zi de iarna pana-n seara...

Privesc uimita claritatea noptii...undeva sus luna priveste melancolica acoperisuri, copaci pudrati cu zahar inghetati de uimire sau urmele pasilor unui necunoscut lasand carare enigmatica in zapada rece. Iarna mi se cuibareste in brate ca o pisica...eu imi trag o patura pe fotoliu si privesc afara, atat doar. Privesc, absorb energia naturii ca si cum as bea o cafea aburinda. Se vede ca sunt o creatura a noptii si a iernii, ma scald in apa lor ca intr-o baie ritualica, imi cresc puterile si mi se deschid visele ca petalele florilor. Acum la 30 si :)) ma simt mai in forma ca niciodata...ma simt ca un vin bun ce-si adanceste aroma. Si ca in orice zi de weekend ma retrag la un film. Pe maine sau poimaine, inca in iarna :)).