu ultima, si The last time I saw Paris cu Liz...alt aer, alta atmosfera. Feminitatea aia evidenta si totusi atat de rafinata. Imi plac la nebunie filmele alb-negru, asta e primul dintre ele filmat in 1936, partenerul lui Jean Harlow nefiind altul decat Clark Gable :)). Divina atmosfera aia plina de viata, emotie, maniere, razvratiri, toate insa atat de bine demarcate, fara prea multe cuvinte, fara excese. Imi inchipui uneori ca viata lor trebuie sa fi fost ca filmele astea, cu atmosfera aia, putin demodata, plina de veste si palarii, de manusi si posete si totusi atat de fermecatoare. Ma duc sa mai gasesc inca un film alb-negru, sunt insetata de pacea pe care mi-o transmit filmele astea ramase agatate in timp ca o poza sepia :)).

stary night

2011-04-14T08:54:00.001-07:00

Vantul asta puternic ma ameteste. E si inca foarte frig noaptea. Taman bine pentru 2 lumanarele cu aroma de cranberries si scortisoara, ramase de asta-iarna, pe care le aprind in doua sfesnice transparente ce tin loc de veioza pe noptiera. Lumina nu e foarte puternica, insa deajuns pentru a citi, doua, trei pagini dupa care oricum adorm. In fiecare seara imi propun sa visez ceva, ori dragut, ori de nespus :), ori o fantezie in care sunt ori o Coco Chanel ori o Olympia, mama lui Alexandru cel Mare, ori o zeita ce sa mai incoace si incolo :). Evident ca ideile mi se incurca in capul molesit de caldura plapumei si pana dimineata visul ori e diferit ori e deja uitat. Insa mi se intampla sa visez des in culori, mi se intampla sa stiu in vis, ca visez si nu e realiate :) sau mi se intampla sa visez ceva asa de puternic emotional ca dupa aceea o jumatate de zi, sau o zi intreaga o traiesc sub influenta lui. Ador sa ies pe balconul de la etaj, in serile senine si sa ma uit adanc in departare acolo unde vesnica lumina a oraselor nu poate atinge albastrul adanc negru ca de catifea al cerului. Cerul acela pe care il simti rece si totusi atat de stralucitor cu luna, plina ca un glob de Craciun, sau cornul ei lenes atarnat intr-o parte, cu stele mici ce le simti pulsand sau cu nori grasi si parca afumati, al caror contur e desenat cu lumina. Ador noptile clare precum taisul unui cutit...stary nights!

Absint

2011-04-13T06:55:00.000-07:00

The green fairy. Femei cu parul lung, incurcat, plin de ace de par si panglicute, ciorapi care aluneca de-a lungul piciorului. Absintul...Baudelaire, Rimbaud, Toulouse-Lautrec, Modigliani, van Gogh, Moulin Rouge. Dracula, scena in care ea plange si el ii aduna lacrimile transformate in palma lui in diamante. Paris, cutii rotunde de palarii, cafea si croissant cald, carti vechi si jardin du luxembourg. Amsterdam, canale, lumini calde, interioare de papusi, biciclete, hoteluri in care se izoleaza indragostiti. Aprilie, soare, frunze infiorator de verzi, cerul precum albastrul de Delft. Absintul e si el o parte a literaturii si artelor, fara el, nu avem tabloul complet, asa cum Olanda nu ar fi Olanda fara campurile de lalele. Ma duc sa ma pierd in vise.

cum se scrie corect...foaie verde

2011-04-08T05:34:00.000-07:00

Foaie verde si o aluna. Mama mea sustine ca fii' mea nu se scrie corect asa. Bine dar cum, o intreb eu, sincer uimita, caci (recunosc) poate m-o fi lasat memoria in romana si oi fi setata deja pe olandeza. Caci daca am gresit gramatical sunt prima care sa recunoasca asta. Doar nu vorbim de principii aici, ci de reguli bine stabilite gramaticale. In speta...ea zice ca e ceva "anormal" la scrierea asta: fii' mea. Pai eu zic cu rationamentul meu, i-am zis si ei de altfel: fii' mea de fapt este o prescurtare a acestui grup de cuvinte: fiica mea. Ca atare, acolo unde "ca" dispare, apare ori o cratima, probabil mai "purista" gramatical, ori apostroful, cel pe care il folosesc eu si care citez:"marcheaza absenta accidentala in rostirea unor sunete" (luata explicatia de pe didactic.ro)....:)) Oricum am cautat netul pret de vreo 15 minute. Caci mi-a sadit indoiala...Eu zic ca am dreptate :)). Dar voi vedea. Cert este ca am dat peste ceva dragut: cineva sustinea pe un forum de discutii denumit haios "cafeneaua" ca "Eminescu insusi nu scria intotdeauna corect". Spor la scrieri corecte din punct de vedere gramatical ;).

filosofie si viata cotidiana

2011-04-06T09:05:00.000-07:00

Azi am aripi si nu am unde sa zbor. Intre job, acasa cu printesele si biblioteca publica am realizat ceva. Nu fac parte din contemporaneitate. Am chef sa filosofez toata ziua si sa sap cat mai adanc in substraturile mintii. Sa pot discuta despre "nemurirea sufletului' cu care eram amenintata ca adolescenta cand stateam toata ziua buna ziua si pierdeam vremea. Ok, dar intrebare: de ce exista timpul, nu ca sa-l savuram ca si pe toate celelalte lucruri. Cu orice am vrea noi, cu visare fara limite, cu privirea frunzelor unui copac, cu o carte minunata, cu discutii despre Grecia Antica. N-am chef de incadrarea in cotidian, pur si simplu opun rezistenta. Azi am luat multe carti pentru Freya de la biblioteca, m-am parfumat intr-un magazin de aici cu Tommy Hilfiger Girl, m-am dat intr-altul cu un ruj roz ca o bomboana si am venit spre casa cu 4 sticle de bere Hoegaarden Citron, delicioasa ca o briza. Citesc un site despre coloanele templelor grecesti ce mi-aduce aminte de Istoria Artei de la Tonitza pe care o faceam mereu cu doamna in adevaratul sens al cuvantului Adriana Crainic Botez. Duminica mergem la Sylvia, abia astept sa revad Amsterdamul cu podul Prins Willem Alexander, cu aerul ala demodat si in acelasi timp fara varsta. De ce ma plictiseste sa vorbesc despre detergenti, ultimul tip de aparat de facut cafea, pampersi si unde ma voi duce in vacanta. Nu-s normala cred. Ce vreau eu nu exista!! Nu in jurul meu, de aceea cu riscul de a parea snoaba, vreau discutii inteligente, dar stiu ca nu toata lumea are chef de despicat firul in patru si de ce stelele pe care le vedem acum au murit deja. Mie personal daca e sa fiu groaznic de sincera mi-e sila de fiecare clipa pe care o arunc in neant aiurea, cu ideea ca existau atatea si atatea lucruri pe care puteam sa le fac in timpul asta. Fii mea a mare vrea sa fie balerina, acum citim libretul Sylviei. Eu vroiam sa fiu artista, poate nu indeajuns, dar tot ce stiu e ca nu exista pentru mine treapta mai inalta decat creatia. Mda, visul meu cu salcami. Nu stiu exact ce voi face sau nu, sunt fericita ca macar pot intelege nuantele tablourilor, si nu ma refer efectiv la culoare :)) ci la ideile suprapuse de artist ca foile dintr-o ceapa. Ieri vedeam 2 cercuri, rosu si negru ca fiind pamantul si soarele, azi le vad ca uscatul si apa, poimaine probabil le voi vedea ca viata si moartea si asa mai departe. Nu mai vreau discutii sterile :). Vreau si eu sa ma adopte cineva mai inteligent ca mine, si nu asa din site-uri, bloguri si altele...ci in viata reala, sa ma invete ceva ce nu stiu, sa stau sa sorb din fantana intelepciunii si sa nu ma satur. Sa tremur ca o indragostita la simpla asteptare a intalnirii cu el sau ea. Anca e prea departe :), dragele mele de aici, sunt prea prinse in caruselul asta cotidian si e futil ceea ce-mi doresc eu de la ele. Sunt o mica parsiva, care nu se multumeste niciodata spiritual. Nu ma intereseaza noile modele de whatsoever...Ma intereseaza insa multe altele pe care aici la tara, nu le voi avea...incet-incet o sa migrez iarasi spre o viata acidulata artistic ca apa unui izvor mineral, si refuz sa ma las prinsa in prostia asta de consumerism material, mai ales ca nu ma face pe mine personal fericita. Eu sunt fericita cu altele, eu sunt fericita cu frumos, sunt fericita cu senzatie si emotie, sunt fericita cu cuvinte maiastre, sunt fericita cu o esarfa colorata si diafana pe care cineva o poarta cu eleganta pe strada precum Coco Chanel :), cu un zambet vesel de copil alergand printre papadii, cu o zi pe care o petrec departe de lumea dezlantuita :P!

rebel fara cauza

2011-04-01T11:44:00.000-07:00

Ma gandesc ca eu m-am oprit undeva in timp, la o varsta in care am descoperit ca ma definesc prin cateva lucruri si alea bune...si gata, acolo m-am desprins din piatra imaginara devenind o pasare maiastra. Azi si maine nu fac decat sa adaug la ele, ca la o cutie cu bijuterii dragi. Unele le am de secole, vorba vine, de altele m-am plictisit, altele si-au pierdut valoarea, iar unele pur si simplu sunt clasice :). James Dean va ramane pentru totdeauna prototipul barbatului care ma atrage. Fragil, rebel, nonconformist. Pare la departare de ani-lumina fata de Alexandru cel Mare. Si totusi eu nu vad diferenta majora, de altfel si Alexandru moare tanar, in glorie, si Alexandru este neinteles de cei din jur si mai ales are aceasi problema pe care a avut-o si James Dean cu tatal lui. Tati autoritari, niciodata multumiti indeajuns de evolutia fiilor lor. Rebel fara cauza, da, asta am simtit la 15 ani ca sunt. Ca undeva acolo nu ma potrivesc in imaginea pictata a adolescentei perfecte. Imi doream blugi si geaca de piele si ma visam pe un motor cu pletele in vant. Savuram pagina cu pagina revistele Cinema si tot ce imi doream e sa fac din viata mea un film. Nu-mi doream sa fiu actrita, asta nu mi-am dorit niciodata, doar ca eram groaznic si zaharisit de romantica in ceea ce priveste viata, chiar si cand apareau drame, ele erau regizate interior, spre savoarea amintirilor de mai tarziu :). Patetic :). Chestia asta inca mai exista in viata mea, tendinta de auto-regizare a clipelor. E ca si cum imi fixez camera interioara si retin cadru cu cadru. Unele am tendinta pur si simplu sa le sterg, unele le arhivez si cand miros vreodata din intamplare un Paco Rabanne XS se reactiveaza imediat :) si unele sunt mereu acolo pe retina, undeva in spate, dar sunt acolo. James Dean a fost primul barbat in a carui privire am invatat alfabetul dragostei. Pentru ca a putea citi inima unui barbat aveam nevoie de cateva coordonate si ele erau asa: niciodata cineva comun, intotdeauna o picatura de rebeliune, innacesibil si mai ales cinematografic :)).

fluturi de primavara...

2011-03-24T08:50:00.000-07:00

Galbeni, caramizii sau pur si simplu argintii...minunati fluturi, nu obosesc niciodata sa-i privesc. Noaptea trecuta am avut un vis, atat de colorat ca pur si simplu desi stiam ca dorm si visez nu vroiam sa ma trezesc :). Se facea ca eram copila, nu chiar copila, eram la liceu, in sarafan si ma descaltasem caci pantofii erau leoarca. Ploua, si era si cald...ploua cu soare, si treceam pe niste stradute prin Cotroceni si erau salcami infloriti. Si eu eram fericita si fara griji. Ce inseamna sa fii copil si sa nu-ti dai seama ca totul trece si niciodata ca atunci nu vei mai fi liber. Pentru ca ne iubim copiii, in fiecare clipa ei sunt in gandurile noastre, sa fie fericiti, sa fie bine, sa fie sanatosi si de aceea ei sunt stapanii gandurilor noastre de acum :). Azi am stat dupa ce am venit de la o intalnire la job, la soare...am stat ca o soparla lenesa. Nu mi-e frica de trecerea timpului pe fata mea, mi-e frica de trecerea timpului prea repede, ca si cum pierd clipe pretioase in timp ce intorc capul sa privesc un fluture. Timpul este un hot :)! Bebelusa mea Keira se transforma incet incet intr-o domnisoara cu foarte multa vointa, charm si inteligenta . Ma uit uneori la chipul ei rotund si la mica alunita pe care o are deasupra gurii si ma mir ca e a mea :)). Cand se cuibareste la mine in brate inchid ochii si imi fixez pe retina minutul asta mai valoros ca un diamant. Ii miros parul si ii mangai pielea atat de catifelata. Insa nu mai sta prea des in bratele mele, e in era descoperirilor si alergatului si chiutului si a Freyei. Ea este acum preferata ei :)). Fluturi de primavara, nu ma luati si pe mine intr-un zbor lin...caci ale mele sigur zboara cu voi in lumea povestilor, pentru ele e atat de simplu inca :)!

zi aurie

2011-03-20T13:41:00.000-07:00

Primavara a venit. Se vede ca e vreme frumoasa, nu mai scriu in blog :). Azi am fost la padure, am facut picknick, ok? Adica eu m-am carat cu haleala dupa mine si Freya cu paturici si cateva jucarii...flori prea multe nu erau, caci e inca frig, iar brandusele primele care dau aici, s-au cam dus, dar acusica o sa apara explozia. Weekendul care vine iarasi planuim ceva, depinde de vreme, pe urma pe 2 si 3 aprilie sunt zilele muzeelor, poate revedem ceva :) sau incercam ceva nou, pe 10 aprilie mergem la balet si uite asa, tac-pac se duse si primavara.

Freya a devenit fan citit, pfui, ca nu credeam ca se va intampla :)))). Totusi fiindca ii place biblioteca publica de aici, si-a luat 6 carti de citit. Are birou in camera si sta frumusel acolo cu cartea asezata si citeste la lumina galbena a veiozei, o incantare ce sa mai. Ma tot intreaba cand trebuie sa mergem sa le schimbam, asa ca citeste de zor :)). Cred ca o sa-mi fac si eu abonament macar pentru 2 luni, sa vad daca am timp de citit, am vazut ca au multe chestii interesante si poti inchiria si dvd-uri, eeeeh ;).

Keira vorbeste ca un "om mare" si ne trateaza cand e suparata rau cu un "lasa-ma" romanesc de ne zguduim de ras, cu totii :)).

Ma duc la cititul sub plapuma, am o carte de Gabriel Garcia Marquez "la mala hora" in olandeza, haha, va dati seama de sentiment, noroc ca mi-a devenit asa ca a doua natura ;).

bine ai venit primavara!

2011-03-01T04:12:00.000-08:00

Campurile s-au colorat in alb, galben, mov, lila. Am vazut chiar si mielusei, cam devreme de altfel. Mugurii copacilor stau bine infasati ca niste bebelusi somnorosi si grasuti. Martie vine cu poala plina de flori si cine sunt cei mai fericiti? Copiii, care isi dezmortesc picioarele alergand ei insisi ca niste ieduti pe camp. Pamantul e inca umed, dar in 2 saptamani va fi taman bun de o plimbare prin padure :).Eu ocupata, ocupata, ocupata, imi impart timpul cu zgarcenie :), ma duc la o expozitie despre Alexandru cel Mare in Hermitage Amsterdam duminica viitoare si in aprilie la spectacolul de balet Sylvia de Leo Delibes. Primavara ma simt plina de energie, nerabdatoare, aventuroasa, astfel ca de abia astept sa vad ce experiente noi vor mai urma!

februarie cetos

2011-02-15T09:23:00.000-08:00

Aseara am iesit intr-o cafenea belgiana din Zwolle. Pana si orasul, care are un zid de demarcatie cu turnuri medievale, contribuia la atmosfera de basm, aparand fantomatic din ceata ca o cetate de neatins. Localurile mici si cochete, stranse ca petalele unei flori in jurul pietii centrale, aveau la ferestre lumanari, rosii sau galbene. Dupa ce am baut un Palm (buna, foarte buna) si o cafea, ne-am plimbat pe malul apei, prin ceata atat de moale, de placuta ca un sal proaspat spalat pe care iti vine sa ti-l treci peste obraz. Am incheiat seara savurand ,pentru a cata oara oare, Doctor Zhivago. Admirand frumusetea de nedescris a Juliei Christie si a lui Omar Shariff. Puterile mele de copil al noptii si al iernii au crescut si acum ma incearca o usoara nostalgie, vine primavara. O simt in intreaga mea fiinta. Miros natura nerabdatoare sa isi deschida aripile verzi, sa se lase sarutata de soare. Duminica asta ma duc cu Freya la balet...spectacolul se cheama "a la russe" :)) (On the dnieper-Prokofiev, Serenade- Ceaikovski, Dumbarton dances-Stravinsky si Pas de deux- Ceaikosvki). Decorurile din trailer arata ca un parc primavara cu copaci din bezea infloriti :)), asa de dulce mi se pare...oricum proaspat, visator si simplu ca un vis de primavara. Preambulul nostru la primavara care va picta culori in toata Olanda ca intr-o carte postala kitsch :) in care se inghesuie toate florile, de la zambile la lalele. Dar pe care o privesti vesnic indragostit de primavara, de nou, de viata. Februarie cetos e cald. Pomii au muguri bombati. Pasarile vizitatoare din curtea mea fac o galagie de nedescris :)...se cearta sau doar se cauta guralive unele pe altele. Mi-e dor de duca :).

povesti, povestioare

2011-02-08T02:21:00.000-08:00

De citit le-am citit mereu :) pentru ca personal chiar imi place mie sa citesc...si consider ca e primul pas catre imaginatie, fantezie. Acum Keira cere ea in fiecare seara "verhaaltje lezen" :))...ma gandeam ca citesc ce apuc, cei 3 purcelusi, cartile cu printese (care btw toate au o "morala" ascunsa), ba le citesc si atlase, parca asa se numesc, daca gresesc mea culpa. Ma gandeam ca e normal ca ele sa cunoasca viata asa cum e. Freya stie ce inseamna o mumie, am o carte cu istoria antica pentru copii. Acum poate pentru multi o fi scary, dar nu si pentru ale mele :). Ba chiar am vorbit odata despre subiectul moarte, asa detasat, ca despre frunzele care pica din copaci toamna si iarna se transforma in pamant, ca primavara sa rasara de acolo un ghiocel. Pentru ca viziunea mea asupra vietii e una simpla, naturala, nu mi-este frica de ideea de moarte, singura frica este de suferinta, de cum o sa mor (mi-ar place ceva gen, inchid ochii si pa). Sinistru...nu, de ce, e ca un cerc, ne nastem, crestem, procream si murim...hallo la un moment dat, nu acusica :)))). Cum zice Freya, cand suntem batrani-batrani -foarte batrani si am obosit sa traim :). Cred ca nimic nu e mai interesant pe lume ca propria ta evaluare si viziune asupra lucrurilor. Deci le las sa descopere, sa se entuziasmeze, sa vorbeasca, le impartasesc din ceea ce viata mi-a oferit cu intelepciune. Mi-aduc aminte ca citind eu odata despre pamant ca e rotund, nu stiu cati ani sa fii avut, am avut deodata senzatia aia de minge, ca si-acum eu stateam pe o minge, trebuie sa fii fost vara, primavara, toamna, ca eu m-am intins pe pamant si ma uitam la nori si parca imi inchipuiam cum se duc ei ca pe o banda rulanta, si se intorc, iarasi si iarasi (evident ca in mintea mea, 24 de ore erau ca 1 minut) si aceiasi nori apareau in coltul ochiului drept ca sa mearga rapid pana cand dispareau in coltul ochiului stang si iarasi in imaginatia mea reveneau in partea dreapta....aceasi nori, ok?:)))) Exist durere in povesti, exista (alba ca zapada plangand in padure). Exista tristete in povesti, exista (cenusareasa ajunge din printesa lu' mami si tati, o servitoare in casa mamei ei vitrege). Exista frica de necunoscut, urat, groaza, exista (belle cand vede bestia) si asa mai departe. Trebuie feriti copiii de lucrurile astea...nu, eu consider ca nu, caci viata insasi este facuta dintr-un amalgam de lucruri bune si rele, din fericire si nefericire, depinde numai de noi cum vom reusi sa ne pastram echilibrul interior. Dar pentru asta trebuie sa cunoastem ambele fete ale unei monede. Povestile sunt bune, au fost facute in timpuri in care un ambalaj frumos, o metafora spunea mult mai mult decat un curs steril de educatie civica, de educatie morala. Si mai mult povestile sunt frumoase, sunt bebelusul literaturii adevarata de mai tarziu. Spor la citit povesti :)!

insomnie si furtuna

2011-02-04T17:09:00.000-08:00

La noi cand e furtuna, se aude vantul scartaind in toate cele, ramuri, geamuri, ferestre, de zici ca vin cel putin calaretii aia negri cu pelerina din The Lord of the Rings. Inca nu m-am obisnuit cu furtunile, dintr-un motiv simplu: eu sunt pe dos, mie imi plac :)). Nu am somn si e 2 noaptea, vantul bate in continuare cu putere, zici ca iti vorbeste cineva despre de toate si totusi tu nu-l poti urmari fiindca si alearga in acelasi timp. Al meu doarme, ne-am uitat la un film, pe urma io am stat un pic pe telefon cu o amica, si acu vreo ora al meu a cedat, io nu...nu am somn :)). Deh, daca e furtuna! Evident gandurile mi-o iau razna. Sunt asa cum mi-am inchipuit ca o sa fiu? Da...cu siguranta :)...pai oricum pe la 15-16 ani viziunea mea romantica nu depasea bariera varstei de 27...30 si ceva, vai dar alea sunt babe :)). Credeam ca o sa mor de suparare daca o sa am riduri si fire albe de par. Nu numai ca n-am murit dar culmea, ma simt bine cu ele, nu ma supara "prea" tare, si oricum am atins o stare zen ca si daca ma supara, peste juma de zi mi-a trecut deja :). Copii. Da, asta e mai delicat, mi-am dorit cu disperare baieti, nu stiu de ce, adica stiu asa daca e sa fiu sincera 100 la suta cu mine. Fiindca intotdeauna eu personal mi-am dorit sa fiu baiat cand voi fi mare :)))). De fapt mi-am dorit baiat sa cresc un al doilea Alexandru Macedon :)...si acum imi plac baietii mici, ma uit cu drag la ei, dar hey, guess what? Nu mai rezonez, deloc, niente cu ideea de copilul meu sa fi fost baiat. Pentru ca de fapt cine a plantat acolo doua fete a fost baiat destept :)). Pai eu cu dragostea mea pentru lucruri fine si moda si balet si leneveala dulce a statului pe o canapea cu o carte in mana nu stiu daca as fi rezonat asa usor cu un baiat. Dar si eu as fi fost alta :)). Asa m-am destrabalat in viata asta usoara ca o vata de zahar roz, ca domnitele mele. La Curtea de Arges in biserica sunt cateva picturi murale cu diferiti cneji si doamnele lor si copiii, mi-au placut mult de tot, aerul de familie, felul cum tin mainile...aveau un aer de complicitate. O sa incerc totusi sa depasesc insomnia data de furtuna, ma duc sa visez cam cum as fi fost eu Doamna Lena (sau Lenca, mai stii cum oare le strigau pe cele cu numele de Elena?) cu parul in conci si haina pana la pamant (wow, asta imi place) strigandu-si odraslele la masa pe Domnitele Kira (Chira, cred ca sigur ar fi mers, ca era mai grecesc asa, balcanic) si pe Domnita Fira (am citit eu odata o poveste din perioada fanariota si am vazut numele pe-acolo). Furtuna s-a mai domolit, un weekend frumos sa aveti!

brunch

2011-01-30T03:38:00.000-08:00

Intotdeauna duminica este o zi comoda, o zi in care ne trezim pe la 10, si noi si kinderii, o zi in care ne ducem jos, in camera de zi in jur de 11, al meu pune de cafea si painea la prajit, eu scot rosiile din frigider (uneori si ardei sau castravete, dar rosii oricum 99% din timp, suntem fani :)))), si altele si punem de un "brunch". De ce brunch, pai simplu :) nu e nici mic dejun, dar nici pranz, e asa o "boierie" delasatoare, in care punem totul pe masa si o lalaim cu discutii (pana inspre 13-14 dupa-amiaza), mai bem o cafea, kinderii mai baga o felie de ardei sau o rosie sau o banana, mai intreaba una-alta si noi adultii punem tara la cale :))). Azi discutiile s-au invartit in jurul subiectului: autoritati, secte, manipulare, "omenirea a ramas la fel ca matrita din timpurile romane". Noi, familia noastra a hotaram asa cumva, natural, ca le vom creste pe domnitze in spiritul liber al celor care nu iau de bun tot ce li se serveste, fie ca e vorba de autoritati, fie ca e vorba de stiri, ci trec aceste lucruri prin filtrul proprii lor gandiri :)). In linii mari: toti cei care au ascultat de autoritati si gandirea lor (presupus) buna in anii razboiului din Vietnam, dupa au regretat, toti cei care s-au sinucis din cauza increderii oarbe in diferiti lideri ai sectelor si-au risipit viata intr-un mod stupid, toti cei care au crezut ca Hitler va aduce bunastarea Germaniei si s-au lasat manipulati de charmul acestuia si de promisiunile lui au ramas mai tarziu socati de realitatea cruda pe care nu au vrut sa o vada. Ca atare omenirea in sine a ramas in aceasi parametri: paine si circ, caci era cumva previzibil...oamenii in sine nu au posibilitatea dezvoltarii personale decat daca individul respectiv are curajul sa iasa din matrita. Curaj, asta e cuvantul, caci este inspaimantator sa realizezi ce fragila e lumea, in sensul larg al cuvantului. Agora familiei noastre este un loc liber, un loc in care nu ne este frica sa discutam despre tot ce ne trece prin cap. Asta pentru ca eu cred in deschiderea camerelor secrete. Atata vreme cat vom avea de ascuns cate ceva inseamna ca nu ne simtim liberi. Oricum societatea asta te impinge la "denaturarea" adevaratei tale identitati. Un revolutionar va fi etichetat "dusman al poporului, al elitei conducatoare" ma rog depinde de imprejurari, tara, ce fel de revolutie ;), un vizionar va fi etichetat "dus cu pluta" si asa mai departe...ca atare toate lumea isi pune "masca" si iese in lume :))!! Cum zicea Shakespeare:"lumea e o scena" sau si mai frumos Eminescu "toate-s vechi si noua toate ":). Va las caci mergem la plimbare prin padure, duminica placuta va doresc!

melancolie de prost gust :))

2011-01-29T07:32:00.000-08:00

Nu stiu altii cum sunt ;) dar eu cand m-apuca dorul de Romania, bag cantece romanesti, care mi-aduc aminte de diferite perioade ale vietii mele si ma uit la poze vechi din Bucuresti sau din tara din anii 1900-1940, etc. pe net (la faza asta m-a virusat frate' miu). Ei bine si incep sa plang ca proasta, dar stiti cum, asa la modul jenant, de zici ca incepe sa ploua peste laptop :)))). Mi-aduc aminte de un barbat special care a facut parte din viata mea, un barbat frumos cu ochii negri, care ma tinea pe genunchi si se juca cu mine, si care m-a invatat sa scriu, si care se imbraca mereu elegant si isi pieptana cu grija parul (mi-aducea aminte de Camil Petrescu si barbatii din perioada interbelica) si care emana bunatate prin toti porii si care imi spunea mama ca asculta cu placere Maria Tanase...a murit cand aveam eu 7 ani, dar simt cumva ca traieste prin mama, prin copiii ei :), prin copiii mei...asta e viata, simti ca lasi ceva in urma, o iubire mare, amintiri minunate, un zambet pe un chip frumos! Eu recunosc ca ma simt romanca, ma simt si copil universal, dar cum pot vibra la cantecele de leagan olandeze cand mie mama mi-a susurat la ureche:" ma dusei sa trec la olt...":)))) Or sa vibreze ale mele, caci lor le-am cantat si d-alea si d-alea :)) impartial cu toata lumea, vericule!! Melancolia asta poate ar fi clasificata de cei mai "elitisti" asa...drept patriotism de prost-gust, "tare" romanesti, cretinism de plebe, ma rog, whatever...poate sa fie clasificata si drept "acid sulfuric", mi se falfaie pana din par de Winnetou :)). Eu asta simt, eu mi-am facut vacantele in judetul oltenesc (unii zic ca-i muntenesc) Valcea...si am batut mingea p-afara prin Bucuresti cu baietii...si mi-a inghetat fundu' in tramvai cand ma duceam la Tonitza si am ascultat viniluri cu muzica de toate soiurile si am citit in romaneste. Am visat in romaneste, am iubit "in cuvinte" in romaneste, am batut muntii aia ai nostri la pas si mi-am ingropat picioarele in nisipul Marii Negre. Asta e, e in sange, si d-aia o sa o port melancolia asta in orice colt al lumii ma va mai duce viata asta :)). Ma intorc la Maria Tanase pe youtube, frumoasa femeie (asa mi-o inchipuiam pe doamna T din "Patul lui Procust")...:))!

joburi si "joburi"

2011-01-27T10:10:00.001-08:00

Eu dintotdeauna mi-am zis asa: cand o sa lucrez undeva o sa o fac de placere, altfel ma voi stradui din rasputeri sa gasesc altceva, altundeva. Ca atare din "tinereturi" oriunde am fost am lucrat cu drag. Mi-au placut oamenii, diferitele ambiente, am considerat ca e bine sa invat ceva din orice lucru si situatie noua. Cand lucram la banca (in vremuri imemorabile) stiam in fiecare zi cursul dolar-euro-leu, pe dinafara :)), de ce? pentru ca citeam dimineata si gata, ramanea pe circumvolutiuni, nu pierdeam timp cu clientii mei, ei se bucurau ca merge treaba repede, si tot asa. Cand am lucrat in firmele de constructii la fel, in 2-3 saptamanani m-am pus pe citit norme si cateva alte chestioare tot asa, pentru ca "personal" mi s-ar fi parut nesimtire sa fiu pe "dinafara" :)). Ok, dar asa sunt eu, stiu ca poate altii nu gandesc asa si e ok si ca ei, totusi... Ieri ma duc la controlul stomatologic de 6 luni...Daca sistemul medical olandez este unul dintre cele mai "cretinoide" din Europa Vestica, dentistii culmea sunt nemaipomeniti...copiii si adultii fac 2 controale obligatorii pe an, beneficiem de multe chestii acoperite de asigurari, sunt la curent cu tot ce e "modern" in stomatologie si culmea (pt Olanda) si aplica noutatile astea :)))). Intru, o tanti noua (dentista pe care am avut-o inainte timp de nspe ani a plecat in State, parca)...de la inceput m-a enervat fata ei, care "emana" deranjul nemaipomenit pe care am indraznit sa-l fac, zicandu-mi receptionistei ca astept de 20 de minute si daca mai dureaza eu ma car, fii' mea avand si balet in ziua respectiva. Ca atare mi-a intins o mana fleoscaita, ca un peste rece si alunecos. Zic in gandul meu: bine frate, ok, hai sa vedem de ce esti in stare. Primul lucru care ma intreaba (desi totul fiind automatizat acum, avea "dosarul meu medical" cu toata istoria mea de-a lungul acestor ani in computer) este: aveti o carie la maseaua de minte, vreti sa o tratam? Jeeeeeeez, cred ca am repetat in anii astia de cel putin 3-4 ori ca eu nu vreau, ca nu ma doare si ca prietena mea cea mai buna, fiind dentista in Elvetia m-a sfatuit sa nu...ca n-are rost, o sa o extrag la un moment dat si cu asta basta. Boooooooon, ii spun astea lu tanti si asta enervata imi raspunde ca n-are chef de discutii...Ceeeee? Am zis: ok, dar in cazul asta am pornit cu stangul si eu vreau data viitoare alt doctor, clar. Adio si la gara! Evident ca mai tarziu, Freya luand loc pe scaunul stomatologic (eu fac controalele cu tot cu ea odata, Keira va veni si ea data viitoare) totul a decurs deja mult mai calm. Si-a dat probabil tanti seama ca nu asa te porti cu un pacient, caci nu era treaba mea sa studiez dosarul ala...anyway, asta vine si de la momentul in care ducandu-se ea undeva in spate, pana asistenta o pregatea pe Freya, o alta tanti de acolo a luat-o la discutii :) ca se auzea ceva dar nu foarte clar. Nah, eu ce sa-i fac bre (hahaha, ca la oltenica) daca ea era cu fundu' in sus. Nu stiu daca isi face jobu cu placere, tind sa cred ca da, cu Freya s-a purtat dragut(dar pe mine m-a pierdut de musteriu si conteaza treaba asta pt ei)...dar totusi stiu foarte clar, lucrand cu clientii toata viata mea, ca oamenii sunt "greu de digerat". Ca atare trebuie sa fii mereu stapan pe tine, pe situatie!! Daca nu poti du-te la plantat cartofi, cusut haine, asezat pantofii in cutii, cercetare, inconjurul lumii in barcuta, si mai stiu eu ce alte joburi care nu implica "munca cu oamenii"...e loc pentru toata lumea, nu? Daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar mi s-a facut mila mai tarziu de ea, e greu sa dai peste o tipa dominanta si dificila ca mine, dar fa fata situatiei soro:)))). Cum ar zice barbate' miu: "mai scade si tu pretentiile alea...of, nu mai cere atata de la oameni", are dreptate omu, trebuie sa-i zic sa-mi tina un "curs rapid" de empatie :)))).

frica de copii bilingvi

2011-01-25T01:16:00.000-08:00

E soare si asta mi-ar da aripi daca nu as fi citit ieri si azi in presa olandeza despre inca o idee creata: sa inceapa copiii de 2 ani jumatate...2 zile de "grupa pregatitoare" pentru scoala, pentru ca vezi Doamne sunt prea multi straini deja in Olanda si nu vorbesc Domne copiii de 4 ani "olandeza perfect". Hai sa ma rostogolesc de ras, pai nici ei olandezii de la mama lor nu vorbesc cateodata corect gramatical, nu au vocabular dezvoltat, nu stiu sa se exprime si au cerinta asta de la un copil de 4 ani, si acum de la unul de 2 ani jumatate, abia iesit din bebelusie, sa nu mai pun la socoteala kinderii care chiar nu "vorbesc" din proprie initiativa la varsta aia, si nu copii din familii mixte, ci din suta la suta familii olandeze. Deci cand v-am spus ca lumea se indreapta spre "tabloul nazist" de la inceputul razboiului al doilea mondial nu am glumit, uite ca Olanda e ocupata cu asa ceva, separari, apartheid, noi suntem "bastinasi", "voi d-ailalti"...de cand au ajuns la putere PVV, un partid d-asta extremist sunt baietii "ocupati" cu scoaterea din peisaj a tuturor care nu au sange de-al lor. Sa nu credeti ca numai musulmanii (deci chestie de religie, nuuuuu, asta e praf in ochii fraierilor...au ce au si cu polonezii (astia ii sperie rau ca sunt multi aici la munca) si cu multi altii care au venit Domne de s-au asezat pe meleagurile lor. Daca al meu nu era olandez si ele pe jumatate, imi bagam craca :)))) si plecam naibii in alte zari...stiu ca sunt persoane pe care nu le deranjeaza chestiile astea, nici pe mine in viata de zi cu zi, ca oricum eu "musc" din ei. Dar nu e placut frate ca si dupa nspe mii de ani, tot "d-alalalt" sa ramai, bleax. Evident ca io ca zambilica frageda de primavara ce sunt, cand mi-a venit o scrisoare acasa cu oferta de a o inscrie pe Keira la nu stiu ce loc de joaca, pre-school, etc, am citit-o, "m-am ras de una singura" si am aruncat-o la gunoi. Acu, bag eu de seama ca avea legatura cu balaria asta de experiment ce vor astia sa-l faca. Evident ca io, cea mai neascultatoare de autoritati, "care se exista" :)))) nu voi face asta, ca nici macar nu e obligatoriu, ci recomandat, aha...bine tanti "statu olandez" recomanda tu asta si tine cont de asta la unii care nu au auzit de cuvintele: discriminare, dreptul meu, voi ati vrut UE(pai nu-i asa, nu tembela de olanda a vrut UE si acu se smiorcaie ca nu poate ea sa faca apartheid cum vrea muschiu ei...hahaha). Oricum si pe Freya am dat-o tot la fel(3 ani si 9 luni), fix-pix cand zice legea sa-i dai, ete scartz, d-aia nu mai ploua...Adica sunt acu forumurile olandeze inflamate de noua idee( de fapt dorinta de ingerinta a statului in viata particulara)...Si sunt de acord total cu cei care spun ca un copil la 2,5 ani e "prea bebe" si oricum menirea lui este acum sa se joace si nu sa i se toarne pe gat cuvinte cu palnia. Ca sa nu mai adaug si ideea urmatoare: vocabularul nostru in casa este format din cuvinte care probabil nu le cunosc alti copii si invers...deci cum iti dai seama ca un copil nu e destul de avansat la olandeza, ca nu stie cuvantul "tractor" :))))) bey ma lasi? da poate stie cuvantul "balet" si tanti de-l evalueaza nu-l stie (hahahahaha, putin probabil dar asa ca, virgula, chestie). Pericolul nu este asta insa...pericolul sta in segregarea pe rase si nationalitati a copiilor, jezus christ, unii Domne "stie perfect" (greseala voita evident) olandeza ca "e din familii olandeze" si altii nu, bleax, bleax, de milioane de ori bleax. Adica pana acum era moda sa-ti cante la ureche: vai dar vorbiti dvs cu el in limba materna si tata in limba olandeza si brusc, peste noapte, si-au dat ei seama ca nu e bine....bey e de rasul curcilor, dar totusi nu, caci nah, ei de fapt mor de oftica ca sunt multi copii in familii mixte si deh au sansa la mai multe limbi invatate, pe cand ei nu.....eeeeeeeeeh, hahahahahahaha, gelosi cu spume, clar!! Sa le fie de bine la fraierii care vor pune botul si vor "institutionaliza" copilu' la 2,5 ani de frica "limbii nevorbite perfect", cat mai am un neuron in cap ce face sinapsa nu au sa ma convinga pe mine ca un copil nu poate asimila 2-3 limbi in acelasi timp...nu perfect, dar asta se dezvolta in timp. De aceasta frica, 2 prietene nu le-au mai vorbit copiilor in romana si astazi acesti copii 4-5-6 ani nu inteleg deloc, nu e vorba sa-ti raspunda in romaneste, ceea ce pot intelege :))...ci ei nu reactioneaza, nu pricep aproape nimic, lucru dovedit, caci atunci cand o dau pe olandeza inteleg tot. Va las ma duc sa mai citesc noile aberatii si comentariile pline de "spume" ale celor care i-ar vrea pe totii strainii in ghetouri sau si mai bine afara din Olanda :)) bey ce lume, te doare capu'!!

sinceritate in casnicie

2011-01-22T07:17:00.000-08:00

Simplu. Dar si complicat in acelasi timp. A trebuit sa o invat in timp, caci pe vremea mea maica :)))) erai invatata sa privesti casnicia ca pe o corvoada feminina. Cel putin eu asa am "interpretat" la vremea respectiva. Ca trebuie sa "slugaresti" barbatul, sa fii virgina, sa tii de el (hahaha, sa tii de cureaua lui sa nu umble alta la pantaloni, inca e o enigma, n-am rezolvat-o, caci daca as tine de el si cu dintii si tot mi s-ar face sila sa-l reprimesc acasa, asa sunt eu mai "scarboasa")sa aia asa, aia pe dincolo. Cert este ca n-am respectat niciuna din reguli, din simplul motiv (atunci doar intuit): ca eu vreau sa fiu genuina. Si genuina sunt cand scot sabia din teaca si tai raul de la radacina. Ah, recunosc ca mi-a luat ceva timp sa ma pot arata in adevarata lumina. Si nu e una de arhanghel, ci mai degraba de razboinic. O prietena imi zice ca sinceritatea nu ajuta casniciilor. Pai ok, dar depinde cum defineste fiecare "sinceritatea". Eu definesc prin importanta pe care o dau situatiilor sau sentimentelor. Ca trecem printr-o perioada mai naspa (sa zic), ok, pun pe tava problema/problemele si nicidecum nu le ascund sub pres. Nu sunt mama ranitilor sa zic, iarasi ii zic omului de la bun inceput sa nu se astepte de la mine sa-i fac masaj si ceai de zmeura, haha, vorba vine. Nu inseamna ca ma iau de toate detaliile, ca asa ar innebuni oamenii pe loc. Nu ma duc sa-i dau raportu' de cat costa chilotii, oja de unghii sau pantofii cu fundita, de altfel mi-ar sabota clar senzatia de libertate si ar duce la un dezastru. Dar daca vad ca ceva nu merge nu-l astept pe Jezus Christ sa rezolve el problema si nici nu-l iau cu subtilitati, ca barbatii nu stie d-astea (regula gramaticala voit sarita de pe fix, ca au fost sub cincizeci de barbati in viata mea, sic). Acum, sincer, nu ne putem astepta sa mearga o caruta fara sa-i ungem osiile din cand in cand. Intr-o casnicie, adevarata comunicare (desi mie una imi place sa-i zic sinceritate, caci termenul asta de comunicare a fost abuzat pana la limita) este urmatoarea: fiecare isi trateaza relatia asa cum ar vrea sa fie tratata de celalalt. Cliseele obosite nu sunt asa de fantezie, cum mai nou e moda. Si nu vorbesc de alea cu: pana la adanci batraneti (desi eu cred in posibilitatea de a mentine o casnicie) si nici de alea cu vai se tin de mana in parc (fac diabet la asemenea remarci, caci a vorbi cu "iubi", "pisi" si altele le pot "intelege" la 16-18-22 de ani, la 33-36-40 deja ma oripileaza, dar e o chestiune personala si nici nu reprezinta dovada iubirii supreme, ci doar o manifestare tinand de dinamica cuplului si atat) ci vorbesc de cliseele alea cu substanta in ele: de a te respecta pe tine insuti. Sinceritatea asta in casnicie e ca o apa tare, pe care daca o bei te imbeti rapid. Ori iti place, cu tot cu riscul asumat al adrenalinei din cand in cand, casnicia fiind de fapt un montagne-russe cu bune si cu rele, ori nu-ti place si ti-e frica de ea si atunci bagi capul in nisip ca strutul sperand si visand cu nesat la "desteptarea" celuilalt, care habar n-are si-si vede in continuare de treaba lui. Ma gandesc ce greu este sa duci o lupta continua in a incerca sa pari ceea ce nu esti, mai ales in oaza asta de liniste pe care eu o denumesc generic familie. Daca nici acolo nu as putea fi aia naturala, fara sa respect nspe mii de reguli, care ma pot revolta si stramba din nas la diferite, nu stiu zau unde as mai putea sa ma manifest daca nu 100% natural, macar 99%, poate doar in padure :))!!

sarafanul de liceu

2011-01-17T09:31:00.000-08:00

Cred ca niciodata nu o sa mai arat atat de proaspata ca o floare de primavara, atat de libera ca pasarea cerului, atat de plina de sperante (ce sa spun, viata a fost buna cu mine pana acum), atat de copil deschizand ochii mari si absorbind ca un burete fiecare clipa, fiecare imagine ca un nou-nascut mirat de frumusetea lumii :))))...ca in sarafanul ala simplu de liceu. Veneam de la Tonitza unde facusem gimnaziul si eram plina de "fumuri". Toata lumea mi se parea plictisitoare, toti erau neinteresanti. Asta pana cand A.C. (acum un foarte bun doctor mamos (ginecolog), parca asa se spune, asta aflata pe DC, unde fete se laudau ca au nascut cu el, de am ramas perplexa) "mi-a cerut prietenia"...hihihi, era moda cu biletele de hartie :)) si era un baiat dragut, nu l-am putut refuza. Dintr-odata Lazarul mi s-a parut amuzant. Hm, mi-aduc aminte cum l-am torturat pe bietul baiat cu Hemingway, ca nu-l citise si eu aveam standarde foarte inalte :). Mi-aduc aminte cum ne uitam la matricolele scolare (doar trebuiau cusute pe sarafan sau pe haina baietilor) sa vedem unde studiaza fiecare cunoscut, si uite asa am devenit in timp mandra de bucatica aia de stofa turcoaz. In fiecare zi descopeream alternative noi de ajuns acasa de la liceu ;). Ca sa prelungim drumul, tin minte ca veneam cu metroul pana la Eroilor de la Izvor, el statea in acelasi cartier cu mine. Odata ne plimbam prin Cismigiu si m-a luat de mana ca sa ma intrebe daca imi place de el, hahaha, stiti voi, genul ala inocent de intrebari care se pun la 14-15 ani ;) si eu ca o nebuna i-am raspuns: nu mai mult decat imi plac altii. Adevarul este ca inca nu ma interesau baietii, dar imi placea sa primesc omagiile lor. Este o zona in spatele caselor de la Academia Militara si cum cobori dealul spre Cotroceni denumita "Tzacalie", de ce nu stiu, dar asa ii ziceau ei. Gasca lui, erau 4 baieti nedespartiti. Stradutele alea inca mai exista, au bancute si copaci si felinare si tot ceea ce creeaza atmosfera romantica necesara iubirilor adolescentine. Acolo stateam pe banca si ne tineam de mana, asta e tot :)). Primul sarut l-am experimentat la 16 ani si nu cu el. Totusi ce tare ne batea inima, chiar si pentru o simpla discutie purtata in soapta, pe o banca. Si despre ce nu vorbeam? Orice. Mai tarziu au urmat petrecerile. Unde dansam blues (hey tineti minte ca asa se numeau toate dansurile lente) pe "One More Try" a lui George Michael si unde el ma tinea strans in brate si eu imi puneam capul pe umarul lui (imi placea ca era inalt) si eram in al noualea cer, altceva nu exista pentru noi in momentul ala :)). Totusi totul s-a terminat dupa vreun an, cand in peisaj a aparut E.B, un brunet foarte simpatic si foarte popular in liceu. Cum s-a terminat, ei bine, fiindu-mi teama de a-i rani sentimentele, desi pana atunci ii zisesem de toate pentru toti (inclusiv ca are pantalonii uniformei evazati si e demodat)...:)) intr-o buna zi cand ne intorceam cu metroul, pur si simplu in statie am luat-o la fuga, pierzandu-ma printre calatori. Omul si-a dat seama si asta a fost, era simplu la varsta aia. In sarafanul ala de liceu se concetrase toata esenta mea, toata esenta feminitatii mele.

ajutor de bucatar

2011-01-15T10:57:00.001-08:00

Domnita a zis ca vrea si ea sa ajute...deci a curatat ceapa, a curatat usturoi, a taiat ea cu un cutit micut doar usturoiul, a adus cutia cu ciuperci si cea cu rosii intregi in sos, din frigider, a pus tacamurile si farfuriile pe masa, a turnat pana si pastele in apa care bolborosea (sub supravegherea mea)...Inutil sa va zic cat a mancat :)))) si s-a laudat la sor'sa si ta'su...hihihi, ce buna e mancarea cand ajuti la prepararea ei!!

oltenisme...

2011-01-13T02:24:00.000-08:00

Citesc cu placere un subiect despre greseli gramaticale, despre ticuri verbale, despre multe si marunte cuvinte :)). Recunosc, sunt vinovata de folosirea in exces a "oltenismelor" incepand cu perfectul simplu. De ce o fac, daca totusi sunt o tipa educata? Raspuns simplu: de placere. Ador sa ma joc cu cuvintele. Sincer, din tot ce am citit pana acum, si am citit si-n engleza, si-n olandeza...cam peste tot si in toate cartile, autorii se joaca cu cuvintele. Fac intorsaturi de fraze, "inventeaza" cuvinte, dau greutate si substanta ideii transmise cititorului. Nu suport rigiditatea, de aceea, a vorbi cu perfectul simplu e o joaca pentru mine, e o placere, o relaxare, ceva amuzant....uneori (caci nu o fac tot timpul), la job si altele asemanatoare, am bunul simt sa vorbesc cat mai "elevat" :)). Nuanta asta de vorbire, imi da de altfel si senzatia aia lejera, de vara, de vacanta, de sudul ala prafuit al Romaniei, de mere verzi in copaci si caldura ce leneveste pana si aerul de deasupra noastra. Evident ma amuza foarte tare sa vad ca multi nu stiu sa conjuge verbul la perfectul simplu (ala oltenesc). Totusi el, perfectul simplu, e gramatical. Nu e dialect, sau chiar daca este (nu le am cu nuantele fine ale regulilor lingvistice) el face parte totusi din conjugarea verbelor. Unii zic ca e regionalism, ok, cu toate astea are un rol bine definit in a descrie o actiune recenta :"mancai", "baui", "fusei" hahahaha...nu vreau sa vad ce fata ar face un "purist" la asemenea descrieri. Un amic mi-a spus ca adora sa citeasca "oltenismele" mele :) caci i se par vioaie, intepatoare, usor ironice (a inteles omul ideea mea). Pe de alta parte, mi-aduc perfect aminte cum o doamna profesoara de limba si literatura romana ne-a explicat finut diferenta dintre timpurile verbului, ea a zis in felul urmator: "Fusei la piata" implica o definire clara a ideii de timp, deci actiunea s-a petrecut recent, in timp de 24 de ore sa zicem :)))) cam ca la tragedia greaca. In schimb "Am fost la piata" poate da loc la interpretari si intrebarea: cand?

rochite

2011-01-11T01:58:00.000-08:00

De vreo 2-3 ani incoace, ele sunt "piesele de rezistenta" ale garderobei mele. Si pana acum nu am dat gres cu ele. Am rochite pentru orice situatie, elegante, lejere de vara, de petreceri la patru ace, simple de asortat la orice. O rochita este insasi "esenta feminitatii" in ceea ce priveste arta imbracatului. De ce? Simplu, o rochita da o linie continua tinutei, ceea ce o fusta cu o bluzita intrerupe, da loc de interpretari (poate mergea cu alta bluza, poate nu cu aceasta culoare, poate nu cu dungi ci cu imprimeu si asa mai departe). In ianuarie fiind reduceri cumpar pentru tot anul :) caci imi cunosc foarte bine gustul si stilul de atata timp, navighez intre anumite limite ale modei, nu abordez extravagantele caci nu sunt Lady Gaga :) si nici meseria mea nu necesita asa ceva. Ca atare aleg mereu ceva ce este oarecum la moda si nici nu se va demoda vreodata: buline, aceasi culoare cu accente, imprimeuri industriale sau cele gen pete de culoare, dantela falsa, aici se poate varia mult. Tin cont de ceea ce am in dulap si pot asorta la infinit...de altfel moda revine si nu e deloc o gluma, am o bluzita cu animal print de vreo 9 ani, la fel de "fresh" pare si maine daca o asortez la un pantalon negru sau o fustita maro sau mai stiu eu ce :). De altfel filosofia mea vestimentara este: sa port numai ceea ce-mi face placere :)))). Poate pare banal si cliseu de prost gust, dar eu chiar aplic principiul asta. Uite sa zicem ca de maine se poarte verde, care nu ma incanta deloc, foarte bine sa poarte cineva caruia ii face placere culoarea asta. Cum stiu bine ca un sezon de moda are cateva trenduri, nu numai unul, evident am de unde alege si ceea ce imi face mie placere, sa zicem fuchsia :)) si combinatia alb-negru (doar exemple, hihihi). Ah, rochitele care sunt in acest moment in dulapul meu vor fi si ele purtate prin rotatie. Adica poate una, micuta de ea sa fie de vreo 5 ani in dulapul meu, iata ca maine sa zicem am nevoie de ea, pare noua deja (pentru mine, sentimentul ala de redescoperire ma refer) de cand nu am mai purtat-o...pai nu v-am zis ca iau lucruri care ciudat dar nu se "demodeaza" usor :)). E o tehnica si asta, o sa va povestesc mai mult in viitor! Fug la "vizionat magazinele", deja am cateva rochite in vizor, dintre cele care evident vor putea fi ceva timp folosite :))!

back to school...

2011-01-10T00:56:00.001-08:00

Azi Freya s-a dus la scoala. De dimineata copilul meu cuminte s-a trezit fara probleme, a fost o dulceata. Ne-am iubit si noi mai mult, terorista de serviciu Keira dormind inca lenesa in patut...fiindca leoaica mea mica nu vrea Domne sa ma lase sa o iubesc si giugiulesc si pe printesa a mare :)))) vrea numai ea, ea, ea!! Norocul meu este ca Freya a fost dintotdeauna un copil intelegator, rebel, dar intelegator, independent. Este o fetita fericita in general, am avut cateva discutii cu ea, si ma uimeste de fiecare data cu sensibilitatea, dar si puterea de intelegere a lucrurilor, are un soi de protectie vis-a-vis de lucrurile mai dure din viata. Nu este un geniu :)), nu stie poezii pe de rost, cu toate astea retine rapid cand trebuie, nu canta la diferite instrumente, citeste relativ ok, dar altii la 7 ani citeau carti intregi :)), insa e fff buna la matematica (seamana cu mine cred) si la tot ce inseamna desen, arte plastice, creatie. Si mai ales am testat-o in vacanta de iarna, inca stie binisor romana si a inceput sa faca diferenta intre "unu" si "una", a inceput sa retina nuante gramaticale, si a invatat de la nintendo (hahaha, beneficiile tehnologiei) si mai bine cateva expresii in engleza, ea intelegand de altfel cand am chef si ii vorbesc in limba asta, dar raspunzandu-mi in olandeza. Per total eu sunt fericita daca ea este fericita si mai mult nu stiu ce as putea sa-mi doresc, inafara de sanatate. Da imi doresc sa ii pot transmite daca se poate o anumita doza de educatie, sa o pot face sa iubeasca anumite lucruri care imi plac si mie: baletul, operele de arta...chestiuni de genul asta, dar eu sunt sigura de "oglindire" ca lucreaza, lucreaza subconstient. Freya desi nu este cum v-am zis mai sus o mare cititoare :) totusi nu adoarme decat cu o carte in mana si in pat mai tarziu, de ce? pai pentru ca m-a vazut pe mine (eu in dormitor n-am teveu, sunt contra, consider ca aceasta incapere este pentru dormit, pentru altele :), pentru citit, dar nu pentru teveu), pentru ca i s-a citit mereu...si pentru ca "vede lumea" grafic. In culori, desene, "povesti". "Oglindirea" de care vorbesc s-a transmis pana si la ceasuri (eu fiind fan) hihihi...a primit unu haios de Craciun si il poarta foarte mandra, mai ales ca stie si orele, sferturile si jumatatile, si alea cu 5 minute dar nu spuse foarte corect :). Am intrebat-o azi cum i s-a parut vacanta asta, care numai vacanta nu a prea fost, noi fiind toti cu gripe si alte balarii, si mi-a spus ca i s-a parut scurta dar frumoasa...what???? Numai Freya poate vedea in orice floricica o poveste, in orice pasare zburand ceva frumos si asa mai departe...mi-as dori sa pot pastra cumva aceasta "comoara de intelepciune" dar cred ca se va pastra singurica :)). De altfel inapoi la scoala mi se pare prea devreme, uneori mi-as dori sa fie la fel ca atunci cand eram copii, vacante lungi, in care sa ai intr-adevar impresia de vacanta lenesa, care nu se mai termina :)) si totusi asa placuta...stiu, nu se mai poate, alte timpuri, alte idei. Important este sa ii placa Freyei si ea nu se prea plange niciodata, chiar asta o fac azi, as vrea sa aflu si ce nu-i place...dar sunt totusi atat de putine lucruri ca le pot da "delete" instant :)) si fara prea multe regrete!!

despre amante

2011-01-06T03:01:00.000-08:00

Unde ma intorc dau de subiect. Eu cred ca omu' inseala si asta e. Nu stiu daca trebuie supra-mega-extra-analizata ideea in halul asta de zici ca e o super-filosofie . Unii raman cu nevasta care ii iarta mai departe, altii cad in cap dupa amanta si pleaca, altii se ascund perfect si alte asemenea enspe mii de scenarii :)). Eu personal n-as avea energia necesara sa ma pun la dieta, sa stau cu paru' pe bigudiuri, sa il laud pe animal ca e cel mai cel de pe Terra, sa ii fac ciorbita de perisoare cum ii place lui (pfui) sau sa defilez in desuuri sexy pentru un amarat careia mai degraba i-as trage cu o tigaie in cap :))...si am inselat si eu/ si am fost inselata si eu, asa ca stiu despre ce vorbesc (in trecut oricum si nu intr-o casnicie e adevarat). Plus ca sunt de parere ca are balta peste si la 30-50-70 de ani, nah!! Oricum e grele :). Incepand de la teoria chibritului ca amandoi sunt de vina, pana la teoria emancipata ca "totii barbatii e porci"(ca e sub cincizeci de porci sau barbati cum preferati oricum), sau la teoria conservatoareo-traditionalista ca "asa e barbatii" :)))) si alte scenarii d-astea apoteotice. Ce atata filosofie? Un barbat si o femeie, sau variatiuni pe aceasi tema...care insa uite ce impact social au. Familii, copii afectati, consilii de familie, garsoniere inchiriate pentru amante fara sa afle sotia, sotii care isi schimba garderoba si "lookul" sau dau acatiste sa li se intoarca "le male" acasa (masculul deh)...;) dar poate fi luat si in sensul celalalt al cuvantului frantuzit. Acum, eu ca tipul razboinic de personalitate pe care il am (stiti voi teoria cu cele 4 tipologii: warrior, king/queen, lover and magician) ii inteleg pe barbatii care inseala. Da, la modul serios ii inteleg, de ce? Pai pentru ca ei sunt "setati" pe ideea de vanatoare, uneori "prada" pe care o avem in coltisori nu ne mai satisface, mai vrem sa alergam dupa o gazela :). Plus ca sa nu uitam ceva important: li se permite!!!! Mai viu eu pe la subiectul amante ca mi se pare tare interesant si trendy Domne, n-as fi crezut :))!!

usturoi de contrabanda

2011-01-05T11:11:00.000-08:00

Dupa ce am citit stirea cu traficantii de usturoi :)))) de era sa cad sub masa astazi mi-am adus aminte ca am si eu asa ceva acasa (am si purces la consumarea lui, deja sunt high). Usturoi de Oltenia, moamaaaaa, sanatate curata, produs la tara, ce sa mai de contrabanda adevarata de la mama ei. Bey si e mic, pipernicit, dar te arde la limba, zici ca iti paralizeaza simturile pe loc, cum v-am zis mai sus, usturoi adevarat nu surogat d-ala chinezesc, ca numai d-ala gasesti aici ,in supermarket, ca altundeva n-am cautat. Usturoiu' adus de astia, are gust de carton, nu inteapa la limba, e gras si umflat cu pompa si nici nu zici ca e usturoi, o data am luat si m-am lecuit. Acu eu stau si ma intreb aia la aeroport cand mi-au scanat geamantu' nu au detectat si usturoiu' impricinat, mai ales ca il aduceam in Olanda...hahaha...bine nici nu-mi doresc ca vorba aia de-acu din Romania o sa-mi aduc si usturoi. Bine pe langa cimbru (ca nu se gaseste aici si imi place la nebunie, tot ecologic, de la tara, tot oltenesc, hahaha) Bey daca stau sa ma gandesc si cimbru asta ar putea fi periculos, ca cica are si asta calitati tamaduitoare si mai e denumit si "iarba fericirii" pe deasupra :)))) deci s-ar putea face contrabanda si cu asta. Dar oricum a innebunit lumea maica, de a ajuns usturoiu mai ceva ca marijuana!!

m-a calcat un tren :)

2011-01-04T06:17:00.000-08:00

deci nu am scapat fara antibiotice, balaria aia de tuse care o aveam, sau gripa de ziceam eu ca-mi trece s-a transformat mititica in bronsita criminala, de 3 zile am fost pa...nu numai ca nu percutam la nimic, vegetam asa in suc propriu, dar nici ca se dadea dusa...hai sa nu zic miau, dar cred ca e pe trecute, de la antiobiotic, ca ma simt asa mai "vie" :)))). deci incepui anu' 2011 la cabana "sanatoriu plapumica"...totu se duse pe apa sambetei si bag de seama ca nu-mi mai prieste sezonu' rece, da deloc. Oi fi acumulat destul in oasele astea frig de-a lungul anilor, dar fu' si ceva un virus meserias care isi facu de cap cu mine. Acu sunt pe revenite asa, dar inca sensibila la frig, am ajuns ca ursii polari sa umblu cu ditamai stratu' pe mine :)). chestiunea naspa e ca si al meu fu exact idem si la fel, asa ca in a noastra casa arata de parca ar fi cazut bomba, plus medicamente ce n-am "mancat" eu ani de zile imprastiate ca munitia peste tot. Si faza tare este ca zici ca odata ce esti la orizontala, incercand sa dai de cap balariilor astea totul devine atemporal, nu mai stii de ore, zi sau noapte, nu mai zic de zilele saptamanii. de aceea toate ca toate, dar "sanatatea" e cea mai tare din parcare. Restul sunt apa de ploaie si nici ca ar trebui sa ne tortureze existential deloc, chestia e ca atunci cand suntem sanatosi uitam tot, deh, natura asta perversa umana :))!!

maine anul se innoieste!!

2010-12-30T07:23:00.000-08:00

Capra, plugusorul, sorcova...Doamne ca multe si frumoase traditii avem :)). Cine poate pune atata intelepciune populara in niste cantece simple?...sunetul ala poate primitiv, poate pagan ne duce cu gandul la schimbarea anului, al altui an, la vechi si nou, la ceea ce ramane si ceea ce se pierde. Maine anul se innoieste, ce frumos si simplu gandit :) Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune, habar n-am daca a fost unul bun, mai bun sau un an obisnuit pentru mine. As spune ca a fost mult revelator, asta da, am gasit locuri in mine pe care nu le explorasem, am mai pus echilibru in relatie, in viata, in gandire. Mai departe nici nu am puterea azi (cand ma tortureaza o gripa) sa vad. Oricum ce poate fi mai interesant decat neprevazutul, si culmea eu urasc surprizele :)))). Fiecare cred ca are o traditie, eu am preluat una, de la italieni parca, sparg ceva (hahaha, seamana si cu spartul farfuriilor grecesti) un pahar, o cana, o ceva :)) la trecerea dintre ani!! In rest vor bubui artificiile si gata, un alt an!! 2011 sa fie unul bun pentru toata lumea si ce e mai important e sa fim sanatosi sa ne bucuram de fiecare clipa, sa furam vietii tot ce are mai frumos de dat! Un an nou fericit!

secretele casniciei :))

2010-12-27T10:10:00.001-08:00

Stau si savurez vacanta de iarna ca un copil, azi tocmai ce mi-am luat o minunatie de cizme, ultima pereche(la reduceri si de piele gri-argintiu), super imi vin :)). Craciunu' anu' asta fu super-dragut...prieteni, vizite, muzica multa(cantat la chitara), cadouri simpatice, surprize :)) tot tacamu' ce sa mai!! Dar cireasa de pe tort fu asta: de ceva timp realizez ca ma simt bine casatorita :)) nu ca inainte nu m-as fi simtit, dar acu' mai dihai ca altadata imi dau seama ca poti impleti foarte bine notiunea de libertate cu casnicia, daca, aici e daca ala care schimba coordonatele...daca oamenii din casnicia respectiva sunt si foarte buni prieteni (fara sa se excluda pasiunea). Nu stiu daca e vreun secret al unei casnicii, dar sunt intr-o perioada in care ma "adancesc" foarte mult in intimitatea asta a descoperirii maturitatii afective. Imi dau seama ca pe zi ce trece eu ma stiu mult mai bine pe mine si ca atare stiu si ma auto-rasfat :)). Pai care e scopul unei casnicii decat fericirea partenerilor, nu? Daca unul dintre ei nu se simte bine, nu vad alt mijloc de "reparare" decat gasirea solutiei salvatoare.Usor de zis, greu de facut. De acord cu asta. Insa bazele unei casnicii sunt dupa parerea mea foarte foarte importante. De aceea cand vad casnicii care nu merg (sau relatii) ma intreb unde s-a gresit "evaluarea"?? Pai sa o luam mai simplu: o ea vede un el, eeeeh, prima vizualizare e buba :)) atunci vorbesc hormonii din noi, dar urmeaza a doua, a treia si asa mai departe. Ei bine, daca dupa 39457563525 de intalniri tot hormonii vorbesc si altceva nu-i leaga pe respectivii, e aiurea si asta e!! Utopic vorbind ar fi super bine daca ar exista asa un formular de completat pt viitorii soti :)))))) ceva de genul: -ma enerveaza rau ca-si arunca lucrurile pe jos , bifat sau nu -ma enerveaza sa ma cicaleasca cineva non-stop, bifat sau nu -ma scoate din minti sa ma controleze cineva :)), bifat sau nu -ma termina psihic sa fac eu totul, bifat sau nu si asa mai departe (brodari pe aceasi tema). Chestia e ca de multe ori poporu' romanteaza o casnicie pana la limita de sus posibila (stiu ca si eu m-am casatorit pe timpuri de flori de mar, cica "il iubeam")pfuuuuuui, pai nu e de ajuns asta frate! Mai reviu pe tema asta ca imi place la nebunie:)!

buna dimineata restu' vietii mele :))

2010-12-22T01:17:00.000-08:00

"Je" sunt melancolica de obicei de ziua mea si in general "fac lucruri traznite":)) ca sa zic asa. Numai ca azi ma trezira zanele, una cu o bratara de margele de kinderi insirate pe sfoara si alta cu un pupic ca o stampila. Al meu dupa ce mi-a servit cafeaua la pat, m-a surprins si azi ca si in ultimul timp cu un sms in limba romana. Soc si groaza :)))). Are omu' dorinta de a imi spune ca ma iubeste si in dulcele grai sud-estic-european. Si eu nu-l dezamagesc, il las sa se joace in continuare ca-mi place. Haha, dar prima data cand am vazut "esti iubirea vietii mele" pe telefonul meu obisnuit sa i se vorbeasca in limbi straine, era sa cad sub birou. Culmea ca era una din zilele pe care le lucrez part-time si eram la job. Stau si crosetez un pic, mai degraba fantaxia e gata!! Ok, eu sunt legatura lor cu Romania, dar de pe telefonul personal n-am vorbit niciodata, alti admiratori, ma rog, chiar asa, sa inceapa cu d-astea grele, hmmmm de necrezut. Numai ca in ultimul moment ma uit la expeditor, zici ca imi luase emotia mintea si nu ma ducea la asta, sa vad simplu numarul si numele celui care il trimisese :)). Oh, al meu...hihi...tare asta, ii dau credit ce sa mai! Pai da, dupa 8 ani de relatie e bine sa mai ai accese de adrenalina, ca asa mai zboara un fluture, asa iti mai aduci aminte intr-un anume fel de omu' de langa tine!! Pe de alta parte...eu sunt o tanara nelinistita ca intotdeauna :)) si un ridulet la ochi sau unul de expresie nu face rau nimanui, e farmecul unei lady care isi arata linia vietii ei plina de aventuri de altfel. Hehe, pai daca nu ar fi fost asa as mai fi trait povesti de care sa-mi aduc aminte cu placere, uimire si sa ma auto-laud [la asta ma rostogolesc pe jos de ras] ca de-atunci m-am maturizat si eu. Neeeeeh, viata e asa de frumoasa si de-abia astept sa vad continuarea (singura mea melancolie vine de la faptul ca as fi vrut si mai mult, si mai mult, si mai mult timp, daca s-ar putea sa traiesti uneori anii de 20-22-25 si altii asemanatori de vreo 3-5-7- ori asa, dar pic deja la science-fictionuri si nu e elegant). Anu' asta solstitiu de iarna fu cu o zi inainte (decat de obicei pe 22), dar cum sunt nascuta pe la miezul noptii (intre 21 si 22), nu conteaza pentru mine, tot la fel de minunat ma face sa ma simt...deh copilu' iernii, noptii, orelor de cumpana si al veseliei vacantelor de iarna :)) De-acu incepe sa creasca ziua...cea mai lunga noapte a anului trecu!!

arctic jungle :))

2010-12-20T05:02:00.000-08:00

Pasii mei pana la urmatoarea ninsoare :) si statuia nedefinita-nici acu dupa vreo 1 an jumatate de cand stam aici nu mi-am dat seama ce se vrea a fi, eu o vad ca pe o bacanta dansatoare, acu depinde de fiecare si starea de moment:)))) in infinitul alb. Saracii olandezi sunt complet panicati, aici in Est stratul de zapada a atins 70 de cm, ceea ce i-a facut sa contemple singuri cam cum arata arctic jungle. Ce face ca totul sa fie cat mai stralucitor este soarele, clar si nemilos ca o lentila pusa pe micii fulgi de zapada inghesuiti unul intr-altul. Drumul meu prin zapada este ca las acolo langa copac mereu in curte paine pentru pasarele si acestea ma rasplatesc cu frumusetea lor, caci am de toate soiurile care ma colinda :)), de la mici si sfioase, pana la grasute si guralive, de la cochete cu penaj stralucitor si cioc portocaliu, pana la ciufulite topaitoare care imi tapeaza covorul alb temporar cu urmele lor!!

shine on you crazy diamond

2010-12-18T06:42:00.000-08:00

da da melodia lui Pink Floyd...mi-aduce mereu aminte de mersul cu masina noaptea spre munte, luna galbena, mare, itindu-se printre umbrele negre ale padurilor de pe marginea soselei ce-si intind crengile ascutite in aerul rece al inceputului de iarna. Intotdeauna iarna, intotdeauna fata lui R lunga si mereu melancolica, poate trista. Am ajuns sa cred dupa atatia ani departare, ca aia lumina din univers :)))), ca noi doi desi am fost si pentru unul si pentru celalalt poate prima adevarata dragoste, eram groaznic de diferiti, si totodata groaznic de asemanatori, eram ca aceasi moneda, insa unul era o fata si celalalt reversul si nu ne puteam intalni niciodata, doar marginea uneori :)))). Cred ca e fericit acum, eu una sunt :)). A fost o iubire mare, foarte mare, au fost anii nostri de facultate, au fost primele "cresteri" si "maturizari", au fost torturi care au nascut si mai multa pasiune, a fost neputinta de a ne desprinde, au fost resentimente, au fost lacrimi, au fost plecari si intoarceri, au fost cedari si au fost implorari...si astea toate si din partea mea si din partea lui. A fost primul meu sot si eu am fost "prima doamna M"...asa cum odata asfixiat de whisky mi-a spus sfasiat intre ratiune si obsesie in club A :)). Crazy diamond...da da...aveam 19 ani cand l-am cunoscut, era cu 3 ani mai mare si prima data cand m-a condus acasa de la facultate ploua si ne-am ascuns intr-un gang al unor case vechi in coltul intersectiei de la biserica Elefterie, zona aia si acum o simt incarcata doar de energia anilor '92,'93,'94,'95,'96...Eroilor, da da!! Avea un palton lung si cu fata lui scoasa de pe icoane rusesti, mi se parea tare enigmatic si mai ales cumva straniu. Sincer eu, asa cum sunt in esenta, rebela, comoda, visatoare si mai ales ingrozitor de simpla, urand complicatiile nu-mi pot explica de ce taman de R m-am indragostit, de fapt m-am intoxicat atat de tare :)), dar complicate sunt caile iubirii, nu? Asa cum ma simt acum, punandu-mi mana pe gat si simtind pulsul, as spune ca daca ar fi sa traiesc a doua oara as alege altceva sau pe altcineva...Si o spun sigura de ceea ce simt si aducandu-mi perfect aminte toate "trairile" de atunci, ganduri, sentimente si revoltari. Ceea ce am avut noi (ceva nedefinit exact) ne-a secatuit pentru mult timp si pe unul si pe celalalt dar mai mult decat atat: si pe cei din jur!! Astazi m-am gandit la R si din cauza asta postul meu si Pink Floyd (noroc ca diseara ma duc la un party, cel de Craciun de la firma...si restul zilei va fi ocupat cu "aranjatul")...m-am gandit fara sa am macar intentia, insa el e complet tors si rasucit adanc in tineretea mea si nu se poate una fara altul :))!!

glazura si haos

2010-12-15T01:41:00.000-08:00

Natura toata e glazurata cu sticla mata alba. Daca apare si soarele cu dinti ca azi, se pot vedea flashuri de lumina multicolora, zbang zbang, in coltul obiectelor taman ca in desenele animate. Mersul pe jos, ca si pe orice alt mijloc de transport e o adevarata experienta de viata. Ori stii sa te tii bine in pozitia verticala, ori faci flic-flacuri, ori ai ghinionul sa privesti lucrurile de la orizontala. Vine Craciunul. Sarbatoarea mea preferata, caci sunt si nascuta prin preajma ei si pentru ca e incununarea cu succes a zilelor lenese, cu atmosfera de "lasa-ma sa te las", cu desfacut de pachete, stat in pijamale, rontait la diferite chestii, jucand carti si admirand pomul de craciun pe care anul asta l-am umplut de globulete cu "printesele", "tinker bell" si alte d-astea in aceasi gama. Haos pentru ca oricat as vrea sa fiu o "mama organizata" nu-mi iese. Cu luciditate recunosc ca pana si un plan dragut tot in debandada se transforma. Bine, nu ca ne-ar deranja cu ceva :)) doar suntem o familie boema. Ieri am primit cadoul de Craciun de la firma pentru care lucrez si io si al meu si m-am bucurat ca un copil, chit ca nu erau decat cateva chestioare de halit, 2 pahare de cocktail, 2 cani de cafea, 2 prosoape de bucatarie, un blender si ceea ce m-a incantat cel mai mult, un cosulet pentru ziare si reviste negru. De fapt toate chestioarele au fost in alb-negru, combinatia mea favorita :)) dar cosuletul asta arata ca o gentuta mare de pus pe umar, din piele artificiala si mi-l doream de mult, totusi nu stiu de ce nu mi-l luasem pana acum...a fost asa ca o surpriza placuta, cand cineva stie ca iti place parfumul Tresor si nu-ti aduce Chanel 5 ci chiar Tresor :)). De ce haos? Exista gospodine, mame pentru care "pregatirile" dinaintea Craciunului sunt totul. Pe mine chestia asta ma ucide. Exemplu: ieri Freya a venit de la scoala cu un proiect, o sa-l faca ei acolo...un fel de "aranjament" de pus pe masa cu globuri, lumanari, etcetera. Chestia e ca nu le am cu astea, bine ca-l face la scoala, m-am scos :)))). Dar sunt mame, familii unde toate lucrurile astea sunt foarte distractive, placute, eu daca cineva imi zice ca trebuie sa le fac, adios. Daca ma scol deja intr-o zi cu ideea asta, eeeeeeh e altceva. Nu reactionez bine la teme date. Ma face sa ma simt ca la scoala, pe care nu am iubit-o decat la Tonitza unde aveam o zi Atelier si nu faceam decat sa ne invartim prin studioul respectiv, desenand, sculptand, facand orice ne trecea prin cap, uneori si cu tema data, dar cu lejeritatea de a vedea ca nu reprezinta asta "sfarsitul lumii". Cu toate ca iubesc iarna, glazura asta periculoasa care a inghetat decorul ca intr-un Tom si Jerry in care te astepti sa vina ori unul ori celalalt cu un ciocan si sa sparga pelicula care tine ca intr-un ciorap fin de dama acoperisuri, crengi de copaci, fire de iarba, garduri si masini, mi-a taiat putin entuziasmul reducandu-ma la o domnita de interior care isi tine picioarele sub o patura pufoasa si viseaza la cai verzi pe pereti, atunci cand nu munceste, intelectual evident :)).

intre anarhie si dictatura

2010-12-13T02:58:00.000-08:00

E vorba strict despre ideile mele interioare referitoare la o forma politica acceptabila in viziunea mea azi, anno domini 2010. Eu sunt formata din doua spirale care se intrepatrund, una este latura mea rebela care striga la urma urmei dupa anarhia liber-cugetatoare si care culmea daca o sa cautati definitia ei primara veti vedea ca nu este egala cu haosul, asa cum probabil multa lume ar fi tentata sa creada, ci cu libertatea aia simtita la extrem, fara a fi supus niciunei reguli, niciunei autoritati...cea de-a doua spirala este cea dominanta, cea puternica, cea razboinica, care favorizeaza in primul rand dictatura, neincrezatoare fiind in puterea de decizie a omului de rand. Nu degeaba pe de o parte ma fascineaza istoria lui Alexandru cel mare si pe de alta parte mi-as dori sa pot fi libera de constrangeri pentru a lupta alaturi de vizionari, de idealisti, de revolutionari. Anarhia ar fi ceva bun pentru cei foarte puternici, cei siguri de ei care nu au nevoie de indrumare, care isi cauta singuri drumul si mai pot adauga experienta proprie pentru cei ce vor urma, dar nu este bun ca sistem politic pentru cei care vor reguli, vor autoritati, vor cai line si bine trasate. Dictatura la randul ei nu poate fi buna pentru omul de rand chiar daca acesta sa zicem ar fi fost cumva protejat prin insasi natura ideilor guvernante, n-a reusit Alexandru, n-au reusit dictaturile comuniste, cele sud-americane au predicat capitalismul salbatic, deci clar ele nu au fost nici macar pentru omul de rand facute...ca atare, sunt destinate esecului!! Cum anarhia inca nu a fost instituita in nicio tara si nici nu as recomanda, dat fiind gradul mic de intelegere si libertatea de opinie pe care le au cei 80% dintre oamenii de pe strada (care banal fiind pot fi cumparati azi cu alte "tinichele si zdranganele" diferite de cele ale coloniastilor de pe timpuri dar ramanand in esenta tot niste nimicuri ), nu-mi ramane personal decat sa ma apolitizez.

inca un mit daramat

2010-12-08T02:15:00.000-08:00

Olanda, tara aia stiti voi smechera si cica toleranta mai face niste pasi in directia gresita. O procedura pentru clarificarea situatiei azilantilor sau apatrizilor aici poate dura si pana la 8-10 ani de zile, absolut strigator la cer. Timp in care oamenii astia, ca doar nu sunt caini sa-i tinem in lant traiesc in niste locuri speciale inconjurate de sarma ghimpata (ca niste lagare mai moderne si cu confort material ca vorba aia ce conteaza cel spiritual)...da da, nu trebuie sa va socati. Olandezul de rand inchide ochii la multe care il deranjeaza, si pe urma daca i se atrage atentia vai vai se face ca n-a stiut, precum germanii celui de-al treilea reich. Astazi Olanda isi arata sub domnia guvernului extra-liberal cu suport de extrema dreapta adevarata fata, citez:"un copil al unui azilant caruia i se refuza dreptul de sedere in Olanda va fi trimis inapoi chiar si dupa 8 ani de stat aici, chiar si dupa acesta considera Olanda ca tara sa, de multe ori venind ca bebelusi ai azilantilor sau nascuti aici". Mai exista limita de jos unde putem cadea ca specie umana? Sunt sigura ca multe alte tari vestice fac lucrul asta, dar de multe ori stirile astea nu sunt interesante pentru media, cine sunt aia azilantii ??(de multe ori africani, de multe ori fugiti din tari aflate in razboi cu vestul) oamenii citesc se ingrozesc si trec mai departe stiind ca evident nu au niciun control asupra situatiei. Aceleasi tari vestice au semnat acorduri referitoare la Drepturile Internationale ale Copiilor, vrajeli ieftine de luat ochii electoratului si popoarelor care dorm linistite mai departe.

balet si tristete

2010-12-07T04:25:00.001-08:00

Baletul.Superb, privesc de dimineata in continuu pe youtube. Pe cine? Alina Cojocaru...da e superba, e asa cum as fi vrut eu sa fiu intr-o alta viata, parca pluteste, parca e facuta din materialul pufos al norilor sau din aripi de fluture, sustine pozitii de balet cu usurinta unei pene si indelung. Tehnica ei este minunata, dar la acelasi nivel cu Tamara Rojo sa zic, cu Svetlana Zakharova, insa ce o face pe Alina deosebita e sensibiltatea, pasiunea si fragilitatea pe care o pune in fiecare spectacol. Nu am vazut-o live, dar deocamdata am facut overdoza de balet pe youtube. Si cad de acord cu toti cei care zic ca i se potrivesc de minune rolurile angelice, delicate, fara prea multa forta, cele ca Aurora din Sleeping Beauty sau Giselle. De ce sunt trista, ca toate aceste balerine, care ne incanta, nu numai Alina, toti acesti oameni deosebiti care ne aduc o picatura de ambrozie in viata asta zilnica atat de ordinara, merita dupa parerea mea o mie de flori, milioane de cuvinte frumoase si mult respect. Cu toate astea am citit comentarii jenante, probabil oameni frustrati ca altfel nu-mi explic :(( despre silueta lor (cum se poate sa spui ba ca sunt anorexice, ba ca sunt prea muschiuloase, ba ca nu mai stiu ce) for God sake...fetele astea muncesc groaznic de mult, eu am facut fff putin balet la viata mea si am renuntat ca era prea "greu" cu toate ca daca aveam o mama autoritara i-as fi multumit din suflet azi. Fetele astea, mai frumoase ca zanele ne dau arta pura, ca atunci cand stam si contemplam un Van Gogh, poate nu o fi cel mai drag tablou sau care sa ne sensibilizeze dar suntem noi in stare sa cream asa ceva? nuuuuuuu, bon, atunci de ce sa-mi permit sa imi dau cu parerea daca nu am nici macar tehnica aia de a crea atmosfera, stilul, tot. Ah, evident ca o balerina nu va fi ca un hipopotam...doar cum ar putea sa stea pe poante si sa execute miscarile alea atat de etereale, dar nu pot fi anorexice caci trebuie sa aiba energie sa danseze, ele se hranesc sanatos, caci efortul ala sustinut e ceva, nu e de ici de colo. Muschiuloase, cum o fi sa nu realizezi ca da isi folosesc fiecare muschi din corp...da poate una nu este pe gustul tau, inteleg si asta, dar sa comentezi despre aspectul fizic la modul ala mistocar, hmm, e adevarat si eu cer prea mult de la oameni, cunosc asta prea bine!! Da sunt trista, caci as vrea ca totii oamenii sa iubeasca lucrurile frumoase...utopii, am capul plin de utopii mereu si nu e bine. De curand am fost la Amsterdam cu un fost coleg de liceu, ne-am plimbat prin Van Gogh museum, eu in extaz, el mirat de nimic, stiu ca nu toata lumea are simtul estetic dezvoltat...e si normal de altfel, dar sa fii in fata unui Van Gogh adevarat si sa nu te lasi dus de val, sa nu simti culoarea aia mai tare ca aerul, forma grunjoasa a vopselei care iti transmite emotie, dansul penelului in cercuri, in spirale, asta e prea mult pentru puterea mea de intelegere. Sunt oameni si asta ma face chiar sa plang, la modul real, care ar da orice, chiar orice sa vada minunatiile astea si nu pot, din varii motive...si cei care pot sa nu savureze picatura asta de geniu intr-o mare de insipizi, inodori, incolori...e prea mult, mult prea mult pentru mine!! Baletul e incompatibil cu tristetea. Strig in neant acum: oameni buni, daca baletul nu va aduce nicio bucurie, nu-l mai priviti, nu-l mai comentati...lasati-l asa pur, dintr-o alta lume, neatins, macar pentru cei care se scufunda in el, ca intr-o apa magica, inchid ochii si se lasa purtati in alte sfere!

bankrun baby bankrun :))

2010-12-06T04:17:00.000-08:00

Presa internautica olandeza zbarnaie de stirea cu Bankrun 7 December, chestia misto de tot e ca nu numai bloguri sau diferite forumuri ci si "aia" oficiala. Le intra frica in oase ca s-ar putea sa "puna botu" poporu' si chiar sa scoata banii de la ciorapu virtual ING. Acu...Olanda cum v-am mai zis e a mai credula de pe Planeta cred, inafara de cativa baieti tineri cu sange cald si alti cativa businessmani umblati mai prin lume, restu e mai tarani (ca e sub 50 de milioane populatia) si nu-i intereseaza mersu' lumii si daca vaca are fan si ei au niste cartoafe in magazie cat sa treaca iarna e bineeeee!! Chestia e ca fiind asa mica Olanda asta, cat vreo 5 judete la un loc asa, un fel de Oltenia :))))...ce face ea? se uita si ea peste gard la vecinu' ala care are o capra misto, tunata, marca mercedes ;) si zice moamaaaaa nemtii astia ai naibii nu le mai place de euro asta, inseamna ca e serioasa treaba. Si se agita ca sifoanele asa, bancherii deh cu idei nastrusnice ca de pioneri fruntasi si soimi ai patriei, gen: inchidem casele de bani ale bancilor (bey eu le propun sa se baricadeze bine acolo, cu apa si paine si sare...hihihi), sa scoata din functiune automatele de bani, etc, etc...stiu si eu, cine stie ce mai viseaza pana maine vreunu!! So, vom vedea ce se va intampla maine ;)...si nu pot decat sa zic asa: Bankrun baby bankrun!!

wikileaks :)

2010-12-01T02:41:00.000-08:00

Durere mare si basicare maxima...Domne niste tipi de-i duce capu' pun pe net documente d-astea care le arata celor manipulati sau care vor in continuare sa fie manipulati ca vrajeala mai mare decat asa-zisele "guverne din tari de bine" nu se exista (ca e sub 50)...dar ei tot nu vor sa creada :)))) Citind azi profilul fondatorului Wikileaks Julian Assange pe BBC ma si gandeam ca as fi putut oricand lucra cu pasiune pentru tipii astia, din pacate nu am aptitudini computeristice dezvoltate, poate doar in a ma ascunde as fi excelat, sper :)). Azi dupa discursul vomitiv (scuze dar nu gasesc alt cuvant care sa-mi exprime mai bine greata) al madamei Hillary Clinton s-au gandit astia asa rapid de criza: ce sa facem mey cu asta? sa-l otravim ca rusii pe spionii si ziaristii lor, hmm, nu da bine...facem martir din el! Ah, stai putem sa-l denigram la greu, il bagam la tradare de tari (hahaha, mor de ras, ca tipu' n-are rezidenta permanenta nicaieri si nici nu a scos de sub pres numa' docomente americanesti ci de toate culorile pentru toti) si gata ne-am scos...poporu' doarme frumos ca in somnu' cel de veci si noi ne jucam table si poker in continuare pe banii lor (al poporului prost de cade in gropi)!! Cum baiatu' Julian de va zisei ;) vrea sa scoata acu din sertar, multe docomente d-ale bancilor care sincer si pruncu abia intarcat stie ca joaca sotronu' cu banii pusi de mamaie si tanti mita la pastrat pentru nepoti...sper ca realizati imaginea apocaliptica care sperie de moarte toti Harry Potter ai lumii (prim-ministi cu morga si presedinti jucati pe sfori de super-bogatii lumii)!! Underground Revolution rulz!!

faina, zahar si zapada

2010-11-27T02:51:00.000-08:00

Azi a nins, asa cat sa zici ca e putin alb :). Veselie maxima pe capul kinderilor vandenberg. S-au echipat cu cizme de cauciuc (vesnic prezente in casele olandeze), manusi, geci si au iesit afara. Numa' ca in loc sa se bucure de stratul minuscul de zapada, care s-a topit in urmatoarea jumatate de ora :), amicele mele au gustat-o, la propriu. Cand nervu' de serviciu din capu' meu s-a sesizat, am iesit la ele: -ce faceti domnitelor, zapada nu e de mancat... Freya ma priveste ghidusa (stiind prea bine ca ea a invatat-o pe Keira)...Keira cu glasul de clopotel: -mami is suiker (zahar) Bey ma lasi... -nu, e sneeuw (zapada) ca sa fiu sigura ca ma intelege si nu ma ia iar la misto :)))) -mami is meel (faina)...ceeeeeee? Cand a mai invatat si cuvantu' asta? (pipota creste in mine cat casa de mare, hehehe) si nu ma pot abtine sa nu izbucnesc in ras, ea zambind deja gales si uite asa mi se strica efectu' de mare valoare educationala :)))).

iarna, vaccin antigripal, bla, bla, bla...

2010-11-26T00:46:00.000-08:00

Iarasi "vechea placa" revine...acu daca gripa mexicana fu mai mult un hoax, gasira de cuviinta desteptii din Olanda, de restu' nu ma pronunt ca nu cunosc, sa bage cica acest vaccin in doza aluia antigripal pe baza ideii ca ma rog "bla, bla, bla, facebine si nusestieniciodata si carevasazica e mai bine sa fie si el acolo, nah, gratis" :)))). Barbate' miu rade de nu mai poate, el cica nu a facut niciodata vreun antigripal d-asta, si e bine merci in fiecare anotimp d-asta mai "sensibil"...eu nici atat si nici nu am de gand! Chestia e ca se plang Domne astia in presa ca nu merge "campania"...nu merge bine deloc, ca n-au musteri, in anafara persoanelor cu risc, ca nici batranii nu mai vor. Explicatia: ca citesc Domne prea mult pe net :)) Propun sa le "taie netu", pai da, ce atata informatie, capu la cutie si ascultatul orbeste, ca alea te scutesc de atatea ganduri ce-ti pot da dureri de cap!! Acu chestia e ca odata "imaginea stricata" greu de reparat, ramai cu un sticker pe frunte si nu da bine...Asa si ai nostrii de la Institutu' de Vaccinuri, dadura chix rau de tot, le-as propune un PR bun, dar naaaaah ei cred ca sunt destepti rau si nu accepta sfaturi!! La vaccinul ala pt fete, in mai 2010, Olanda a avut 53% dintre ele vaccinate, restul au declinat. Si e rau pt Olanda, va zic eu, tara a mai credula la faze d-astea si mai "manipulata de guvern", in care anu trecut la faza vaccinul anti-porcina au fost 70% din poporu' chemat (intre care si copilasi pana in 2 ani, pai ce am innebunit, evident ca eu cu Keira nu am fost), cred ca cel mai mare procentaj din intreaga Europa. Chestia cea mai tare a urmat vreo 3-4 luni mai tarziu cand a fost super-mega-scandal aici cu ala de propus vaccinu' si a scos comisionu extra-giga-baban si toata presa s-a "basicat" si tot poporu' s-a indignat. Acu eu ce sa le fac, cand vuia netu' de scandaluri si legaturile cu big pharma ale tuturor ziceau ca e "teoria conspiratiei". ;)

poze private :)

2010-11-24T02:05:00.000-08:00

O tipa se arunca in gura presei. Niste "doamne" se apucara sa-i masoare virtual praful de pe mobila din casa...deh, mey cine a pus-o sa-si puna poze pe net, nu se stie ca incep oamenii sa te toace marunt :))))? De-acum incolo sa scanez naibii bine pozele care ma mai gandesc sa le pun, sa nu observe lumea ca nu am dat cu aspiratorul chiar in ziua respectiva sau nu am plasma de 2928272634 cm sau cum se zice ca nu le am cu gadgeturile decat la "utilizari":))...Ah, dar oricum eu sunt mai hippioata si nu dau importanta la astea, pfiuuuuuu...bine ca mi-am adus aminte ca imi crea un stress in plus si ma facea sa nu mai fiu naturala, aia care sunt eu :)) Deci niste comentarii ca astea nu am vazut pana acum, sunt in premiera pentru mine de aceea sunt un pic siderata, de noutate carevasazica [ochi dati peste cap]. Gen: avea gresie de nu stiu care fel, fata de perna nu era curata, probabil era ceva si cu un cos in frunte, copilu' avea secretii nazale si doua sosete diferite, mdaaaaa...acum inteleg perfect de ce nu-mi placea aceasta doamna, inchei din citatele un pic schimbate ca la faza cu drepturile de autor :)). Jesus, de parca omu' normal sta sa-si photoshopeze pozele ca sa dea bine la imagine? hahaha, dar nah, odata cu "notorietatea" vin si d-astea. Laturi s-ar zice in Oltenia. Si mai era aia misto cu a te baga in gura lupului :). Riscurile netului...care zici ca e colosha pe islaz la Peizania :) Anyway eu nu prea pun poze taman ca vreau mai multa "privacy" dar de-acu incolo o sa fiu mai atenta sa cercetez bine sa nu fie vreo gaura in tricou' lu' fii mea sau vreun cotor de mar pe masa...masa care oricum e pictata de domnite cu toate culorile, si mai are si pete de mancare :)))) ca deh nu servesc tot timpul dejunurile la masa cu portelan de China!! Nu o sa cercetez chiar asa de-a fir a par, dar ceva mai multa atentie, ca vazui :) ce se poate deduce din niste biete poze private. Gata fug :).

decat oripilata mai bine needucata :))

2010-11-23T00:54:00.000-08:00

Rad ca nebuna de una singura, asa ca am zis sa impartasesc cu voi aceste rasete :)))). Deci "gunoiul de pe tabloidul Libertatea" s-a imprastiat acu deja in atmosfera mai serioasa internautica. Nu numai ca femeile care alapteaza in public sunt needucate, ntz, ntz, ntz, nuuuuu...ele sunt in acelasi timp tiganci (ma intreb le fac rapid astia de le eticheteaza vreo scanare asa, ca dupa culoarea ochilor si parul de mult nu mai este veridica), hippioate jegoase (hahahahaha eu le-as da niste LSD, cica zic astia pe net ca te face mai fericit, asa de control le-as da sa nu mai fie asa inversunate si nefericite, la tantile anti-hippie sa ne fie clar). Ce erau McCarthy impotriva comunistilor si Lyndon Johnson impotriva hippiotilor, tantile astea (nu pot sa le zic doamne ca sunt needucata :)) tarasc copiii=puradeii dupa mine peste tot, n-am bona, nu le-am dat biberon, etc) le intrec pe cuvant. Atata ura revarsata inutil ca le deranjeaza retina, si stau cu "tzatzele pe afara" Domne, am incheiata citatul. Dupa cum spuneam daca pe barbati ii pot intelege ca au ceva issues, pe femeile (nu pe pustoaice desi aici deriva alta discutie, de cum e privita nasterea, sarcina, etc in Olanda, dar astia sunt asa mai nerusinosi de felul lor :))) cu instinct matern sau deja cu copii nu le mai pot intelege usor. Le pot intelege ca nu au evoluat la stadiul de toleranta necesara eliberarii de anumite tare, asta da...dar se invata Doamnelor, pe cuvant :))!! The end: Breastfeed your babies ladies!! Make love not war!! Semneaza o hippioata.

am alaptat in KLM :)

2010-11-22T04:16:00.000-08:00

Cand Freya era mica am alaptat in avion. Pe vremea aceea eram cumva "indoctrinata" de ideea de rusine(nu de catre ai mei, de catre societate), tare d-astea. Tanti stewardesa mi-a dat un sal (ca am rugat-o eu), bineinteles copilul meu, mai destept decat mine, nu a vrut sa suga sub chestia aia. Bineinteles ca pentru cine e mama nu e nevoie sa explic ca in asemenea caz nu stai sa "cantaresti" situatia decat favorizand copilul. Ca probabil am oripilat pe unu si pe altu, habar n-am, nu se vedea nimic indecent, nu am auzit pe nimeni comentand. Stau si rumeg de ieri seara chestia cu alaptatul in public. De ce oripileaza si femei? La barbati sa zicem sunt unele complexe, etc, etc. Dar femeile? De ce ele? Nu au dezvoltat instinctul matern, e posibil, ca vorba aia, nici noi nu l-am avut decat de la o vreme incolo. Alaptatul, ceva mai pur nu exista, un cap de copilas fericit, langa mami a lui. Imi dau seama ca e greu de spus in cuvinte, de redat senzatii...imi trece prin cap ca poate e si gelozie, caci atata fericire, mda, poate crea disconfort :)))). Sunt o tipa pudica, nu e din familie :)))) asa sunt eu. Cu toate ca am preferat intimitatea si o retragere undeva, masina, banca mai retrasa, whatever(dar asta e o alegere personala)...nu inteleg de ce poporu' se inflameaza pe o tema atat de normala ca alaptatul? Oare ei nu au fost alaptati, sa fie un nou complex :))))...gelozia sanului? adica daca eu nu am avut parte sa n-aiba nici restul? Eu una daca vad o mama alaptandu-si copilul ma induiosez toata, dar le acord spatiu, nu stau sa ma zgaiesc la ei, si ma minunez ce o fi fost asa de revoltator de au trebuit sa cheme paza? Paza asta nu avea si ea alte chestii mai bune de facut? Am ajuns oare pe marginea prapastiei dintre normal, natural si instrainarea asta moderna, raceala relatiilor umane? Ma repet, pentru mine alaptatul a fost un challenge...nu intru in amanunte acum, dar am crezut si cred cu tarie in continuare in libertatea fiecaruia de a decide pentru el, asta in general si dreptul asta de a alapta un copil este ceva ca o axioma. Sincer ma mir ca s-a ajuns la a pune in discutie alaptatul(in general si public in special )? Oare ca specie incepem sa degeneram?...sa va zic de ce ma intreb asta, poate nu are legatura dar o sa ma chinui sa ma explic :))...asa cum la tara bunicile noastre nu mai taie o rosie sa scoata semintele pe care le vor planta sa creasca rasaduri pt noile seminte, caci e mai simplu sa iei de la un hipermarche d-asta seminte sau chiar rasaduri deja... Asa si noi, poate din cauza informatiilor care ne bombardeaza, comoditatii, presiunii sociale, presiunii de cuplu, tendintelor trendy sau mai stiu eu ce superficialisme d-astea, sau ca nah, laptele praf e la indemana si argumentul infantil ca au crescut si altii cu el...sa ne indeparteze de sursa primordiala si anume: laptele matern:) ? Voi fi optimista si sper sa nu...sper in trezirea sentimentului primitiv matern, care odata cu primul miros de bebe si prima atingere a corpului micut si cald si umed si primul scancet vor face orice mama sa reconsidere "modernismele" si "sterilele ale stiintei" si sa creada cu tarie in puterea ei de mama si lase natura sa-si urmeze cursul.

"Nu e normal sa tratezi copilul ca pe un adult"

2010-11-19T01:38:00.000-08:00

Domne ce minunata fraza. Am citat din cineva de pe DC, clar si la obiect. Asa gandesc si eu, in sensul nu de rasfat si iubire sau "intrebat ce doreste sa manance" ci pur si simplu de aruncarea unor responsabilitati pe umerii lor mici, responsabilitati care ne revin noua, persoane adulte la 22-29-32-39 de ani. Uneori imi dau seama ca societatea asta plina de informatii nu e pentru oricine...trebuie ceva discernamant sa navighezi printre toate cate citesti. Stiu ca un pic de cola nu omoara pe nimeni, daaaaaaar...nici nu e normal sa lasi copilul sa inteleaga ca e ok, lasa sa fiu eu aia "incarcata" cu vina de a nu lasa copilul sa faca tot ce-i trece prin creier si normal ca ii trec multe :)))) ce? eu nu am incercat sa-i bag capu' lu frate' miu cand era mic intre elementii de la calorifer, jezus, noroc ca sor'mea desi mai mica era mai cu capu' pe umeri. Acuma daca copilu vrea o gura de cafea, sa-i ofer oare? Lasa ca stomacu lui nu e format ca al nostru de ii dam si pietre sa manance si face fatza :)) dar ideea Domne, ideea ma omoara pe mine. Pe cuvant fiecare chestioara, prima cafea sa zic, isi are timpul ei. Daca cineva sa zicem incepe direct cu sexul, fara a trece prin tinut de mana, pe urma sarut, si asa mai departe, nu numai ca pierde ceva important in viata, ci pur si simplu arde etape, lucru de care mai tarziu reflectand la "cele amintiri":) ii va parea rau. Eu le tratez cu respectul cuvenit unui adult, de fapt oricarui om, dar nu le responsabilizez pe ele cu luarea deciziilor astora grele. Sa fim un pic realisti...a alege rochita sau prajitura sau jucaria preferata nu echivaleaza cu a alege sa nu inveti, a alege sa nu bei, fumezi, faci sex, iti pui piercing (apropos de faza asta mie mama mi-a zis o chestie, desi aveam vreo 18 ani cand mi-am dorit ceva de genul asta...cand vei fi mai mare asa ca mine vei regreta sau nu de intruziunea asta asupra corpului tau, precum cuiele batute in usa, le scoti, dar gaura ramane)...mi-a acordat dreptul de a alege dar a fost ca un semnal in creierul meu ca desi nepermanent, totusi pot ramane urme si asta m-a facut sa zic pas. A nu se intelege ca am ceva cu bautul, sexul, cafeaua, piercingul, dar am ceva cu ele atata vreme cat copilul nu a atins pragul maturitatii de a lua deciziile singure si ca atare responsabilitatea de a le lua in cunostinta de cauza. ;)

o mama uncool...:))

2010-11-18T01:17:00.001-08:00

Preambul: gandirea mea este destul de relaxata si totusi fara compromisuri (nu multe in norice caz), asta in ceea ce priveste viata, relatiile, sentimentele... Subiectul postului propriu-zis: Imi dau seama ca voi fi o mama uncool, a mea mama proprie si personala mi-a dat libertate cat cuprinde, ceea ce as spune ca nu a fost chiar ok, sincer...ea a vrut sa fim prietene (ceea ce pana la urma nu a iesit fiindca "datul" mamelor este sa fie mame, "datul" prietenelor de aceasi varsta este sa fie prietene), plus ca era ea insasi un copil, de altfel asa a si ramas :). Eu nu cred ca libertatea fara limite este ceea ce ma defineste...ca atare eu sunt genuina in atitudine cu ale mele, daca nu-mi place ce au facut nu stau sa super-supra-analizez, tac-pac zic exact ce simt in acel moment si de ce consider ca nu e ok....Ah, uneori nu zic nici macar asta, unele chestii in viata asta reala sunt axiome si cu asta am pus punct. Stiu mame care explica pana nu mai ramane decat scheletul din propozitia, fapta, fenomenul respectiv. Ei bine imi asum caracterul...eu nu sunt asa!! Clar...eu sunt o tipa destul de increzatoare in fortele mele ca sa tot psihanalizez tot ce se intampla de-a lungul unei zile. Poate norocul meu este ca am copii destul de intelegatori, nu am ambitii nemaintalnite pentru ei, adica ma rog ambitia de a fi fericite cat vor trece prin viata asta :). Dar nu am competitivitatea aia care "musca" la greu din viata altor mame, ma repet, v-am mai zis ca sunt cumva hippie, da? :)) Ieri razand ii ziceam lu' Jan: aia mare e creativa, cumva si-o castiga ea painea mai tarziu, asta mica e vorbareata, prinde repede si e draguta, cumva si-o gasi si ea un drum lin in viata :). Poate pare in mare ignoranta, delasare, etc...pour moi inseamna cumva optimism, inseamna nestresare, inseamna placerea unor relatii simple, firesti, fara prea mari batai de cap (sunt si comoda, recunosc). Citind niste chestioare adiacente ma gandeam asa: sunt si cred ca voi fi uncool pentru ca: nu voi accepta sa beau cu ele cat timp vor fi minore :)), nici nu voi accepta sa fumeze in casa, curte, whatever cand se vor apuca de fumat tot asa daca vor fi minore , genu' 12-13-14-etc ani...demodata, bla, bla, bla, da imi asum chestioarele astea, plus injuratu' (desi sper si nu cred in adancu' sufletului ca se va intampla) ca mama nu ma intelege...de ce? Simplu: rolu' meu este de mama lor, care sa le indrume pana vor fi in stare sa discearna singure binele de rau...ceilalti au rolul lor, de prieteni, etc. Ah, da...mi-aduc aminte perfect...am facut multe balarii la viata mea, evident, care nu le-a facut si care nu le va face?? totusi!!...de frica de a nu-si pierde "copiii din mana"...multi parinti cedeaza si fac ca ei, ii lasa sa faca tot ce vor...eu mi-as fi dorit sa o respect pe mama nu sa vrea sa fie cool si prietena mea...asa ceva nu va exista, tocmai ca pana si psihologii zic ca rolul mamei este altul decat rolul prietenei de 12-13-14-15-16 ani. Si mi se mai pare logica o chestie: pai daca mama nu face diferenta intre ce e bine si ce e rau si nu mi-o spune, eu de ce as face-o. Ideal ar fi asa: mama sa fie mentorul si copilul discipolul...adica sa-i oferi copilului un exemplu, ala bun normal sau daca nu macar sa te admire si de aici sa rezulte...ca vrea singur sa te respecte. Final: vom vedea, insa...tot ce stiu ca in timpul adolescentei lor voi ramane aceasi, ca nu vreau sa ma prefac, vreau sa fiu genuina si sunt perfect constienta ca vor trece si ele prin rebeliunile lor, ca toti tinerii de altfel...si de fapt asta e rolul rebeliunii fata de parinti, e "taierea cordonului" ombilical de copilarie si "pasajul" catre o noua etapa. Cine crede ca va fi scutit de asta si va fi mereu "parintele-prieten-perfect" se inseala. Pentru ca e simplu: odata cu "trecerea" asta copilul invata sa se desprinda de cuib, invata sa supravietuiasca, invata sa decida singur pentru el, atat.

indragostita de viata

2010-11-05T04:51:00.001-07:00

Azi sunt tare indragostita...dadada, visatoare, vesela, cu capul in nori...afara ploua bacovian, am nspe milioane de frunze de strans din curte, dar nu-mi pasa. Ma gandeam cu mare placere sorbindu-mi cafeaua de dimineata ce bine e sa fii iubita. Sa ti se spuna, dar sa ti se si arate. Dumnezeu mi-e martor ca n-am fost niciodata vreo frumusete, hahaha, lucru de care sunt constienta dar in acelasi timp nu-mi creaza niciun fel de complexe pentru ca ma simt asaaaaaa de bine in pielea mea ca ar fi cam greu fenomenu' ala de neincredere sa aiba loc taman la mine...ti-ai gasit!! Sms-uri, mesaje pe foi de hartie, pupaturi, imbratisari si toate astea pentru un lup singuratic ca mine, care de cand cad frunzele se seteaza direct pe "aproape hibernare"...sta cu nasu in carti, sub patura sau intr-o cana de cafea aburinda, dar care nu emana caldura de cuptor, in niciun caz. Ah nu sunt un castravecior murat, no way, zambesc, uneori chiar tamp, din aduceri aminte :), pot spune multe nebunii si gust glumele la maxim nivel...cu toate astea eu nu ma plictisesc cu mine, nu mi s-a intamplat...sunt o narcisista cred, ar spune prietena mea Ancuta!! Iubesc viata, toamna, iarna, copiii astia rebeli care mi-au scos fire albe de par, sunetu' chitarii lu' jan, gecile mele de piele in toate culorile, ceasurile mele (fiecare cu povestea lui), serile la lumina lampilor in care se vizioneaza filme, 2 sau 3 unul dupa altul :), plimbarile pe langa canalul din oras, in care inoata vesele vreo duzina de ratuste vreo 5-7 lebede si alte oratanii, oile negre (astea chiar imi plac la nebunie) de pe campul din apropierea scolii lu fii mea a mare, merele roase pe jumatate de Keira si lasate balta prin toata casa...si mai ales pe mine cea care ma apropii cu pasi repezi de 37 ani, desi evident am ramas la vreo 27 asa in sufletul meu, comportamentul meu...si pe ici pe colo, infatisarea mea vazuta mai pe ceata, sau intr-o lumina mai difuza :)))))) Stiu ca viata e scurta, dar cand o traiesti cu intensitate pare a fi si foarte excitanta...ori cine nu vrea sa fie indragostit toata viata? ;)

Mi-e sila de noul guvern

2010-10-23T10:48:00.000-07:00

Pur si simplu prima chestie unde vor sa faca reduceri e cultura...da, o sa spuneti, se poate si fara cultura, cum sa nu, poporu devine mai prost, usor de manipulat...exact ceea ce vor baietii astia cu capu mare, denumiti la misto: politicieni. Ah, sa nu aveti impresie ca vorbesc de Ro, nuuuuu, vorbesc de NL. tara cica dezvoltata, hahaha...din 3 biblioteci publice, una se va inchide, la ce bun Domne sa citeasca si oamenii aia mai saraci care nu-si permit sa cumpere o carte cu 15-20 de euro...sau copiii, care aveau gratis...deci exact cum zic baietii aia din revolution underground, zau de nu incep sa le dau dreptate. Ce e aia cultura...aici se bate la greu moneda pe elita stangista cum zic ei, sa le dea la cap, ca virgula doar aia reprezinta cultura, auzi Domne...cand ziceau aia: ce mi-e comunismu, ce mi-e capitalismu feroce, radea poporu la greu, vai ce idioti, nah ca bine le face istoria ca le da la freza. Si asta e doar inceputu'...pay attention la mine ca urmeaza la greu diferite chestioare, clone, idem si la fel ca in comunism...una si prima ceea mai infricosatoare va fi: disparitia clasei medii...ori numa' bogati, elitisti, d-aia de mananca cozonac in loc de paine, ori numai saraci, d-aia de se chinuie sa gaseasca si sa roada o coaja de paine naspa, aruncata de prima categorie :)) nu e de ras, dar e hilar!

Aleea portocalilor

2010-10-07T01:19:00.000-07:00

Soarele Greciei mangaia obrajii ei in miezul iernii precum mana lui calda si moale. Portocalii astia sunt salbatici...Da stiu, dar tocmai d-aia imi sunt mai dragi...De ce portocalele culese cu codita si crenguta imi par a fi de ceara...Nu stiu, doar miroase-le, tine-le in mana, atinge-le. Odata mai demult ii spusese ca ii place sa se imbrace numai in negru cand e indragostit foarte tare sau doar melancolic, ca asa se imbraca cretanii si de-acolo se trage el. Iorgos, Stelios, Aris, Dimitris...de ce toate numele strigate pe strada, in club, cand isi dau mana pe peron suna atat de barbatesc, atat de senzual, atat de arid si totusi atat de mangaietor in acelasi timp. La poalele Acropolei se gaseste o taverna mica, cu perdelute pe sfoara la geamuri, cu scaune si mese de lemn, unde de Craciun el a luat-o de mana si s-au asezat afara in plin soare acoperit din cand in cand de nori gri si plini de apa care se mai si scuturau. Geaca lui de piele, de motor ii facea ochii negri sa para si mai negri. El locuia pe Aleea portocalilor. Ea locuia cu el...intr-o casuta de la a carei fereastra de la etaj se vedeau barcile pescarilor leganandu-se pe valurile prietenoase din partea ne-industriala a portului Pireu. to be continued...

pixi rixi

2010-09-28T05:16:00.001-07:00

inca imi place sa ma "prostesc" si cateodata le ingan diferite rime zurlii: pixi rixi, miki riki de trei lei ridichi :)) si altele asemenea, depinde de inspiratie. imi mai place sa ma joc carti cu freya si domino, in sfarsit am luat unu cu puncte, ca aveam unu super-simplu doar cu desene. freya se joaca cu keira in cort, si-au facut acolo de toate, bucatarie, pat, ma rog ca o casuta...eu ma mai duc in vizita la ele :) si ma servesc cu ceai cu lapte si zahar (totu' imaginar), paste (astea sunt adevarate) si cu castane pe post de "cookie". ce bine e sa fii copil, intreaga viata e o joaca ;)

lebede, cafenele, par cret si ochi albastri

2010-09-25T12:06:00.000-07:00

Prima data am pus picioru' in Olanda la fix 29 de ani, 22 decembrie 2002. Lucruri ciudate: lebede multe ce umblau pe campie tacticoase (lebada e unu dintre simbolurile Olandei), cafenele pline de lume de toate varstele (olandezilor le place muuuult sa socializeze), parul cret intalnit la multi tipi de toate varstele si toate culorile(si de asemenea in mai toate tablourile celebre, ceea ce pana atunci nici nu bagaseam de seama) si ochii albastri de parca ar fi pictati cu aceasi culoare de pe ceramica de Delft. Cine ar fi crezut ca voi avea un nume de familie din trei cuvinte si totusi mi se va parea obisnuit :)) sau ca voi indragi vreodata limba asta atat de ciudata (al meu, un gentleman imi spune ca o vorbesc foarte senzual, de fapt ca sa mascheze faptul ca o "indulcesc" dar de fapt ce mai conteaza). Welkom in Nederland!

as urla da' nu pot!

2010-09-23T11:27:00.000-07:00

Azi mergeam sa o iau pe Freya de la scoala si deodata m-a apucat plansu' de mila mea...nu am nimic grav, doar ca sunt o straina si asa ma vor vedea in veci si asa se vor mira in veci oamenii astia, iar faptul ca in Olanda totul devine atat de stresant in ultima vreme e din cauza ca partidul de extrema dreapta are foarte multi sustinatori, 1,5 milioane de oameni au votat pentru un partid pur si simplu nazist, care propovaduieste inregistrarea etnica si care e stalpul de sustinere al acestui cabinet inca in formare. Iubeam Olanda ca si Romania de altfel...insa azi nu...azi mi-a fost dor sa tin in mana o bucata de pamant romanesc sa simt ca "apartin" locului aluia unde m-am nascut...sunt de 8 ani in tara asta si e groaznic prin ce trece acum, parca cineva le-a spalat brusc creierele si ii urasc pe toti strainii...imi inchipuiam azi cam cum se simteam cei oropsiti inainte de cel de-al doilea razboi mondial cand unii se credeau superiori altora. Si am copii pe jumate olandezi si jumate romani, mi se rupe sufletul in doua :(( As urla de durerea care o simt acumulata in suflet, dar nu pot, ar auzi vecinii si as speria fetele :(( Sunt o femeie desteapta, draguta, implinita si fericita, dar sunt romanca(pentru ei nu e indeajuns) si asa voi muri...eu sunt mandra de asta. Poate parea exagerare, dar sa te simti strain e ceva atat de inradacinat in noi incat ne poate provoca o suferinta greu de descris. Si ca sa imi alin azi dorul asta, dor, ce cuvant frumos, unic, iubit...m-am gandit intruna la un covor minunat tesut de maiculetele de la Polovragi, un covor negru pe care inflorisera toate florile plaiului romanesc, clopotei violeti, lacramioare albe, narcise galbene in cele mai vii culori posibile. Iarta-ma draga mea Romanie, aia saraca din satele Olteniei, unde gardurile sunt scorojite si pomii isi lasa crengile neingrijite pana la pamant insa pline de mere verzi ce-ti strepezesc gura insa mere care aduna picatura cu picatura seva pamantului romanesc urcand in ele cu greutate. Iarta-ma Sibiu ca eram orbita de durere si nu stiam. Sunt atat de fericita ca am putut culege mure dintr-un mur pazit de niste urzici :) si mi-am ostoit foamea, atat de fericita ca acolo poti fii liber, poti opri si bea apa dintr-o fantana cu cumpana si o galeata ruginita de metal... Ascult intruna Balada lui Porumbescu si pe youtube niste oameni minunati au pus peisaje ce-ti taie respiratia (va multumesc): http://www.youtube.com/watch?v=VzBXJB_otlc Stiu e melodramatic, e siropos, e oribil, e sfasietor, e chinuitor, e de neinteles, e tampit sau pur si simplu patetic, dar azi m-am simtit in Olanda dupa 8 o straina si atat. Si azi mai mult ca oricand am resimtit doru' ala de ai mei, de cei care ma inteleg cand vorbesc de Cozia, de Densus, de Marea Neagra si mai stiu eu ce fara sa le explic de la A la Z si ca toate astea nu se gasesc nici in Rusia, nici in Asia si ca romanii nu sunt nici musulmani, nici nu vorbesc ruseste si nici nu sunt numai cersetori si rromi si mai stiu eu ce, ah, vampiri. Ma duc sa urlu in continuare in mine.

always the same

2010-09-22T01:03:00.000-07:00

Am vazut aseara un documentar despre Jimi Hendrix, care a murit la 27 de ani ca si Jim Morrison...si cumva mi-au venit in minte, sunt legate indiscutabil, imagini din copilaria mea, my mother imbracata cu niste jeansi evazati si parul ei lung revarsat pe spate, noi cu codite, eu si sor' mea, frate' miu oricum avea parul mai lung ca o fetita :)) si niste saboti super-hippie. De atunci si pana azi lumea s-a invartit o data si inca o data si inca o data si nimic...da, avem ipoduri, avem camere foto digitale, avem nspe mii de carduri si avem internet, avem gadgetul ala si alalalt si atat...pamantul e din ce in ce mai poluat, suntem foarte foarte multi, 6.79 miliarde si tot crestem :)...totusi asta nu aduce nicio contribuite majora faptului ca lumea nu invata nimic din greselile trecutului, trebuie inca sa se faca demonstratii impotriva discrimarii si urii in tari precum Olanda, Suedia, considerate in trecut super-tolerante, trist...razboaie continua, copii inca mor de foame in Africa, dictaturile politice din anii'70 din America Latina de exemplu sunt inlocuite azi de asa-zisele democratii europene care s-au transformat peste noapte in niste sisteme putrede si in colaps si uite asa...pamantul se roteste in continuare si din pacate "make love and not war" trebuie iar si iar adusa in actualitate fiindca omenirea nu a fost in stare sa treaca mai departe. Stiu, e utopic ce gandesc eu, ca atare nu-mi ramane decat sa contribui cu ce pot in jurul meu, in comunitatea mea la raspandirea in continuare a viselor frumoase unde oamenii se iubesc indiferent de religia pe care o au :), indiferent de tara de unde provin :) si unde cu totii suntem fericiti ca ne gasim impreuna si putem imparti Pamantul asta frumos.

copiii sunt copii. punct

2010-09-15T01:32:00.000-07:00

Keira e la magica varsta de 2 ani si ceva, cand totul e interesant: de a manca cartile, a rupe paginile lor, a varsa apa pe masa si pe urma a desena cu degetele urme lichide, a turna la fel apa dintr-un pahar intr-altul...ma rog, haos total ce sa mai! Chestia e ca evident citesc npse mii de sfaturi de toate culorile si nuantele, de la forumuri olandeze pana la cele romanesti...sfaturi care se bat cap in cap...ca atare nu mi-a ramas decat sa actionez cum am facut intotdeauna, cum ma taie pe mine capul si ma duce instinctul ;) 1. are apa la indemana ca nah ii dau sa nu moara copilu de sete daca cere :)), pe de alta parte nici nu sunt genu' care are mobila "stil" si nici nu tine la lucrurile materiale pe lumea asta. 2.cu cartile este un fel de "no-no", ca atare suntem la faza de "educare spartana"...nu ai carti, nu avem din ce sa-ti citim :)) 3. freya pe de alta parte m-a intrebat ieri daca exista intr-adevar "zana maseluta" ca i-a zis ei owen la scoala ca mami ii pune banutu sub perna...ca atare io mai smechera am dat-o la intors ca nu stiu despre asa ceva si oricum cine i-ar fi pus ei banutu daca nu exista intr-adevar zana, si oricum ele se ascund de oameni, nu le putem vedea, sau poate sunt foarte mici sau cand vin ele noaptea normal ca noi dormim(consider ca are tot timpul din lume sa isi dea seama singura la o varsta adecvata ca nu a fost asa). 4.niste amici ii dau voie fetitei lor sa bea cola, la vreo 6 ani asa, freya m-a intrebat de ce ea nu are voie, i-am spus ca se aplica acelasi principiu cu virgula cafeaua "e pentru oameni mari"...si am prelungit discutia, explicandu-i ca nu e ok nici pentru noi(ca stomacul e sensibil si nu suporta chestii d-astea acide cu atat mai mult cu cat copilul e mai mic si stomacelul lui e mai mic, etc), dar ma rog decat alte rele e mai bine sa ne satisfacem cateodata "dorinta asta nesanatoasa"...si mi-a dat replica:"asa cum eu mami cateodata vreau cartofi prajiti!"...supeeer...si i-am mai explicat si chestia cu libertatea, mai ales ca e principiul cel mai drag mie, si vreau sa-i transmit asta si ei. Acea fetita nu este fetita mea, ea asculta de parintii ei, si numai ei au dreptul sa aleaga sau sa-i dea voie sa aleaga ea ceva sau nu. Din toata polologhia asta reiese ceva clar pentru mine: "copiii sunt copii, altfel daca nu era necesara trecerea prin perioada asta se nasteau direct adulti". Ca atare au nevoie de noi sa fim adultii. Sa ii ajutam sa inteleaga lumea inconjuratoare, sa le acordam atata libertate cat sa nu le fie daunatoare dar in acelasi timp sa putem sa fim si bratele care sa-i duca sau sa-i protejeze pana cand vor ajunge la randul lor adulti.

happy birthday keanu reves :))

2010-09-03T00:43:00.000-07:00

Ieri 2 septembrie Keanu a implinit 46 de ani :)) what?? I know, e superb, arata de 26 si se imbraca ca un barbat adevarat, ha, in viziunea mea bineinteles:)).

Mare valva ca omu si-a luat o briosa si o cafea si s-a asezat lejer singur pe marginea unei cafenele...lumea asta nebuna nu mai stie sa savureze o zi, asa speciala cum e cea de nastere. Personal mi-a facut mai frumoasa ziua asta, de ce?

Pai si mie imi place sa fac de ziua mea diferite chestioare mai trasnite solo, ca un lup singuratic ce sunt, nu inteleg parol de ce se agita poporu' pe tema asta? sunt oameni care se simt perfect cu ei insisi, asa si Keanu, exemplaru asta masculin la superlativ :)).

Lasa ca poate o face si el un party (si eu fac) pentru prieteni, dar zau ca nu inteleg "mirarea" asta nesanatoasa in legatura cu o chestie atat de frumoasa, a fi singur cu tine si a te bucura in liniste de propria ta evolutie, de propria ta viata, de ziua ta in definitiv.

Happy birthday Keanu :))

o sa am "copii cuminti"

2010-09-01T05:15:00.000-07:00

Mi-am adus aminte zilele astea de 2-3 persoane care au afirmat chestia asta cu atata convingere de ma faceau sa mor de individie :)), io care nu gestionez "sentimentu" asta de nicio culoare...ca mi se pare ceva de extrem prost-gust. Si m-am intors in trecut la primii ani ai Freyei cand imi placea sa o alint T-rex, ca era o micuta fiara, rodea jucarii, paturici, chiar si un cearceaf :), nu statea o clipa locului, se catara peste tot si cu toate astea a fost un copil cuminte, cuminte in viziunea mea evident. Keira o intrece, ca atare probabil nu am copii cuminti in acceptiunea largita a cuvantului, dar eu am o zicala draga mie "copil cuminte si baba frumoasa nu se poate" :). Copiii mei nu stiu ce sunt alea cumparaturi, fiindca nu le fac cu ele, prefer sa le las cu al meu si sa se joace prin curte decat sa le tarai prin supermarket, fiindca e normal sa se plictiseasca, prefer sa le cumpar haine, pantofi si uneori jucarii fara sa le consult in alegerea lor(vor avea destul timp cand se vor constientiza spre pragul de adult sa faca asta). Cred ca pe undeva mentalitatea olandeza mi s-a aplicat foarte bine mie fiindca libertatea imi este personal cel mai drag concept, ca atare l-am aplicat si in educatia lor. Mai am un principiu foarte drag: sa nu uit cum eram eu-copil, sa ma reintorc cumva in trecut si sa "revad" gandirea mea de copil, ce as fi vrut sa fac, de ce nu-mi placeau anumite lucruri sau atitudini ale adultilor, ca atare incerc sa ma "controlez" cu ajutorul mintii mele de copil in majoritatea timpului. Ah si chestia asta cu "o sa am copii cuminti" anticipata de oamenii care isi doresc, asteapta copii sau pur si simplu isi dau cu parerea e hilara...de ce? Fiindca niciodata nu o sa stim cu certitudine cum arata viitorul, si mai mult niste copii independenti de noi, fiinte care isi inalta degetele spre soare vazandu-l cu proprii lor ochi...poate noi am si uitat cum il vedeam la 3-4-5-6-7 ani sau pur si simplu nu-l mai vedem ca atunci :)). Si mai e ceva, chiar daca ar exista manualul universal de crestere a copilului unul nu seamana cu altul...chiar crescuti de aceasi mama...circumstantele sunt diferite, caracterele sunt diferite, cerintele lor sunt diferite...ceea ce "proiectam"noi in viitor nu este ceva controlabil, cu atat mai mult un copil, o fiinta independenta, care chiar plamadita in noi isi ia avant sa mearga pe propiile piciorusele la 1 an, vorbeste si se exprima la 2, pleaca la scoala unde se amesteca printre alti copii la 4 si la 18 ani este sa zicem un tanar adult care ne face cu mana fericit ca l-am adapostit si iubit si lasat sa se dezvolte alaturi de noi, luandu-si ramas bun de la copilaria care numai de noi depinde daca i-am facut-o fericita sau nu. :))

terorism de mucava

2010-08-31T11:52:00.000-07:00

Ma gandesc cu groaza ca traim intr-un secol al manipularii pe fata, nici macar nu mai au astia decenta sa faca ceva asa mai finut, mai un scenariu, mai o chestioara de acoperire. Neeeeh, n-are sens si-asa lumea casca gura speriata de criza financiara de virusu cel mai virus si cu muschi pe el, de 2012, de una de alta...si nu mai stie sa citeasca finut printre randuri, sa puna neuronii aia din cutia craniana la munca, niente. Azi sau ieri(nici n-are sincer importanta) astia de pe Schiphol(aeroportu din Amsterdam) prinsera doi "suspecti de terorism", evident arabi, ca vorba aia cine e suspectu numaru unu de serviciu...care vai de mine si de mine aveau niste telefoane prinse cu scotch (explicatia lor fu sa nu se strice), niste bani cash, 7000 de euro( le trebuiau sa plateasca la intrarea in rai cred, jeez) 3 cutite(bey ce fraieri americanii aia, ca avionu venea de la Chicago, adica se dau cu curu' de pamant ca vai terorism in sus, terorism in jos, dar ii lasa pe niste : nota bene arabi, cu cutite in geamantane, e de pic si poc faza asta) si niste ceasuri de mana interzise (aici cascai gura ca la doctor ca nu ma prinsei nici pana in clipa de fata ce marca erau bre, ca sa stie tot romanu si restu sa se fereasca de asa ceva). Deci prostia umana la cel mai mare grad ridicata...dar cum v-am zis pe fata, ca peste o zi sa bage astia cica o super-extra-masura cu bodyscanul ala la aeroport, ca de cand l-au introdus nu au nici un pic de succes cu el...e mai sperioasa "turma de manipulat" deh...enfin aia care zboara spre state vor nu vor trec prin scanneru asta de te vede la oase, intestine si ficati...da restu boborului nu si mai au si ei de mancat o paine cu "scula-gadget" asta noua, comisioane, alea-alea. Gluma zilei...traducere ad-hoc de pe forumurile olandeze: Bill, serifu de pe aeroportu din Chicago suna la Jan, serifu de pe aeroportu din Amsterdam -Hey Jan te-am sunat sa te informez ca in avionu de Chicago care zboara acu catre A'dam sunt doi tipi mai "ciudati" asa. -Cum adica mai "ciudati" Bill? -Pai tocmai am descoperit la scaner ca aveau niste cutite, ceasuri-bomba si chestii d-astea in bagaj, dar nimic deosebit mai departe. In rest ce mai face sotia ta? :)))) Dormiti mai departe cetateni ai lumii, liderii ne vegheaza somnul. ;)

a inceput scoala

2010-08-24T09:52:00.001-07:00

Barbate miu are niste clienti care i-au adus ca samples, cateva (vreo 50 asa de bucati) de cutii simple de metal. Fii' mea mi-a crosetat una intr-un stil care mi-a mers drept la inima: art deco.

Unu la mana ca este o combinatie misto, simetrica, dar inedita si doi la mana ca fii' mea incepe sa creeze in abstract...bine the father se ocupa cu designul industrial si ea are acces la modalitatile lui de lucru...dar e si inclinata spre asa ceva.

La scoala ii place ca intotdeauna.

Mai greu cu cititul :)) dar chiar si aseara cand exersam cu ea pe cartea de citit, cu diferite povestioare din viata de zi cu zi am observat metoda a la freya: scaneaza cuvantul, il retine grafic si pe urma cand il vede il recunoaste, daca nu are chef sa citeasca cuvintele de pe un rand pana la capat, se uita pe poza (are diferite desene explicative cartea) si baga repede de la ea o urmare, continuare, explicatie, whatever :))))

Cand ii spun ca nu merge asa...ca eu stiu sa citesc ea imi spune ca: las ca stiu ca tu stii sa citesti, nu vrei mai bine sa-ti spun eu ceva ce nu scrie acolo in carte?:)

Mda, si uite asa decurge o citire, e clar ca regulile sunt cam greu de urmat de rebela mea.

O singura chestie o motiveaza (desi e clar ca e cam tortura cititul asta pentru ea): ca va putea sa citeasca despre ce vrea si cand vrea si atunci incepe iar cu scanatul cuvintelor (are memorie grafica exact ca mine, o inteleg deci).

Luna se micsoreaza...

2010-08-20T09:43:00.000-07:00

http://news.nationalgeographic.com/news/2010/08/100819-science-space-moon-shrinking-scarps-cooling-lunar-orbiter/ Luna noastra cea de toate zilele se "stafideste" ca un mar pus la uscat...si mintea mea vesnic intergalactica isi pune intrebarea: oare cum va fi cerul fara luna? Si chestia asta mi-a adus aminte de Hector Servadac, romanul lui Jules Verne. As putea spune doar ca natura e imprevizibila, viata plina de necunoscut si asta face totul atat de interesant, mai interesant decat orice nou gadget. Sa ne bucuram in fiecare noapte senina de luna noastra frumoasa, romantica si plina de poezie.

back home...

2010-08-17T12:03:00.000-07:00

Ploua. Rezulta Olanda. Mi-e frig dar bine. Asta dupa 17 zile toride si nu la figurat ci la propriu. Toride in Sibiu, Ramnicu-Valcea, Curtea de Arges, name it :) Numai in Pestera Polovragi de pe Cheile Oltetului nu( Chei care despart Muntii Capatanii de Muntii Parang si sunt chiar spectaculoase, acum descoperite de catre capra neagra de mine:)))) si cand spun desparte, chiar trebuie sa va inchipuiti ceva de genul ditamai muntii abrupti cu stanci ametitoare taiati in doua ca o paine coapta bine). Revin cu impresii dupa ce-mi trece jet-lagul :)) ala dat de sculatul la 5 dimineata si ajunsul efectiv in casa clanului la ora 13.

companiile aeriene si nervii adiacenti

2010-07-29T09:40:00.000-07:00

Cu ce sa incep? Habar n-am ca sunt deja anesteziata la distanta de 3-4 ore de la incident :)). Wizz air, nici ca mai breaza nici ca mai proasta ca altele de acelasi gen si am zburat cu KLM, Air France, Austrian Airlines, Turkish Airlines, etc. Pasu 1: -Acu vreo luna iau biletele pt romanica, 2 adulti si 2 copii...totu odata desi mi-a mirosit mie ca e ceva gresit la softu lor de 1 leu si 5 bani, dar deh am continuat in virtutea logicii si bunului simt. Explicatie: Keira face 2 ani exact intre cele 2 zboruri (cel de la dus si cel de la intors), ca atare i-am luat loc si ei...dar...aici intervine buba ingorantilor care fac legi de 2 lei si reguli de 0,0000005 bani. Cica la dus e considerata baby, la intors brusc si neasteptat, invata sa faca la wc, stie sa se converseze manierat in 3 limbi, sta 2:30 ore pe scaun civilizata necerand nimic, citeste singura brosurica din avion, isi pune singura centura, etc :)))))))) asta insemnand ca ma tavalesc pe jos de rad de asemenea idiotenii. Pasu 2: -Azi dau sa fac check-in-ul online...si nu ma lasa sa o check-in pe Keira ca cica e baby si nu are voie decat in bratele mamei sau tatalui din motive de siguranta WTF, scuze pt limbaj, adica brusc peste o saptamana are voie si sa zburde prin avion, bey ma lasi?????? -Dar cand am luat biletele si am platit 4 locuri inloc de 3, tot online, ce sa vezi si sa nu crezi: mi-au dat voie!!!!!! Pasu 3: -Plina de nervi sun la "desteptii" de la Wizz Air le explic cum sta situatia si sa ma "rezolve" pentru ca eu plec peste 2 zile si vreau sa fac check-in-ul deja, mai ales ca aeroportul e unu mic si nesemnificativ si naiba sa-i pieptene...cine stie ce ma mai asteapta p-acolo...hic, hic, hic (emoticonu' cu ala de se imbata de nervi) Pasu 4: -Dau numai de dobitoci ilogici, care cica nu e vina softului ca m-a lasat asa de floarea soarelui sa platesc 4 bilete dar nu lasa sa check-in copilu ca cica e baby inca...My sweet Jesus!! Pasu 5: -Cica singura varianta este sa platesc din nou 25 de euro=taxa pentru baby si dupa sa ma "rezolve" ei ca sa ma pot check-in. Pasu 6: -Degeaba am vorbit cu 5 persoane una mai proasta si ilogica ca alta, mai putin binevoitoare ca alta, adica stiti expresia si f....si cu banii luati, ei bine, dupa cel putin 30 minute a cate 1 euro minutu...adica 30 de euro aruncati dintr-un foc pe conversatiile la linii "ajutatoare de clientii carora le apar brusc probleme:))" cica???? am zis WTF in stilul asta mai bine zburam cu KLM-ul ca tot distractia aia era, adica zero barat. Pasu 7: -Desi am platit pentru locu ala, ni s-a evaporat rapid sub amenintarile ca orice alta varianta, anulare, schimbarea datei, etc, ne va costa de genul 200-300 de euro...alta dandana cica aceasta "bunavoiciune" din partea lor, acest ajutor cazut din cer (cand puteau foarte bine sa ia ai naibii 25 de euro din aia 200 care deja ii platisem pt. Keira) se poate plati numai cu credit card. -Adica 25 de euro ai naibii nu se pot plati altcumva, decat cu aceasta ustensila a capitalismului idiot si feroce si dependent...pe care noi dintr-o filosofie de viata spartana nu o detinem, adica nu am mai reactivat-o de cred cel putin 3 ani. Explicatie: -in olanda multe plati online se fac cu cardul obisnuit de debit, plati la care nu se ia niciun comision de plata, adica e 10 euro cartea, 10 euro platesti, ca atare am zis ca nu e necesar sa avem o asemenea "tentatie" sincer inutila. Pasu 8 si ultimu: -Bietu Alex, pretenu lu' husbandu mi-a dat rapid datele cardului lui si am platit nenorocitii aia de 25 de euro, ca sa nu ma mai stresez inutil. Incheiere: -Un copil care pleaca baby (fiindca nu are inca 2 ani) se intoarce copil (fiindca i-a facut intretimp) My God!!!! -Ma'sa trebuie sa se increada mai mult data aviatoare (hic, hic, hic, un pic de alcool virtual) in propria intuitie -Companiile aeriene sucks big time...asta o stiam dar acum vine si-mi mai confirma inca o data. -Ma'sa lu copilu' o sa faca cu nervu pe tanti stewardesa daca nu ma lasa sa ma zbengui pe cele 4 locuri platite si o sa lase cupchilu sa se isterizeze si sa-i isterizeze pe toti pasagerii acestei companii care mai bine ti-ar trage scaunu de sub fund decat sa incerce sa fie civilizata si sa-si fidelizeze clientii(aha, ce-i aia ca noi la customer service nu am auzit in vecii vecilor de conceptu asta)

copil dormind

2010-07-24T09:30:00.001-07:00

Va spun pana si eu m-am indragostit de genul asta de cort (dar e destul de micut ca sa intru si eu ditamai capra)...evident ca si-a dus in el toate nebuniile si cum Keira dormea in propriul pat, Freya era singura printesa din castel :)).

bulgaria

2010-07-23T03:04:00.000-07:00

Am dat asa o prima cautare pentru Balcic si m-am socat sa vad poze superbe, hoteluri cochete, preturi la vedere, totul specificat in engleza, linkuri catre ce se poate vizita in zona (si ma refer la chestii istorice)...:)) adica oricum ma asteptam, dar asa diferenta discrepanta intre ce mi se ofera pentru Romania sincer nu credeam ca se poate, aveam inca pretentii.

Nimic ascuns, nimic de negociat, am si sunat si mi s-a vorbit super-profesionist, nu ca la unu dintre cica hotelurile bunute de pe litoralul romanesc: " alo, da..." de parca sunam la mama acasa :))

Pai numai daca stau rapid sa fac o prima comparatie, oferte in Olanda catre Bulgaria, am gasit de plangi :)) neaparat de incercat pe viitor, pozele care arata plaje ingrijite (ah, avem si noi, cu umbrelute si sezlonguri, dar gunoi avem si d-ala cu caru, am fost anu trecut 4 zile, deci nu vorbesc din povesti), site-uri clare, nu imbarligate si cu sunati (fara preturi sau alte preturi cand suni)...mozaicul de la Constanta, cred ca il stiti, mi-a facut rau efectiv sa ma uit la poza, la acvariu nu mai vorbesc, nici indicatii cum sa ajungi acolo nu ti se dau...va intreb cum se poate la bulgari si la noi nu?

Am fost in Bulgaria imediat dupa revolutie si am fost si la castelul reginei Maria de la Balcic, dar l-as revedea oricand, de atunci tin minte ca mi se parea alta lume (au saraci, au hoti, au lipsuri) dar turismul este minunat. Poate ca odata mi se raceste patriotismul in vene si il duc pe al meu acolo (si pe Freya) ca doar vorba aia ma sui in masina si cat fac pana la Constanta mai fac un pic si pana in Bulgaria.

Nu stiu...sa fie apropierea de Macedonia, in speta Grecia, sa fie alte influente, habar n-am.

I like it anyway!!

sunete vii

2010-07-21T05:13:00.000-07:00

Ca tot ascult muzica de vara (grecia este pentru mine insasi esenta verii)...iata si cantece vechi (antice) grecesti: http://www.youtube.com/watch?v=cSaGjZKmEag in dreapta pe youtube cand deschideti linku...gasiti mai multe cantece izvorate din insasi inima istoriei :)

atentie...post dur

2010-07-20T04:37:00.000-07:00

Ha, asa mi-a venit sa scriu, primul impuls. De ceva vreme privind retrospectiv imi dau seama ca multe lucruri se definesc, ca obiectele din jur cand ceata se imprastie. Unu- multa lume, foarte multa din jurul meu sufera (desi sunt in denial) de depresie. Nu husbandu, ca asta e aerian si artist de felul lui, dar familia de baza ca sa zic asa, plus o prietena (nu cea mai buna), s.a.m.d. Doi-saraca MM mi-a tras semnalul de alarma, plus discutiile de pe forumuri. Trei-eu am "mimat" si "m-am folosit" de chestia asta, de depresie pe vremea cand eram imatura bine, in adolescenta si in tinerete...deci stiu si-mi dau cumva seama de mecanismul si resorturile ei. Patru-realizez ca nu sunt in stare sa-i ajut, din mai multe motive, sunt o tipa mai razboinica, mai dura, desi empatica habar n-am sa exprim totusi chestia asta, mie personal mi se pare de-ajuns sa incerci sa lupti. Nu am avut niciodata vocatie de mama ranitilor, nici de sora medicala, cand sunt eu bolnava terorizez poporu, ma izolez, ling ranile, fac absolut totul ca sa scap cat mai repede (bine inafara de migrene sunt sanatoasa per total). Si la perioadele mai nasoale procedez tot asa, ma retrag in cochilie, beau agurida, beau paharul tristetii pana la fund, dupa care revin la suprafata cu forte dezlantuite ca de valkirie. In tinerete am "mirosit" cumva reactia oamenilor la manifestari depresive. As vrea sa le spun cumva acum ca nu eram decat o persoana rasfatata, imatura, un copil care daca nu primea jucaria preferata atunci si acolo facea o isterie buna de stricat ziua si saptamana chiar. Si asta a aparut in perioada "indragostirilor". Mai toti iubitii mei saracii :)) din vremea respectiva au avut de-a face cu o capricioasa, infantila, groaznic de nerezonabila eu. Asa cum citesc acum peste tot, in sensurile date de catre specialisti, cu adevarat depresiva nu am fost niciodata si oricum acum mi s-a confirmat. Am fost o femeiusca foarte concentrata pe ea insasi, plina de orgoliu, vrand tot confortul din lume si cea mai putina munca de depus pentru el :)). Stiu ca descrierea asta lunga poate nu duce nicaieri, dar zic eu ca macar clarifica un pic ocolul facut de mine in jurul depresiei. Mi-ar place sa le strang tare in brate pe femeile minunate din jurul meu si sa le "infectez" putin cu egoism (cred ca asta m-a salvat pe mine de la multe caderi) , dar nu cu egoismul ala rau, prost vazut...nu, nu, cu egoismul ala salvator, ala instinctual, ala de supravietuitor, oricand si oricum. Le-am judecat prin prisma mea pe cele care stau cu barbatii pe care i-au ales si pe care acum nu prea ii mai suporta, dar nu am dreptul, nimeni nu are. Oricum eu am un principiu de baza, trainic: libertatea. Si mai am o conduita de viata care mie personal mi se pare ca o infuzie de libertate; carpe diem. Ah si mai am ceva ciudat, chiar si infrangerile, le sarbatoresc cu sampanie, o escapada undeva, o rochita frumoasa sau un pahar de vin si un film si chiar si cele mai ciudate situatii le trasform in cate ceva asa...bun de adus aminte!! Viata e dura...dar asa sunt si eu :)

:((

2010-07-11T14:53:00.000-07:00

Felicitari Spania, si nu in ultimul rand Olanda, ati demonstrat ca sunteti cele mai bune doua echipe din lume si v-ati masurat puterile astaseara, si ce meci...ce meci Domnule! Ne-a tinut cu sufletul la gura. Freya si-a imbracat-o pe Kitty in oranje, si s-a dus la culcare putin trista ca Olanda nu a castigat, a avut voie sa stea cu noi la meci, insa a invatat ce inseamna fair-play-ul.

Bert van Marwijk este un gentleman, cel mai bun antrenor al Olandei, s-a nascut si a crescut in Deventer si a spus la sfarsitul meciului: "a castigat cea mai buna echipa"...noi insa am vazut un meci tensionat, poate olandezii nu au fost cei mai buni, dar s-au luptat ca niste lei, asa cum leul este simbolul lor.

Gefeliciteerd Oranje!

vine vacanta...

2010-07-08T02:59:00.000-07:00

Maine Freya intra in vacanta...aici e vara de-a binelea, zile frumoase, unele toride de-a dreptul, ceea ce e mirific pentru Olanda :))...fetele se balacesc toata ziua in barcuta-piscina din curte. Cerul Olandei e plin de nuante scoase parca din tablouri, nori pufosi si atat de clari ca-ti vine sa intinzi mana sa-i atingi, nori la asfintit de un roz angelic, nori gri de metal care se misca cu viteza facandu-te sa-i urmaresti fascinat. Numai ca noaptea rareori poti vedea cerul plin de stele sau Calea Lactee asa cum il vad la tara in Romania. La tara, undeva in Valcea, unde manastirile multe sunt pe canicula asa de racoroase si atat de pline de flori, ca pentru mine (doar o agnostica) daca as fi credincioasa, ar reprezenta raiul. De la toamna printesa mea este in grupa 3. Unde fuge timpul? si inca asa de repede? Piersicuta cu maini rotunde si gropite in cot a prins si ea culoare, ba si mai mult cere singura sa fie data cu crema. Nu stiu cine ne pune pata de culoare, cert este insa ca mai toti avem hachitele noastre si minunatiile noastre de nasc uimiri in ceilalti. Keira este o "domnita" din timpurile medievale, simte bobul de mazare din Germania deja :)), la vremea ei Freya era inca un soi de tomboy. E prima data cand nu ard de nerabdare sa ajung in Romania. Nu cred (cel putin) ca Olanda m-a facut sa o iubesc pana la limita in care sa uit de Romania, nu! Simt ca este altceva. De fiecare data cand ajung in Bucuresti, care va ramane prima mea iubire, mai ales Cotroceniul si Antim si Lazarul si Cismigiul si...si...si...am o vaga senzatie de sufocare, ca atunci cand brusc iti vine sa plangi si nu stii de ce, ca doar nu ai motiv :)) Simt ca parca ma intorc in trecut si totusi agitatia de primprejur imi spune ca sunt in prezent, e ca un paradox pe care il accepti cu greu. Romania toata, daca decupez Bucurestiul, imi ramane la fel de draga si la fel de incitanta. Sa vedem daca o sa avem putin timp anul asta sa mergem in lung si in lat, sa mai vedem cate ceva, pentru Jan e mereu surprinzator si chiar si pentru mine :)). Tot scriind aici hai ca incep sa simt deja fiorii vacantei :)...ce inseamna Domne autosugestia si vizualizarea!...a fost de-ajuns sa-mi aduc aminte de anul trecut, cand trecand prin Campulung Muscel spre Bran si cazand intr-o adanca contemplare a peisajelor de vis, m-am simtit ca un copil plimbat in vacanta sa culeaga pe retina imagini care sa-i faca placere in zilele reci de toamna. Vine vacanta!

Isterice de internet

2010-07-05T06:03:00.001-07:00

Citesc uneori si ma enerveaza numai sa termin cate un mesaj (ma refer generic la forumuri de discutii) de genul asta: nu are punct si virgula, inceput si sfarsit, persoana in cauza e deja isterica, se cearta cu ecranul computerului singura, se crede Dumnezeu, nu intelegi nimic din "discurs", ideea se pierde in neant, nu stie sa scrie in "propria limba", scrie doar ca sa scrie...gramatica e ceva de domeniul fantasticului. Si ma intreb asa in sinea mea ce sens au "acesti useri isterici"? Ce aduc ei bun in lumea internetului? Scopul lor este doar asa de a pune cumva in evidenta pe cei cu adevarat buni? In genul kitsch-ului asezat langa o capodopera tocmai pentru a ingrosa cumva senzatia estetica? Nu stiu. Cert este ca sunt deranjanti asa cum o musca galagioasa si neinvitata iti strica lectura de vara pe un sezlong, nevazandu-si linistita de plimbarile ei. Pe de alta parte internetul in sine nu poate fi o agora. El este cel mult un spatiu in care dam drumul liber informatiei precum fluturii fericiti de a scapa dintr-o plasa. Revenind la istericele mele de internet :) cum cu drag le numesc...am vaga senzatie ca uneori e greu sa gasesti echilibrul necesar nu numai vietii sociale reale ci si aceleia virtuale. Si mai ales personal gasesc ca "maturitatea" o atingem atunci cand incercam si bineinteles si reusim ca toate aceste lucruri sa fie doar un "spectacol" si atat. Cred ca le-ar ajuta mult pe aceste doamne sa practice meditatia (zen) pentru ele, nu pentru lumea inconjuratoare. Sa se intrebe in liniste, caci meditatia la care ma refer e mai mult decat profana, e de fapt o metafora, care este scopul pentru care scriu atat de mult si atat de iritant. Oare nu inseamna asta o cale de a scapa de vorbele nevorbite? Oare nu au o acuta nevoie de prieteni reali? Oare forumurile, adica acolo unde cineva poate primi un feed-back rapid si multe vizionari nu reprezinta de fapt pentru ele (si nu pentru userii normali, echilibrati, care impartasesc idei sau informatii) un fel de piata publica virtuala menita a le ajuta in gasirea supapei? Oare suferinta lor si dezechilibrul nu ar putea fi mai bine canalizate pana la propria anihilare prin vointa? Doar niste pareri caci sincer unele dintre ele par foarte pierdute. Si e trist pentru ele, deranjant pentru un cititor echilibrat. Bineinteles ca pot fi ignorate, ba uneori chiar ajutate de niste doamne cu suflet mare si rabdare dumnezeiasca. Insa nici asa se pare unele dintre ele nu incearca sa puna capat "suferintei afisate" prin mesaje isterice, ceea ce deja depaseste o limita a suportabilitatii general vorbind umane:)).

noi cuvinte in vocabular

2010-07-02T04:20:00.000-07:00

Keira avanseaza cu pasi repezi spre varsta de 2 ani, la fel si cuvintele dulci de copil inca rotund cu gropite in obraji si la manute spre cot, stiti voi...deci nou venite: cauia (canguru' care se zice la fel si in romana si-n olandeza), teteii (cerceii) bag de seama ca nu scap de pus cercei doar Freyei, sigur iese cu nervi daca nu va avea si ea...:)), e foaaaaarte cocheta. Pe urma: papia(papier) ii place sa mazgaleasca ceva de speriat, bakam (cum a ajuns cuvantu asta asa de imbarligat nu stiu, provenind de la "zandbak" locu de joaca cu nisip), chema (crema de protectie solara), si cea mai tare: mama mia auzita des de la mine cand ceva ori nu merge, ori e iesit din comun, ori neasteptat, cam ca "nebuniile" puse de ele la cale :))))

pocahontas :))

2010-06-30T07:18:00.000-07:00

Prietenii nostri la care am mers la un gratar de "luat la revedere pana la toamna"...cand ne revedem cu totii proaspat veniti din vacante...aveau un wigwam superb pentru copii.

bicicleta biciclim...

2010-06-17T05:28:00.000-07:00

Sunt pe dinafara rau...cu biciclitul ma refer...fii mea a mare o sa dea la anu' examen la asa ceva, are casca, are bicicleta mare si eu nici nu vreau sa aud de asa ceva. Sorry prefer sa merg pe jos, cu trenu, cu autobuzu, in fine, cu orice...inafara de aceasta unealta a miscarii, tipica peisajului olandez.

Chiar sunt curioasa cand voi ajunge sa fiu si eu "virusata", daca voi fi vreodata?

n-am cuvinte...

2010-06-10T03:31:00.000-07:00

Omenirea nu progeseaza. Dar deloc. Azi Olanda a ales un mic Hitler-Geert Wilders. Pe locul 3 e drept, dar arata cata lume l-a dorit, il admira, ii vor pe musulmani si straini afara din tara. Arata ca Olanda e doar zugraveala, ca oamenii se feresc sa o spuna pe fata. Mai bine sub anonimatul votului. Arata ca mentalitatea colonialista si de apartheid a Olandei a supravietuit bine merci. Arata ca "toleranta" e doar de fatada si de fapt in spatele usilor inchise oamenii se simt superiori celorlalti, cei veniti din "afara". Nu ma afecteaza cu nimic personal, insa mi-e scarba. Mi-e greata de ipocrizie, mi-e greata de atata prostie, de atatia oameni manipulati, de atatia ignoranti, ne-educati, care pun etichete si atat. Nu exista nimic cu care sa se mandreasca si totusi forumurile sunt pline de felicitari pentru ca "asta a ales poporul", adica un mini-Hitler!!

Ce pot spune decat sa le fie de bine, sper sa fie tratati de restul asa cum au fost cei care l-au pupat inmuiati toti de fericire pe Hitler...bleah!!

Sper sa fie "mandri' cand toata presa straina CNN, BBC, Euronews scrie cu ingrijorare, iar ei se "enerveaza" cumplit ca vezi Doamne e comparat acest Vadim al Olandei cu un nazist...ca de unde, in viziunea lor e doar un fel de sfant venit sa-i scape de musulmanii si strainii cotropitori pe care tot ei i-au adus in Nederland cu scopul de a fi servitorii si muncitorii si sclavii lor la muncile de jos pe care manutele lor ariane nu le puteau face.

Pe scurt: dupa fapta si rasplata.

To be continued...

hai la groapa cu furnici...

2010-06-09T01:39:00.000-07:00

albastrica

2010-06-07T10:08:00.001-07:00

paine si circ...islamizarea

2010-06-04T03:55:00.000-07:00

Citesc si ma pufneste rasul, e de toata jena incercarea asta de manipulare cu "islamizarea Europei", e asa pentru popor o chestiune buna de citit, de inflamat glandele, de circoteca maxima. Intamplator sau nu Deventer este unul dintre orasele unde traieste o mare comunitate de turci, nu marocani, nu alte popoare islamice. E oras industrial si s-a emigrat prin anii 70-80-90 masiv. Si prietena cea mai buna a Freyei este Umay o dulceata de fata, cu mama olandeza si tata turc. Da Domne nimic special in asta, oameni minunati, ea blonda cu niste ochi albastri de te baga in boala :)) el un turc foarte aratos care au impreuna un singur copil, o rebela mica, pe gustul Freyei evident. Sigur Umay care are si ea un nume special (mi-a dat prin cap ca sigur trebuie sa aiba vreo semnificatie, doar am lucrat la Demir Bank pe vremuri si stiu ca turcii au chestia asta)...iata ce zice Wikipedia: ca este zeita fertilitatii si virginitatii in mitologia veche Turca si in Tengriism, avand simbolul pamantului-mama si al soarelui. Umay Ozenoglu...pietena zanei mele...pana si faptul ca au botezat-o in concordanta cu numele de familie, ca si mine de altfel nu stiu mi-i face si mai dragi. Da ea nu mananca porc, dar mai departe nu vad nimic deosebit decat o prelungire a traditiilor tatalui care ii si vorbeste in turca adica in limba lui materna, la fel cum procedez si eu de altfel cu Freya. Back in time...eram la fel se spalata pe creier, desi am lucrat pentru turci si aveam si niste amici turci in Romania, care aveau o firma si petreceau in Terminus sau Planters la fel ca noi toti. My God, ce inseamna totusi o manipulare in masa...vai imi doream scoala catolica pentru Freya si alte balarii, numai pentru simplul fapt ca deh Domne sa nu o "islamizeze" sau sa aiba parte de prejudecati ca e copil juma-juma, si nu pur arian olandez :)))) Niste idiotenii in capu meu cat casa...bine ca erau alimentate la vremea respectiva de ceva cunostiinte romanesti care traiau pe aici, si care erau mai rasiste ca olandezii...m-am trezit rapid la timp cand incetul cu incetul indragostindu-ma de orasul meu estico-comercial-cu multa clasa muncitoare am realizat de altfel cate comori ascunde genul asta de "cosmopolitism". Pai unde mai mirosi sambata la piata kebab ca la ei, de unde mai cumperi masline grase si uleioase aduse de la langa Bosfor, si ardei copti la borcan si iaurt gras si ardei iuti la borcan (ca la noi) si alte minunatii. Pe scurt daca intr-adevar cineva=ei (toti cei care sunt de credinta islamica) ar fi vrut sa islamizeze vestul, acum eram deja pe drum :)). Ca atare e buna Domne si frica asta cu "islamizarea", uita omu de rand, de criza, de una de alta, si si se enerveaza rau pe toti musulmanii la gramada, nu conteaza de ori fi buni sau rai. ntz, ntz, ntz!

n-am plasma :))))

2010-06-01T08:54:00.000-07:00

Si nici n-am de gand sa-mi iau pana pe la vreo 5 ani ai Keirei...asa ca idee, nu e fixa si pusa in rama, dar oricum. Sacrilegiu :)) am vazut mai toate papadiile de filme, noutatile, pe al meu teveu gen aragaz cu patru ochiuri, si tot actiunea aia o au, tot sentimentul ala mi-l trezesc, ca doar conexiunile neuronilor in acelasi mod se fac :))...aceasi adrenalina, in cel mai bun caz, cum ar fi recent The Prince of Persia...hmm, yummy-yummy. Nu ma defineste ca idee, decat dupa ce il "fumeaza" toata lumea, nu tin sa fiu in top ten. Nici nu ma deranjeaza in existenta mea cotidiana...de genul ca daca nu-l am mor, decedez, dau coltu si alte sinonime :)) nici nu-s consumatoare inraita de teveu d-asta venit pe teava, cablu, franghie, cu elicopteru din China. Ah, servesc evident un film prajit asa in special in serile de vineri, sambata, duminica, dupa ce citesc evident inainte imdb-ul si vad cronicile de filme bunutze sau macar care merita o vizionare de control ;) Oh nu neg deloc pozitivismul existentei gadgeturilor, nu, nu, nu...mai toti barbatii sufera de boala asta cum noi femeile suferim de aia cu shoppingul, si al meu are nspe chestioare care mie una mi se par ne-esentiale, si lui probabil cutiile alea multe cu pantofi i se par fix la fel :)))) Doar ca refuz sa intru in "coordonatele sociale" gen: casa, masina mea, masina lui, jobu meu (de multe ori se vorbeste de el ca de cariera mea de parca avem in jur numai ministri si cercetatori) copii, pomi plantati, viezure, branza, barza :)))) si ce mai era de bifat ca am uitat oricum...ca atare fac numai ce vreau eu cand vreau eu!! Ca tare bine e sa fii propriul tau stapan :))