joi, 30 decembrie 2010

maine anul se innoieste!!

Capra, plugusorul, sorcova...Doamne ca multe si frumoase traditii avem :)). Cine poate pune atata intelepciune populara in niste cantece simple?...sunetul ala poate primitiv, poate pagan ne duce cu gandul la schimbarea anului, al altui an, la vechi si nou, la ceea ce ramane si ceea ce se pierde. Maine anul se innoieste, ce frumos si simplu gandit :) Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune, habar n-am daca a fost unul bun, mai bun sau un an obisnuit pentru mine. As spune ca a fost mult revelator, asta da, am gasit locuri in mine pe care nu le explorasem, am mai pus echilibru in relatie, in viata, in gandire. Mai departe nici nu am puterea azi (cand ma tortureaza o gripa) sa vad. Oricum ce poate fi mai interesant decat neprevazutul, si culmea eu urasc surprizele :)))). Fiecare cred ca are o traditie, eu am preluat una, de la italieni parca, sparg ceva (hahaha, seamana si cu spartul farfuriilor grecesti) un pahar, o cana, o ceva :)) la trecerea dintre ani!! In rest vor bubui artificiile si gata, un alt an!! 2011 sa fie unul bun pentru toata lumea si ce e mai important e sa fim sanatosi sa ne bucuram de fiecare clipa, sa furam vietii tot ce are mai frumos de dat! Un an nou fericit!

luni, 27 decembrie 2010

secretele casniciei :))

Stau si savurez vacanta de iarna ca un copil, azi tocmai ce mi-am luat o minunatie de cizme, ultima pereche(la reduceri si de piele gri-argintiu), super imi vin :)). Craciunu' anu' asta fu super-dragut...prieteni, vizite, muzica multa(cantat la chitara), cadouri simpatice, surprize :)) tot tacamu' ce sa mai!! Dar cireasa de pe tort fu asta: de ceva timp realizez ca ma simt bine casatorita :)) nu ca inainte nu m-as fi simtit, dar acu' mai dihai ca altadata imi dau seama ca poti impleti foarte bine notiunea de libertate cu casnicia, daca, aici e daca ala care schimba coordonatele...daca oamenii din casnicia respectiva sunt si foarte buni prieteni (fara sa se excluda pasiunea). Nu stiu daca e vreun secret al unei casnicii, dar sunt intr-o perioada in care ma "adancesc" foarte mult in intimitatea asta a descoperirii maturitatii afective. Imi dau seama ca pe zi ce trece eu ma stiu mult mai bine pe mine si ca atare stiu si ma auto-rasfat :)). Pai care e scopul unei casnicii decat fericirea partenerilor, nu? Daca unul dintre ei nu se simte bine, nu vad alt mijloc de "reparare" decat gasirea solutiei salvatoare.Usor de zis, greu de facut. De acord cu asta. Insa bazele unei casnicii sunt dupa parerea mea foarte foarte importante. De aceea cand vad casnicii care nu merg (sau relatii) ma intreb unde s-a gresit "evaluarea"?? Pai sa o luam mai simplu: o ea vede un el, eeeeh, prima vizualizare e buba :)) atunci vorbesc hormonii din noi, dar urmeaza a doua, a treia si asa mai departe. Ei bine, daca dupa 39457563525 de intalniri tot hormonii vorbesc si altceva nu-i leaga pe respectivii, e aiurea si asta e!! Utopic vorbind ar fi super bine daca ar exista asa un formular de completat pt viitorii soti :)))))) ceva de genul: -ma enerveaza rau ca-si arunca lucrurile pe jos , bifat sau nu -ma enerveaza sa ma cicaleasca cineva non-stop, bifat sau nu -ma scoate din minti sa ma controleze cineva :)), bifat sau nu -ma termina psihic sa fac eu totul, bifat sau nu si asa mai departe (brodari pe aceasi tema). Chestia e ca de multe ori poporu' romanteaza o casnicie pana la limita de sus posibila (stiu ca si eu m-am casatorit pe timpuri de flori de mar, cica "il iubeam")pfuuuuuui, pai nu e de ajuns asta frate! Mai reviu pe tema asta ca imi place la nebunie:)!

miercuri, 22 decembrie 2010

buna dimineata restu' vietii mele :))

"Je" sunt melancolica de obicei de ziua mea si in general "fac lucruri traznite":)) ca sa zic asa. Numai ca azi ma trezira zanele, una cu o bratara de margele de kinderi insirate pe sfoara si alta cu un pupic ca o stampila. Al meu dupa ce mi-a servit cafeaua la pat, m-a surprins si azi ca si in ultimul timp cu un sms in limba romana. Soc si groaza :)))). Are omu' dorinta de a imi spune ca ma iubeste si in dulcele grai sud-estic-european. Si eu nu-l dezamagesc, il las sa se joace in continuare ca-mi place. Haha, dar prima data cand am vazut "esti iubirea vietii mele" pe telefonul meu obisnuit sa i se vorbeasca in limbi straine, era sa cad sub birou. Culmea ca era una din zilele pe care le lucrez part-time si eram la job. Stau si crosetez un pic, mai degraba fantaxia e gata!! Ok, eu sunt legatura lor cu Romania, dar de pe telefonul personal n-am vorbit niciodata, alti admiratori, ma rog, chiar asa, sa inceapa cu d-astea grele, hmmmm de necrezut. Numai ca in ultimul moment ma uit la expeditor, zici ca imi luase emotia mintea si nu ma ducea la asta, sa vad simplu numarul si numele celui care il trimisese :)). Oh, al meu...hihi...tare asta, ii dau credit ce sa mai! Pai da, dupa 8 ani de relatie e bine sa mai ai accese de adrenalina, ca asa mai zboara un fluture, asa iti mai aduci aminte intr-un anume fel de omu' de langa tine!! Pe de alta parte...eu sunt o tanara nelinistita ca intotdeauna :)) si un ridulet la ochi sau unul de expresie nu face rau nimanui, e farmecul unei lady care isi arata linia vietii ei plina de aventuri de altfel. Hehe, pai daca nu ar fi fost asa as mai fi trait povesti de care sa-mi aduc aminte cu placere, uimire si sa ma auto-laud [la asta ma rostogolesc pe jos de ras] ca de-atunci m-am maturizat si eu. Neeeeeh, viata e asa de frumoasa si de-abia astept sa vad continuarea (singura mea melancolie vine de la faptul ca as fi vrut si mai mult, si mai mult, si mai mult timp, daca s-ar putea sa traiesti uneori anii de 20-22-25 si altii asemanatori de vreo 3-5-7- ori asa, dar pic deja la science-fictionuri si nu e elegant). Anu' asta solstitiu de iarna fu cu o zi inainte (decat de obicei pe 22), dar cum sunt nascuta pe la miezul noptii (intre 21 si 22), nu conteaza pentru mine, tot la fel de minunat ma face sa ma simt...deh copilu' iernii, noptii, orelor de cumpana si al veseliei vacantelor de iarna :)) De-acu incepe sa creasca ziua...cea mai lunga noapte a anului trecu!!

luni, 20 decembrie 2010

arctic jungle :))

Pasii mei pana la urmatoarea ninsoare :) si statuia nedefinita-nici acu dupa vreo 1 an jumatate de cand stam aici nu mi-am dat seama ce se vrea a fi, eu o vad ca pe o bacanta dansatoare, acu depinde de fiecare si starea de moment:)))) in infinitul alb. Saracii olandezi sunt complet panicati, aici in Est stratul de zapada a atins 70 de cm, ceea ce i-a facut sa contemple singuri cam cum arata arctic jungle. Ce face ca totul sa fie cat mai stralucitor este soarele, clar si nemilos ca o lentila pusa pe micii fulgi de zapada inghesuiti unul intr-altul. Drumul meu prin zapada este ca las acolo langa copac mereu in curte paine pentru pasarele si acestea ma rasplatesc cu frumusetea lor, caci am de toate soiurile care ma colinda :)), de la mici si sfioase, pana la grasute si guralive, de la cochete cu penaj stralucitor si cioc portocaliu, pana la ciufulite topaitoare care imi tapeaza covorul alb temporar cu urmele lor!!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

shine on you crazy diamond

da da melodia lui Pink Floyd...mi-aduce mereu aminte de mersul cu masina noaptea spre munte, luna galbena, mare, itindu-se printre umbrele negre ale padurilor de pe marginea soselei ce-si intind crengile ascutite in aerul rece al inceputului de iarna. Intotdeauna iarna, intotdeauna fata lui R lunga si mereu melancolica, poate trista. Am ajuns sa cred dupa atatia ani departare, ca aia lumina din univers :)))), ca noi doi desi am fost si pentru unul si pentru celalalt poate prima adevarata dragoste, eram groaznic de diferiti, si totodata groaznic de asemanatori, eram ca aceasi moneda, insa unul era o fata si celalalt reversul si nu ne puteam intalni niciodata, doar marginea uneori :)))). Cred ca e fericit acum, eu una sunt :)). A fost o iubire mare, foarte mare, au fost anii nostri de facultate, au fost primele "cresteri" si "maturizari", au fost torturi care au nascut si mai multa pasiune, a fost neputinta de a ne desprinde, au fost resentimente, au fost lacrimi, au fost plecari si intoarceri, au fost cedari si au fost implorari...si astea toate si din partea mea si din partea lui. A fost primul meu sot si eu am fost "prima doamna M"...asa cum odata asfixiat de whisky mi-a spus sfasiat intre ratiune si obsesie in club A :)). Crazy diamond...da da...aveam 19 ani cand l-am cunoscut, era cu 3 ani mai mare si prima data cand m-a condus acasa de la facultate ploua si ne-am ascuns intr-un gang al unor case vechi in coltul intersectiei de la biserica Elefterie, zona aia si acum o simt incarcata doar de energia anilor '92,'93,'94,'95,'96...Eroilor, da da!! Avea un palton lung si cu fata lui scoasa de pe icoane rusesti, mi se parea tare enigmatic si mai ales cumva straniu. Sincer eu, asa cum sunt in esenta, rebela, comoda, visatoare si mai ales ingrozitor de simpla, urand complicatiile nu-mi pot explica de ce taman de R m-am indragostit, de fapt m-am intoxicat atat de tare :)), dar complicate sunt caile iubirii, nu? Asa cum ma simt acum, punandu-mi mana pe gat si simtind pulsul, as spune ca daca ar fi sa traiesc a doua oara as alege altceva sau pe altcineva...Si o spun sigura de ceea ce simt si aducandu-mi perfect aminte toate "trairile" de atunci, ganduri, sentimente si revoltari. Ceea ce am avut noi (ceva nedefinit exact) ne-a secatuit pentru mult timp si pe unul si pe celalalt dar mai mult decat atat: si pe cei din jur!! Astazi m-am gandit la R si din cauza asta postul meu si Pink Floyd (noroc ca diseara ma duc la un party, cel de Craciun de la firma...si restul zilei va fi ocupat cu "aranjatul")...m-am gandit fara sa am macar intentia, insa el e complet tors si rasucit adanc in tineretea mea si nu se poate una fara altul :))!!

miercuri, 15 decembrie 2010

glazura si haos

Natura toata e glazurata cu sticla mata alba. Daca apare si soarele cu dinti ca azi, se pot vedea flashuri de lumina multicolora, zbang zbang, in coltul obiectelor taman ca in desenele animate. Mersul pe jos, ca si pe orice alt mijloc de transport e o adevarata experienta de viata. Ori stii sa te tii bine in pozitia verticala, ori faci flic-flacuri, ori ai ghinionul sa privesti lucrurile de la orizontala. Vine Craciunul. Sarbatoarea mea preferata, caci sunt si nascuta prin preajma ei si pentru ca e incununarea cu succes a zilelor lenese, cu atmosfera de "lasa-ma sa te las", cu desfacut de pachete, stat in pijamale, rontait la diferite chestii, jucand carti si admirand pomul de craciun pe care anul asta l-am umplut de globulete cu "printesele", "tinker bell" si alte d-astea in aceasi gama. Haos pentru ca oricat as vrea sa fiu o "mama organizata" nu-mi iese. Cu luciditate recunosc ca pana si un plan dragut tot in debandada se transforma. Bine, nu ca ne-ar deranja cu ceva :)) doar suntem o familie boema. Ieri am primit cadoul de Craciun de la firma pentru care lucrez si io si al meu si m-am bucurat ca un copil, chit ca nu erau decat cateva chestioare de halit, 2 pahare de cocktail, 2 cani de cafea, 2 prosoape de bucatarie, un blender si ceea ce m-a incantat cel mai mult, un cosulet pentru ziare si reviste negru. De fapt toate chestioarele au fost in alb-negru, combinatia mea favorita :)) dar cosuletul asta arata ca o gentuta mare de pus pe umar, din piele artificiala si mi-l doream de mult, totusi nu stiu de ce nu mi-l luasem pana acum...a fost asa ca o surpriza placuta, cand cineva stie ca iti place parfumul Tresor si nu-ti aduce Chanel 5 ci chiar Tresor :)). De ce haos? Exista gospodine, mame pentru care "pregatirile" dinaintea Craciunului sunt totul. Pe mine chestia asta ma ucide. Exemplu: ieri Freya a venit de la scoala cu un proiect, o sa-l faca ei acolo...un fel de "aranjament" de pus pe masa cu globuri, lumanari, etcetera. Chestia e ca nu le am cu astea, bine ca-l face la scoala, m-am scos :)))). Dar sunt mame, familii unde toate lucrurile astea sunt foarte distractive, placute, eu daca cineva imi zice ca trebuie sa le fac, adios. Daca ma scol deja intr-o zi cu ideea asta, eeeeeeh e altceva. Nu reactionez bine la teme date. Ma face sa ma simt ca la scoala, pe care nu am iubit-o decat la Tonitza unde aveam o zi Atelier si nu faceam decat sa ne invartim prin studioul respectiv, desenand, sculptand, facand orice ne trecea prin cap, uneori si cu tema data, dar cu lejeritatea de a vedea ca nu reprezinta asta "sfarsitul lumii". Cu toate ca iubesc iarna, glazura asta periculoasa care a inghetat decorul ca intr-un Tom si Jerry in care te astepti sa vina ori unul ori celalalt cu un ciocan si sa sparga pelicula care tine ca intr-un ciorap fin de dama acoperisuri, crengi de copaci, fire de iarba, garduri si masini, mi-a taiat putin entuziasmul reducandu-ma la o domnita de interior care isi tine picioarele sub o patura pufoasa si viseaza la cai verzi pe pereti, atunci cand nu munceste, intelectual evident :)).

luni, 13 decembrie 2010

intre anarhie si dictatura

E vorba strict despre ideile mele interioare referitoare la o forma politica acceptabila in viziunea mea azi, anno domini 2010. Eu sunt formata din doua spirale care se intrepatrund, una este latura mea rebela care striga la urma urmei dupa anarhia liber-cugetatoare si care culmea daca o sa cautati definitia ei primara veti vedea ca nu este egala cu haosul, asa cum probabil multa lume ar fi tentata sa creada, ci cu libertatea aia simtita la extrem, fara a fi supus niciunei reguli, niciunei autoritati...cea de-a doua spirala este cea dominanta, cea puternica, cea razboinica, care favorizeaza in primul rand dictatura, neincrezatoare fiind in puterea de decizie a omului de rand. Nu degeaba pe de o parte ma fascineaza istoria lui Alexandru cel mare si pe de alta parte mi-as dori sa pot fi libera de constrangeri pentru a lupta alaturi de vizionari, de idealisti, de revolutionari. Anarhia ar fi ceva bun pentru cei foarte puternici, cei siguri de ei care nu au nevoie de indrumare, care isi cauta singuri drumul si mai pot adauga experienta proprie pentru cei ce vor urma, dar nu este bun ca sistem politic pentru cei care vor reguli, vor autoritati, vor cai line si bine trasate. Dictatura la randul ei nu poate fi buna pentru omul de rand chiar daca acesta sa zicem ar fi fost cumva protejat prin insasi natura ideilor guvernante, n-a reusit Alexandru, n-au reusit dictaturile comuniste, cele sud-americane au predicat capitalismul salbatic, deci clar ele nu au fost nici macar pentru omul de rand facute...ca atare, sunt destinate esecului!! Cum anarhia inca nu a fost instituita in nicio tara si nici nu as recomanda, dat fiind gradul mic de intelegere si libertatea de opinie pe care le au cei 80% dintre oamenii de pe strada (care banal fiind pot fi cumparati azi cu alte "tinichele si zdranganele" diferite de cele ale coloniastilor de pe timpuri dar ramanand in esenta tot niste nimicuri ), nu-mi ramane personal decat sa ma apolitizez.

miercuri, 8 decembrie 2010

inca un mit daramat

Olanda, tara aia stiti voi smechera si cica toleranta mai face niste pasi in directia gresita. O procedura pentru clarificarea situatiei azilantilor sau apatrizilor aici poate dura si pana la 8-10 ani de zile, absolut strigator la cer. Timp in care oamenii astia, ca doar nu sunt caini sa-i tinem in lant traiesc in niste locuri speciale inconjurate de sarma ghimpata (ca niste lagare mai moderne si cu confort material ca vorba aia ce conteaza cel spiritual)...da da, nu trebuie sa va socati. Olandezul de rand inchide ochii la multe care il deranjeaza, si pe urma daca i se atrage atentia vai vai se face ca n-a stiut, precum germanii celui de-al treilea reich. Astazi Olanda isi arata sub domnia guvernului extra-liberal cu suport de extrema dreapta adevarata fata, citez:"un copil al unui azilant caruia i se refuza dreptul de sedere in Olanda va fi trimis inapoi chiar si dupa 8 ani de stat aici, chiar si dupa acesta considera Olanda ca tara sa, de multe ori venind ca bebelusi ai azilantilor sau nascuti aici". Mai exista limita de jos unde putem cadea ca specie umana? Sunt sigura ca multe alte tari vestice fac lucrul asta, dar de multe ori stirile astea nu sunt interesante pentru media, cine sunt aia azilantii ??(de multe ori africani, de multe ori fugiti din tari aflate in razboi cu vestul) oamenii citesc se ingrozesc si trec mai departe stiind ca evident nu au niciun control asupra situatiei. Aceleasi tari vestice au semnat acorduri referitoare la Drepturile Internationale ale Copiilor, vrajeli ieftine de luat ochii electoratului si popoarelor care dorm linistite mai departe.

marți, 7 decembrie 2010

balet si tristete

Baletul.Superb, privesc de dimineata in continuu pe youtube. Pe cine? Alina Cojocaru...da e superba, e asa cum as fi vrut eu sa fiu intr-o alta viata, parca pluteste, parca e facuta din materialul pufos al norilor sau din aripi de fluture, sustine pozitii de balet cu usurinta unei pene si indelung. Tehnica ei este minunata, dar la acelasi nivel cu Tamara Rojo sa zic, cu Svetlana Zakharova, insa ce o face pe Alina deosebita e sensibiltatea, pasiunea si fragilitatea pe care o pune in fiecare spectacol. Nu am vazut-o live, dar deocamdata am facut overdoza de balet pe youtube. Si cad de acord cu toti cei care zic ca i se potrivesc de minune rolurile angelice, delicate, fara prea multa forta, cele ca Aurora din Sleeping Beauty sau Giselle. De ce sunt trista, ca toate aceste balerine, care ne incanta, nu numai Alina, toti acesti oameni deosebiti care ne aduc o picatura de ambrozie in viata asta zilnica atat de ordinara, merita dupa parerea mea o mie de flori, milioane de cuvinte frumoase si mult respect. Cu toate astea am citit comentarii jenante, probabil oameni frustrati ca altfel nu-mi explic :(( despre silueta lor (cum se poate sa spui ba ca sunt anorexice, ba ca sunt prea muschiuloase, ba ca nu mai stiu ce) for God sake...fetele astea muncesc groaznic de mult, eu am facut fff putin balet la viata mea si am renuntat ca era prea "greu" cu toate ca daca aveam o mama autoritara i-as fi multumit din suflet azi. Fetele astea, mai frumoase ca zanele ne dau arta pura, ca atunci cand stam si contemplam un Van Gogh, poate nu o fi cel mai drag tablou sau care sa ne sensibilizeze dar suntem noi in stare sa cream asa ceva? nuuuuuuu, bon, atunci de ce sa-mi permit sa imi dau cu parerea daca nu am nici macar tehnica aia de a crea atmosfera, stilul, tot. Ah, evident ca o balerina nu va fi ca un hipopotam...doar cum ar putea sa stea pe poante si sa execute miscarile alea atat de etereale, dar nu pot fi anorexice caci trebuie sa aiba energie sa danseze, ele se hranesc sanatos, caci efortul ala sustinut e ceva, nu e de ici de colo. Muschiuloase, cum o fi sa nu realizezi ca da isi folosesc fiecare muschi din corp...da poate una nu este pe gustul tau, inteleg si asta, dar sa comentezi despre aspectul fizic la modul ala mistocar, hmm, e adevarat si eu cer prea mult de la oameni, cunosc asta prea bine!! Da sunt trista, caci as vrea ca totii oamenii sa iubeasca lucrurile frumoase...utopii, am capul plin de utopii mereu si nu e bine. De curand am fost la Amsterdam cu un fost coleg de liceu, ne-am plimbat prin Van Gogh museum, eu in extaz, el mirat de nimic, stiu ca nu toata lumea are simtul estetic dezvoltat...e si normal de altfel, dar sa fii in fata unui Van Gogh adevarat si sa nu te lasi dus de val, sa nu simti culoarea aia mai tare ca aerul, forma grunjoasa a vopselei care iti transmite emotie, dansul penelului in cercuri, in spirale, asta e prea mult pentru puterea mea de intelegere. Sunt oameni si asta ma face chiar sa plang, la modul real, care ar da orice, chiar orice sa vada minunatiile astea si nu pot, din varii motive...si cei care pot sa nu savureze picatura asta de geniu intr-o mare de insipizi, inodori, incolori...e prea mult, mult prea mult pentru mine!! Baletul e incompatibil cu tristetea. Strig in neant acum: oameni buni, daca baletul nu va aduce nicio bucurie, nu-l mai priviti, nu-l mai comentati...lasati-l asa pur, dintr-o alta lume, neatins, macar pentru cei care se scufunda in el, ca intr-o apa magica, inchid ochii si se lasa purtati in alte sfere!

luni, 6 decembrie 2010

bankrun baby bankrun :))

Presa internautica olandeza zbarnaie de stirea cu Bankrun 7 December, chestia misto de tot e ca nu numai bloguri sau diferite forumuri ci si "aia" oficiala. Le intra frica in oase ca s-ar putea sa "puna botu" poporu' si chiar sa scoata banii de la ciorapu virtual ING. Acu...Olanda cum v-am mai zis e a mai credula de pe Planeta cred, inafara de cativa baieti tineri cu sange cald si alti cativa businessmani umblati mai prin lume, restu e mai tarani (ca e sub 50 de milioane populatia) si nu-i intereseaza mersu' lumii si daca vaca are fan si ei au niste cartoafe in magazie cat sa treaca iarna e bineeeee!! Chestia e ca fiind asa mica Olanda asta, cat vreo 5 judete la un loc asa, un fel de Oltenia :))))...ce face ea? se uita si ea peste gard la vecinu' ala care are o capra misto, tunata, marca mercedes ;) si zice moamaaaaa nemtii astia ai naibii nu le mai place de euro asta, inseamna ca e serioasa treaba. Si se agita ca sifoanele asa, bancherii deh cu idei nastrusnice ca de pioneri fruntasi si soimi ai patriei, gen: inchidem casele de bani ale bancilor (bey eu le propun sa se baricadeze bine acolo, cu apa si paine si sare...hihihi), sa scoata din functiune automatele de bani, etc, etc...stiu si eu, cine stie ce mai viseaza pana maine vreunu!! So, vom vedea ce se va intampla maine ;)...si nu pot decat sa zic asa: Bankrun baby bankrun!!

miercuri, 1 decembrie 2010

wikileaks :)

Durere mare si basicare maxima...Domne niste tipi de-i duce capu' pun pe net documente d-astea care le arata celor manipulati sau care vor in continuare sa fie manipulati ca vrajeala mai mare decat asa-zisele "guverne din tari de bine" nu se exista (ca e sub 50)...dar ei tot nu vor sa creada :)))) Citind azi profilul fondatorului Wikileaks Julian Assange pe BBC ma si gandeam ca as fi putut oricand lucra cu pasiune pentru tipii astia, din pacate nu am aptitudini computeristice dezvoltate, poate doar in a ma ascunde as fi excelat, sper :)). Azi dupa discursul vomitiv (scuze dar nu gasesc alt cuvant care sa-mi exprime mai bine greata) al madamei Hillary Clinton s-au gandit astia asa rapid de criza: ce sa facem mey cu asta? sa-l otravim ca rusii pe spionii si ziaristii lor, hmm, nu da bine...facem martir din el! Ah, stai putem sa-l denigram la greu, il bagam la tradare de tari (hahaha, mor de ras, ca tipu' n-are rezidenta permanenta nicaieri si nici nu a scos de sub pres numa' docomente americanesti ci de toate culorile pentru toti) si gata ne-am scos...poporu' doarme frumos ca in somnu' cel de veci si noi ne jucam table si poker in continuare pe banii lor (al poporului prost de cade in gropi)!! Cum baiatu' Julian de va zisei ;) vrea sa scoata acu din sertar, multe docomente d-ale bancilor care sincer si pruncu abia intarcat stie ca joaca sotronu' cu banii pusi de mamaie si tanti mita la pastrat pentru nepoti...sper ca realizati imaginea apocaliptica care sperie de moarte toti Harry Potter ai lumii (prim-ministi cu morga si presedinti jucati pe sfori de super-bogatii lumii)!! Underground Revolution rulz!!

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

faina, zahar si zapada

Azi a nins, asa cat sa zici ca e putin alb :). Veselie maxima pe capul kinderilor vandenberg. S-au echipat cu cizme de cauciuc (vesnic prezente in casele olandeze), manusi, geci si au iesit afara. Numa' ca in loc sa se bucure de stratul minuscul de zapada, care s-a topit in urmatoarea jumatate de ora :), amicele mele au gustat-o, la propriu. Cand nervu' de serviciu din capu' meu s-a sesizat, am iesit la ele: -ce faceti domnitelor, zapada nu e de mancat... Freya ma priveste ghidusa (stiind prea bine ca ea a invatat-o pe Keira)...Keira cu glasul de clopotel: -mami is suiker (zahar) Bey ma lasi... -nu, e sneeuw (zapada) ca sa fiu sigura ca ma intelege si nu ma ia iar la misto :)))) -mami is meel (faina)...ceeeeeee? Cand a mai invatat si cuvantu' asta? (pipota creste in mine cat casa de mare, hehehe) si nu ma pot abtine sa nu izbucnesc in ras, ea zambind deja gales si uite asa mi se strica efectu' de mare valoare educationala :)))).

vineri, 26 noiembrie 2010

iarna, vaccin antigripal, bla, bla, bla...

Iarasi "vechea placa" revine...acu daca gripa mexicana fu mai mult un hoax, gasira de cuviinta desteptii din Olanda, de restu' nu ma pronunt ca nu cunosc, sa bage cica acest vaccin in doza aluia antigripal pe baza ideii ca ma rog "bla, bla, bla, facebine si nusestieniciodata si carevasazica e mai bine sa fie si el acolo, nah, gratis" :)))). Barbate' miu rade de nu mai poate, el cica nu a facut niciodata vreun antigripal d-asta, si e bine merci in fiecare anotimp d-asta mai "sensibil"...eu nici atat si nici nu am de gand! Chestia e ca se plang Domne astia in presa ca nu merge "campania"...nu merge bine deloc, ca n-au musteri, in anafara persoanelor cu risc, ca nici batranii nu mai vor. Explicatia: ca citesc Domne prea mult pe net :)) Propun sa le "taie netu", pai da, ce atata informatie, capu la cutie si ascultatul orbeste, ca alea te scutesc de atatea ganduri ce-ti pot da dureri de cap!! Acu chestia e ca odata "imaginea stricata" greu de reparat, ramai cu un sticker pe frunte si nu da bine...Asa si ai nostrii de la Institutu' de Vaccinuri, dadura chix rau de tot, le-as propune un PR bun, dar naaaaah ei cred ca sunt destepti rau si nu accepta sfaturi!! La vaccinul ala pt fete, in mai 2010, Olanda a avut 53% dintre ele vaccinate, restul au declinat. Si e rau pt Olanda, va zic eu, tara a mai credula la faze d-astea si mai "manipulata de guvern", in care anu trecut la faza vaccinul anti-porcina au fost 70% din poporu' chemat (intre care si copilasi pana in 2 ani, pai ce am innebunit, evident ca eu cu Keira nu am fost), cred ca cel mai mare procentaj din intreaga Europa. Chestia cea mai tare a urmat vreo 3-4 luni mai tarziu cand a fost super-mega-scandal aici cu ala de propus vaccinu' si a scos comisionu extra-giga-baban si toata presa s-a "basicat" si tot poporu' s-a indignat. Acu eu ce sa le fac, cand vuia netu' de scandaluri si legaturile cu big pharma ale tuturor ziceau ca e "teoria conspiratiei". ;)

miercuri, 24 noiembrie 2010

poze private :)

O tipa se arunca in gura presei. Niste "doamne" se apucara sa-i masoare virtual praful de pe mobila din casa...deh, mey cine a pus-o sa-si puna poze pe net, nu se stie ca incep oamenii sa te toace marunt :))))? De-acum incolo sa scanez naibii bine pozele care ma mai gandesc sa le pun, sa nu observe lumea ca nu am dat cu aspiratorul chiar in ziua respectiva sau nu am plasma de 2928272634 cm sau cum se zice ca nu le am cu gadgeturile decat la "utilizari":))...Ah, dar oricum eu sunt mai hippioata si nu dau importanta la astea, pfiuuuuuu...bine ca mi-am adus aminte ca imi crea un stress in plus si ma facea sa nu mai fiu naturala, aia care sunt eu :)) Deci niste comentarii ca astea nu am vazut pana acum, sunt in premiera pentru mine de aceea sunt un pic siderata, de noutate carevasazica [ochi dati peste cap]. Gen: avea gresie de nu stiu care fel, fata de perna nu era curata, probabil era ceva si cu un cos in frunte, copilu' avea secretii nazale si doua sosete diferite, mdaaaaa...acum inteleg perfect de ce nu-mi placea aceasta doamna, inchei din citatele un pic schimbate ca la faza cu drepturile de autor :)). Jesus, de parca omu' normal sta sa-si photoshopeze pozele ca sa dea bine la imagine? hahaha, dar nah, odata cu "notorietatea" vin si d-astea. Laturi s-ar zice in Oltenia. Si mai era aia misto cu a te baga in gura lupului :). Riscurile netului...care zici ca e colosha pe islaz la Peizania :) Anyway eu nu prea pun poze taman ca vreau mai multa "privacy" dar de-acu incolo o sa fiu mai atenta sa cercetez bine sa nu fie vreo gaura in tricou' lu' fii mea sau vreun cotor de mar pe masa...masa care oricum e pictata de domnite cu toate culorile, si mai are si pete de mancare :)))) ca deh nu servesc tot timpul dejunurile la masa cu portelan de China!! Nu o sa cercetez chiar asa de-a fir a par, dar ceva mai multa atentie, ca vazui :) ce se poate deduce din niste biete poze private. Gata fug :).

marți, 23 noiembrie 2010

decat oripilata mai bine needucata :))

Rad ca nebuna de una singura, asa ca am zis sa impartasesc cu voi aceste rasete :)))). Deci "gunoiul de pe tabloidul Libertatea" s-a imprastiat acu deja in atmosfera mai serioasa internautica. Nu numai ca femeile care alapteaza in public sunt needucate, ntz, ntz, ntz, nuuuuu...ele sunt in acelasi timp tiganci (ma intreb le fac rapid astia de le eticheteaza vreo scanare asa, ca dupa culoarea ochilor si parul de mult nu mai este veridica), hippioate jegoase (hahahahaha eu le-as da niste LSD, cica zic astia pe net ca te face mai fericit, asa de control le-as da sa nu mai fie asa inversunate si nefericite, la tantile anti-hippie sa ne fie clar). Ce erau McCarthy impotriva comunistilor si Lyndon Johnson impotriva hippiotilor, tantile astea (nu pot sa le zic doamne ca sunt needucata :)) tarasc copiii=puradeii dupa mine peste tot, n-am bona, nu le-am dat biberon, etc) le intrec pe cuvant. Atata ura revarsata inutil ca le deranjeaza retina, si stau cu "tzatzele pe afara" Domne, am incheiata citatul. Dupa cum spuneam daca pe barbati ii pot intelege ca au ceva issues, pe femeile (nu pe pustoaice desi aici deriva alta discutie, de cum e privita nasterea, sarcina, etc in Olanda, dar astia sunt asa mai nerusinosi de felul lor :))) cu instinct matern sau deja cu copii nu le mai pot intelege usor. Le pot intelege ca nu au evoluat la stadiul de toleranta necesara eliberarii de anumite tare, asta da...dar se invata Doamnelor, pe cuvant :))!! The end: Breastfeed your babies ladies!! Make love not war!! Semneaza o hippioata.

luni, 22 noiembrie 2010

am alaptat in KLM :)

Cand Freya era mica am alaptat in avion. Pe vremea aceea eram cumva "indoctrinata" de ideea de rusine(nu de catre ai mei, de catre societate), tare d-astea. Tanti stewardesa mi-a dat un sal (ca am rugat-o eu), bineinteles copilul meu, mai destept decat mine, nu a vrut sa suga sub chestia aia. Bineinteles ca pentru cine e mama nu e nevoie sa explic ca in asemenea caz nu stai sa "cantaresti" situatia decat favorizand copilul. Ca probabil am oripilat pe unu si pe altu, habar n-am, nu se vedea nimic indecent, nu am auzit pe nimeni comentand. Stau si rumeg de ieri seara chestia cu alaptatul in public. De ce oripileaza si femei? La barbati sa zicem sunt unele complexe, etc, etc. Dar femeile? De ce ele? Nu au dezvoltat instinctul matern, e posibil, ca vorba aia, nici noi nu l-am avut decat de la o vreme incolo. Alaptatul, ceva mai pur nu exista, un cap de copilas fericit, langa mami a lui. Imi dau seama ca e greu de spus in cuvinte, de redat senzatii...imi trece prin cap ca poate e si gelozie, caci atata fericire, mda, poate crea disconfort :)))). Sunt o tipa pudica, nu e din familie :)))) asa sunt eu. Cu toate ca am preferat intimitatea si o retragere undeva, masina, banca mai retrasa, whatever(dar asta e o alegere personala)...nu inteleg de ce poporu' se inflameaza pe o tema atat de normala ca alaptatul? Oare ei nu au fost alaptati, sa fie un nou complex :))))...gelozia sanului? adica daca eu nu am avut parte sa n-aiba nici restul? Eu una daca vad o mama alaptandu-si copilul ma induiosez toata, dar le acord spatiu, nu stau sa ma zgaiesc la ei, si ma minunez ce o fi fost asa de revoltator de au trebuit sa cheme paza? Paza asta nu avea si ea alte chestii mai bune de facut? Am ajuns oare pe marginea prapastiei dintre normal, natural si instrainarea asta moderna, raceala relatiilor umane? Ma repet, pentru mine alaptatul a fost un challenge...nu intru in amanunte acum, dar am crezut si cred cu tarie in continuare in libertatea fiecaruia de a decide pentru el, asta in general si dreptul asta de a alapta un copil este ceva ca o axioma. Sincer ma mir ca s-a ajuns la a pune in discutie alaptatul(in general si public in special )? Oare ca specie incepem sa degeneram?...sa va zic de ce ma intreb asta, poate nu are legatura dar o sa ma chinui sa ma explic :))...asa cum la tara bunicile noastre nu mai taie o rosie sa scoata semintele pe care le vor planta sa creasca rasaduri pt noile seminte, caci e mai simplu sa iei de la un hipermarche d-asta seminte sau chiar rasaduri deja... Asa si noi, poate din cauza informatiilor care ne bombardeaza, comoditatii, presiunii sociale, presiunii de cuplu, tendintelor trendy sau mai stiu eu ce superficialisme d-astea, sau ca nah, laptele praf e la indemana si argumentul infantil ca au crescut si altii cu el...sa ne indeparteze de sursa primordiala si anume: laptele matern:) ? Voi fi optimista si sper sa nu...sper in trezirea sentimentului primitiv matern, care odata cu primul miros de bebe si prima atingere a corpului micut si cald si umed si primul scancet vor face orice mama sa reconsidere "modernismele" si "sterilele ale stiintei" si sa creada cu tarie in puterea ei de mama si lase natura sa-si urmeze cursul.

vineri, 19 noiembrie 2010

"Nu e normal sa tratezi copilul ca pe un adult"

Domne ce minunata fraza. Am citat din cineva de pe DC, clar si la obiect. Asa gandesc si eu, in sensul nu de rasfat si iubire sau "intrebat ce doreste sa manance" ci pur si simplu de aruncarea unor responsabilitati pe umerii lor mici, responsabilitati care ne revin noua, persoane adulte la 22-29-32-39 de ani. Uneori imi dau seama ca societatea asta plina de informatii nu e pentru oricine...trebuie ceva discernamant sa navighezi printre toate cate citesti. Stiu ca un pic de cola nu omoara pe nimeni, daaaaaaar...nici nu e normal sa lasi copilul sa inteleaga ca e ok, lasa sa fiu eu aia "incarcata" cu vina de a nu lasa copilul sa faca tot ce-i trece prin creier si normal ca ii trec multe :)))) ce? eu nu am incercat sa-i bag capu' lu frate' miu cand era mic intre elementii de la calorifer, jezus, noroc ca sor'mea desi mai mica era mai cu capu' pe umeri. Acuma daca copilu vrea o gura de cafea, sa-i ofer oare? Lasa ca stomacu lui nu e format ca al nostru de ii dam si pietre sa manance si face fatza :)) dar ideea Domne, ideea ma omoara pe mine. Pe cuvant fiecare chestioara, prima cafea sa zic, isi are timpul ei. Daca cineva sa zicem incepe direct cu sexul, fara a trece prin tinut de mana, pe urma sarut, si asa mai departe, nu numai ca pierde ceva important in viata, ci pur si simplu arde etape, lucru de care mai tarziu reflectand la "cele amintiri":) ii va parea rau. Eu le tratez cu respectul cuvenit unui adult, de fapt oricarui om, dar nu le responsabilizez pe ele cu luarea deciziilor astora grele. Sa fim un pic realisti...a alege rochita sau prajitura sau jucaria preferata nu echivaleaza cu a alege sa nu inveti, a alege sa nu bei, fumezi, faci sex, iti pui piercing (apropos de faza asta mie mama mi-a zis o chestie, desi aveam vreo 18 ani cand mi-am dorit ceva de genul asta...cand vei fi mai mare asa ca mine vei regreta sau nu de intruziunea asta asupra corpului tau, precum cuiele batute in usa, le scoti, dar gaura ramane)...mi-a acordat dreptul de a alege dar a fost ca un semnal in creierul meu ca desi nepermanent, totusi pot ramane urme si asta m-a facut sa zic pas. A nu se intelege ca am ceva cu bautul, sexul, cafeaua, piercingul, dar am ceva cu ele atata vreme cat copilul nu a atins pragul maturitatii de a lua deciziile singure si ca atare responsabilitatea de a le lua in cunostinta de cauza. ;)

joi, 18 noiembrie 2010

o mama uncool...:))

Preambul: gandirea mea este destul de relaxata si totusi fara compromisuri (nu multe in norice caz), asta in ceea ce priveste viata, relatiile, sentimentele... Subiectul postului propriu-zis: Imi dau seama ca voi fi o mama uncool, a mea mama proprie si personala mi-a dat libertate cat cuprinde, ceea ce as spune ca nu a fost chiar ok, sincer...ea a vrut sa fim prietene (ceea ce pana la urma nu a iesit fiindca "datul" mamelor este sa fie mame, "datul" prietenelor de aceasi varsta este sa fie prietene), plus ca era ea insasi un copil, de altfel asa a si ramas :). Eu nu cred ca libertatea fara limite este ceea ce ma defineste...ca atare eu sunt genuina in atitudine cu ale mele, daca nu-mi place ce au facut nu stau sa super-supra-analizez, tac-pac zic exact ce simt in acel moment si de ce consider ca nu e ok....Ah, uneori nu zic nici macar asta, unele chestii in viata asta reala sunt axiome si cu asta am pus punct. Stiu mame care explica pana nu mai ramane decat scheletul din propozitia, fapta, fenomenul respectiv. Ei bine imi asum caracterul...eu nu sunt asa!! Clar...eu sunt o tipa destul de increzatoare in fortele mele ca sa tot psihanalizez tot ce se intampla de-a lungul unei zile. Poate norocul meu este ca am copii destul de intelegatori, nu am ambitii nemaintalnite pentru ei, adica ma rog ambitia de a fi fericite cat vor trece prin viata asta :). Dar nu am competitivitatea aia care "musca" la greu din viata altor mame, ma repet, v-am mai zis ca sunt cumva hippie, da? :)) Ieri razand ii ziceam lu' Jan: aia mare e creativa, cumva si-o castiga ea painea mai tarziu, asta mica e vorbareata, prinde repede si e draguta, cumva si-o gasi si ea un drum lin in viata :). Poate pare in mare ignoranta, delasare, etc...pour moi inseamna cumva optimism, inseamna nestresare, inseamna placerea unor relatii simple, firesti, fara prea mari batai de cap (sunt si comoda, recunosc). Citind niste chestioare adiacente ma gandeam asa: sunt si cred ca voi fi uncool pentru ca: nu voi accepta sa beau cu ele cat timp vor fi minore :)), nici nu voi accepta sa fumeze in casa, curte, whatever cand se vor apuca de fumat tot asa daca vor fi minore , genu' 12-13-14-etc ani...demodata, bla, bla, bla, da imi asum chestioarele astea, plus injuratu' (desi sper si nu cred in adancu' sufletului ca se va intampla) ca mama nu ma intelege...de ce? Simplu: rolu' meu este de mama lor, care sa le indrume pana vor fi in stare sa discearna singure binele de rau...ceilalti au rolul lor, de prieteni, etc. Ah, da...mi-aduc aminte perfect...am facut multe balarii la viata mea, evident, care nu le-a facut si care nu le va face?? totusi!!...de frica de a nu-si pierde "copiii din mana"...multi parinti cedeaza si fac ca ei, ii lasa sa faca tot ce vor...eu mi-as fi dorit sa o respect pe mama nu sa vrea sa fie cool si prietena mea...asa ceva nu va exista, tocmai ca pana si psihologii zic ca rolul mamei este altul decat rolul prietenei de 12-13-14-15-16 ani. Si mi se mai pare logica o chestie: pai daca mama nu face diferenta intre ce e bine si ce e rau si nu mi-o spune, eu de ce as face-o. Ideal ar fi asa: mama sa fie mentorul si copilul discipolul...adica sa-i oferi copilului un exemplu, ala bun normal sau daca nu macar sa te admire si de aici sa rezulte...ca vrea singur sa te respecte. Final: vom vedea, insa...tot ce stiu ca in timpul adolescentei lor voi ramane aceasi, ca nu vreau sa ma prefac, vreau sa fiu genuina si sunt perfect constienta ca vor trece si ele prin rebeliunile lor, ca toti tinerii de altfel...si de fapt asta e rolul rebeliunii fata de parinti, e "taierea cordonului" ombilical de copilarie si "pasajul" catre o noua etapa. Cine crede ca va fi scutit de asta si va fi mereu "parintele-prieten-perfect" se inseala. Pentru ca e simplu: odata cu "trecerea" asta copilul invata sa se desprinda de cuib, invata sa supravietuiasca, invata sa decida singur pentru el, atat.

vineri, 5 noiembrie 2010

indragostita de viata

Azi sunt tare indragostita...dadada, visatoare, vesela, cu capul in nori...afara ploua bacovian, am nspe milioane de frunze de strans din curte, dar nu-mi pasa. Ma gandeam cu mare placere sorbindu-mi cafeaua de dimineata ce bine e sa fii iubita. Sa ti se spuna, dar sa ti se si arate. Dumnezeu mi-e martor ca n-am fost niciodata vreo frumusete, hahaha, lucru de care sunt constienta dar in acelasi timp nu-mi creaza niciun fel de complexe pentru ca ma simt asaaaaaa de bine in pielea mea ca ar fi cam greu fenomenu' ala de neincredere sa aiba loc taman la mine...ti-ai gasit!! Sms-uri, mesaje pe foi de hartie, pupaturi, imbratisari si toate astea pentru un lup singuratic ca mine, care de cand cad frunzele se seteaza direct pe "aproape hibernare"...sta cu nasu in carti, sub patura sau intr-o cana de cafea aburinda, dar care nu emana caldura de cuptor, in niciun caz. Ah nu sunt un castravecior murat, no way, zambesc, uneori chiar tamp, din aduceri aminte :), pot spune multe nebunii si gust glumele la maxim nivel...cu toate astea eu nu ma plictisesc cu mine, nu mi s-a intamplat...sunt o narcisista cred, ar spune prietena mea Ancuta!! Iubesc viata, toamna, iarna, copiii astia rebeli care mi-au scos fire albe de par, sunetu' chitarii lu' jan, gecile mele de piele in toate culorile, ceasurile mele (fiecare cu povestea lui), serile la lumina lampilor in care se vizioneaza filme, 2 sau 3 unul dupa altul :), plimbarile pe langa canalul din oras, in care inoata vesele vreo duzina de ratuste vreo 5-7 lebede si alte oratanii, oile negre (astea chiar imi plac la nebunie) de pe campul din apropierea scolii lu fii mea a mare, merele roase pe jumatate de Keira si lasate balta prin toata casa...si mai ales pe mine cea care ma apropii cu pasi repezi de 37 ani, desi evident am ramas la vreo 27 asa in sufletul meu, comportamentul meu...si pe ici pe colo, infatisarea mea vazuta mai pe ceata, sau intr-o lumina mai difuza :)))))) Stiu ca viata e scurta, dar cand o traiesti cu intensitate pare a fi si foarte excitanta...ori cine nu vrea sa fie indragostit toata viata? ;)

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Mi-e sila de noul guvern

Pur si simplu prima chestie unde vor sa faca reduceri e cultura...da, o sa spuneti, se poate si fara cultura, cum sa nu, poporu devine mai prost, usor de manipulat...exact ceea ce vor baietii astia cu capu mare, denumiti la misto: politicieni. Ah, sa nu aveti impresie ca vorbesc de Ro, nuuuuu, vorbesc de NL. tara cica dezvoltata, hahaha...din 3 biblioteci publice, una se va inchide, la ce bun Domne sa citeasca si oamenii aia mai saraci care nu-si permit sa cumpere o carte cu 15-20 de euro...sau copiii, care aveau gratis...deci exact cum zic baietii aia din revolution underground, zau de nu incep sa le dau dreptate. Ce e aia cultura...aici se bate la greu moneda pe elita stangista cum zic ei, sa le dea la cap, ca virgula doar aia reprezinta cultura, auzi Domne...cand ziceau aia: ce mi-e comunismu, ce mi-e capitalismu feroce, radea poporu la greu, vai ce idioti, nah ca bine le face istoria ca le da la freza. Si asta e doar inceputu'...pay attention la mine ca urmeaza la greu diferite chestioare, clone, idem si la fel ca in comunism...una si prima ceea mai infricosatoare va fi: disparitia clasei medii...ori numa' bogati, elitisti, d-aia de mananca cozonac in loc de paine, ori numai saraci, d-aia de se chinuie sa gaseasca si sa roada o coaja de paine naspa, aruncata de prima categorie :)) nu e de ras, dar e hilar!

marți, 28 septembrie 2010

pixi rixi

inca imi place sa ma "prostesc" si cateodata le ingan diferite rime zurlii: pixi rixi, miki riki de trei lei ridichi :)) si altele asemenea, depinde de inspiratie. imi mai place sa ma joc carti cu freya si domino, in sfarsit am luat unu cu puncte, ca aveam unu super-simplu doar cu desene. freya se joaca cu keira in cort, si-au facut acolo de toate, bucatarie, pat, ma rog ca o casuta...eu ma mai duc in vizita la ele :) si ma servesc cu ceai cu lapte si zahar (totu' imaginar), paste (astea sunt adevarate) si cu castane pe post de "cookie". ce bine e sa fii copil, intreaga viata e o joaca ;)

sâmbătă, 25 septembrie 2010

lebede, cafenele, par cret si ochi albastri

Prima data am pus picioru' in Olanda la fix 29 de ani, 22 decembrie 2002. Lucruri ciudate: lebede multe ce umblau pe campie tacticoase (lebada e unu dintre simbolurile Olandei), cafenele pline de lume de toate varstele (olandezilor le place muuuult sa socializeze), parul cret intalnit la multi tipi de toate varstele si toate culorile(si de asemenea in mai toate tablourile celebre, ceea ce pana atunci nici nu bagaseam de seama) si ochii albastri de parca ar fi pictati cu aceasi culoare de pe ceramica de Delft. Cine ar fi crezut ca voi avea un nume de familie din trei cuvinte si totusi mi se va parea obisnuit :)) sau ca voi indragi vreodata limba asta atat de ciudata (al meu, un gentleman imi spune ca o vorbesc foarte senzual, de fapt ca sa mascheze faptul ca o "indulcesc" dar de fapt ce mai conteaza). Welkom in Nederland!

joi, 23 septembrie 2010

as urla da' nu pot!

Azi mergeam sa o iau pe Freya de la scoala si deodata m-a apucat plansu' de mila mea...nu am nimic grav, doar ca sunt o straina si asa ma vor vedea in veci si asa se vor mira in veci oamenii astia, iar faptul ca in Olanda totul devine atat de stresant in ultima vreme e din cauza ca partidul de extrema dreapta are foarte multi sustinatori, 1,5 milioane de oameni au votat pentru un partid pur si simplu nazist, care propovaduieste inregistrarea etnica si care e stalpul de sustinere al acestui cabinet inca in formare. Iubeam Olanda ca si Romania de altfel...insa azi nu...azi mi-a fost dor sa tin in mana o bucata de pamant romanesc sa simt ca "apartin" locului aluia unde m-am nascut...sunt de 8 ani in tara asta si e groaznic prin ce trece acum, parca cineva le-a spalat brusc creierele si ii urasc pe toti strainii...imi inchipuiam azi cam cum se simteam cei oropsiti inainte de cel de-al doilea razboi mondial cand unii se credeau superiori altora. Si am copii pe jumate olandezi si jumate romani, mi se rupe sufletul in doua :(( As urla de durerea care o simt acumulata in suflet, dar nu pot, ar auzi vecinii si as speria fetele :(( Sunt o femeie desteapta, draguta, implinita si fericita, dar sunt romanca(pentru ei nu e indeajuns) si asa voi muri...eu sunt mandra de asta. Poate parea exagerare, dar sa te simti strain e ceva atat de inradacinat in noi incat ne poate provoca o suferinta greu de descris. Si ca sa imi alin azi dorul asta, dor, ce cuvant frumos, unic, iubit...m-am gandit intruna la un covor minunat tesut de maiculetele de la Polovragi, un covor negru pe care inflorisera toate florile plaiului romanesc, clopotei violeti, lacramioare albe, narcise galbene in cele mai vii culori posibile. Iarta-ma draga mea Romanie, aia saraca din satele Olteniei, unde gardurile sunt scorojite si pomii isi lasa crengile neingrijite pana la pamant insa pline de mere verzi ce-ti strepezesc gura insa mere care aduna picatura cu picatura seva pamantului romanesc urcand in ele cu greutate. Iarta-ma Sibiu ca eram orbita de durere si nu stiam. Sunt atat de fericita ca am putut culege mure dintr-un mur pazit de niste urzici :) si mi-am ostoit foamea, atat de fericita ca acolo poti fii liber, poti opri si bea apa dintr-o fantana cu cumpana si o galeata ruginita de metal... Ascult intruna Balada lui Porumbescu si pe youtube niste oameni minunati au pus peisaje ce-ti taie respiratia (va multumesc): http://www.youtube.com/watch?v=VzBXJB_otlc Stiu e melodramatic, e siropos, e oribil, e sfasietor, e chinuitor, e de neinteles, e tampit sau pur si simplu patetic, dar azi m-am simtit in Olanda dupa 8 o straina si atat. Si azi mai mult ca oricand am resimtit doru' ala de ai mei, de cei care ma inteleg cand vorbesc de Cozia, de Densus, de Marea Neagra si mai stiu eu ce fara sa le explic de la A la Z si ca toate astea nu se gasesc nici in Rusia, nici in Asia si ca romanii nu sunt nici musulmani, nici nu vorbesc ruseste si nici nu sunt numai cersetori si rromi si mai stiu eu ce, ah, vampiri. Ma duc sa urlu in continuare in mine.

miercuri, 22 septembrie 2010

always the same

Am vazut aseara un documentar despre Jimi Hendrix, care a murit la 27 de ani ca si Jim Morrison...si cumva mi-au venit in minte, sunt legate indiscutabil, imagini din copilaria mea, my mother imbracata cu niste jeansi evazati si parul ei lung revarsat pe spate, noi cu codite, eu si sor' mea, frate' miu oricum avea parul mai lung ca o fetita :)) si niste saboti super-hippie. De atunci si pana azi lumea s-a invartit o data si inca o data si inca o data si nimic...da, avem ipoduri, avem camere foto digitale, avem nspe mii de carduri si avem internet, avem gadgetul ala si alalalt si atat...pamantul e din ce in ce mai poluat, suntem foarte foarte multi, 6.79 miliarde si tot crestem :)...totusi asta nu aduce nicio contribuite majora faptului ca lumea nu invata nimic din greselile trecutului, trebuie inca sa se faca demonstratii impotriva discrimarii si urii in tari precum Olanda, Suedia, considerate in trecut super-tolerante, trist...razboaie continua, copii inca mor de foame in Africa, dictaturile politice din anii'70 din America Latina de exemplu sunt inlocuite azi de asa-zisele democratii europene care s-au transformat peste noapte in niste sisteme putrede si in colaps si uite asa...pamantul se roteste in continuare si din pacate "make love and not war" trebuie iar si iar adusa in actualitate fiindca omenirea nu a fost in stare sa treaca mai departe. Stiu, e utopic ce gandesc eu, ca atare nu-mi ramane decat sa contribui cu ce pot in jurul meu, in comunitatea mea la raspandirea in continuare a viselor frumoase unde oamenii se iubesc indiferent de religia pe care o au :), indiferent de tara de unde provin :) si unde cu totii suntem fericiti ca ne gasim impreuna si putem imparti Pamantul asta frumos.

miercuri, 15 septembrie 2010

copiii sunt copii. punct

Keira e la magica varsta de 2 ani si ceva, cand totul e interesant: de a manca cartile, a rupe paginile lor, a varsa apa pe masa si pe urma a desena cu degetele urme lichide, a turna la fel apa dintr-un pahar intr-altul...ma rog, haos total ce sa mai! Chestia e ca evident citesc npse mii de sfaturi de toate culorile si nuantele, de la forumuri olandeze pana la cele romanesti...sfaturi care se bat cap in cap...ca atare nu mi-a ramas decat sa actionez cum am facut intotdeauna, cum ma taie pe mine capul si ma duce instinctul ;) 1. are apa la indemana ca nah ii dau sa nu moara copilu de sete daca cere :)), pe de alta parte nici nu sunt genu' care are mobila "stil" si nici nu tine la lucrurile materiale pe lumea asta. 2.cu cartile este un fel de "no-no", ca atare suntem la faza de "educare spartana"...nu ai carti, nu avem din ce sa-ti citim :)) 3. freya pe de alta parte m-a intrebat ieri daca exista intr-adevar "zana maseluta" ca i-a zis ei owen la scoala ca mami ii pune banutu sub perna...ca atare io mai smechera am dat-o la intors ca nu stiu despre asa ceva si oricum cine i-ar fi pus ei banutu daca nu exista intr-adevar zana, si oricum ele se ascund de oameni, nu le putem vedea, sau poate sunt foarte mici sau cand vin ele noaptea normal ca noi dormim(consider ca are tot timpul din lume sa isi dea seama singura la o varsta adecvata ca nu a fost asa). 4.niste amici ii dau voie fetitei lor sa bea cola, la vreo 6 ani asa, freya m-a intrebat de ce ea nu are voie, i-am spus ca se aplica acelasi principiu cu virgula cafeaua "e pentru oameni mari"...si am prelungit discutia, explicandu-i ca nu e ok nici pentru noi(ca stomacul e sensibil si nu suporta chestii d-astea acide cu atat mai mult cu cat copilul e mai mic si stomacelul lui e mai mic, etc), dar ma rog decat alte rele e mai bine sa ne satisfacem cateodata "dorinta asta nesanatoasa"...si mi-a dat replica:"asa cum eu mami cateodata vreau cartofi prajiti!"...supeeer...si i-am mai explicat si chestia cu libertatea, mai ales ca e principiul cel mai drag mie, si vreau sa-i transmit asta si ei. Acea fetita nu este fetita mea, ea asculta de parintii ei, si numai ei au dreptul sa aleaga sau sa-i dea voie sa aleaga ea ceva sau nu. Din toata polologhia asta reiese ceva clar pentru mine: "copiii sunt copii, altfel daca nu era necesara trecerea prin perioada asta se nasteau direct adulti". Ca atare au nevoie de noi sa fim adultii. Sa ii ajutam sa inteleaga lumea inconjuratoare, sa le acordam atata libertate cat sa nu le fie daunatoare dar in acelasi timp sa putem sa fim si bratele care sa-i duca sau sa-i protejeze pana cand vor ajunge la randul lor adulti.

vineri, 3 septembrie 2010

happy birthday keanu reves :))

Ieri 2 septembrie Keanu a implinit 46 de ani :)) what?? I know, e superb, arata de 26 si se imbraca ca un barbat adevarat, ha, in viziunea mea bineinteles:)).
Mare valva ca omu si-a luat o briosa si o cafea si s-a asezat lejer singur pe marginea unei cafenele...lumea asta nebuna nu mai stie sa savureze o zi, asa speciala cum e cea de nastere. Personal mi-a facut mai frumoasa ziua asta, de ce?
Pai si mie imi place sa fac de ziua mea diferite chestioare mai trasnite solo, ca un lup singuratic ce sunt, nu inteleg parol de ce se agita poporu' pe tema asta? sunt oameni care se simt perfect cu ei insisi, asa si Keanu, exemplaru asta masculin la superlativ :)).
Lasa ca poate o face si el un party (si eu fac) pentru prieteni, dar zau ca nu inteleg "mirarea" asta nesanatoasa in legatura cu o chestie atat de frumoasa, a fi singur cu tine si a te bucura in liniste de propria ta evolutie, de propria ta viata, de ziua ta in definitiv.
Happy birthday Keanu :))

miercuri, 1 septembrie 2010

o sa am "copii cuminti"

Mi-am adus aminte zilele astea de 2-3 persoane care au afirmat chestia asta cu atata convingere de ma faceau sa mor de individie :)), io care nu gestionez "sentimentu" asta de nicio culoare...ca mi se pare ceva de extrem prost-gust. Si m-am intors in trecut la primii ani ai Freyei cand imi placea sa o alint T-rex, ca era o micuta fiara, rodea jucarii, paturici, chiar si un cearceaf :), nu statea o clipa locului, se catara peste tot si cu toate astea a fost un copil cuminte, cuminte in viziunea mea evident. Keira o intrece, ca atare probabil nu am copii cuminti in acceptiunea largita a cuvantului, dar eu am o zicala draga mie "copil cuminte si baba frumoasa nu se poate" :). Copiii mei nu stiu ce sunt alea cumparaturi, fiindca nu le fac cu ele, prefer sa le las cu al meu si sa se joace prin curte decat sa le tarai prin supermarket, fiindca e normal sa se plictiseasca, prefer sa le cumpar haine, pantofi si uneori jucarii fara sa le consult in alegerea lor(vor avea destul timp cand se vor constientiza spre pragul de adult sa faca asta). Cred ca pe undeva mentalitatea olandeza mi s-a aplicat foarte bine mie fiindca libertatea imi este personal cel mai drag concept, ca atare l-am aplicat si in educatia lor. Mai am un principiu foarte drag: sa nu uit cum eram eu-copil, sa ma reintorc cumva in trecut si sa "revad" gandirea mea de copil, ce as fi vrut sa fac, de ce nu-mi placeau anumite lucruri sau atitudini ale adultilor, ca atare incerc sa ma "controlez" cu ajutorul mintii mele de copil in majoritatea timpului. Ah si chestia asta cu "o sa am copii cuminti" anticipata de oamenii care isi doresc, asteapta copii sau pur si simplu isi dau cu parerea e hilara...de ce? Fiindca niciodata nu o sa stim cu certitudine cum arata viitorul, si mai mult niste copii independenti de noi, fiinte care isi inalta degetele spre soare vazandu-l cu proprii lor ochi...poate noi am si uitat cum il vedeam la 3-4-5-6-7 ani sau pur si simplu nu-l mai vedem ca atunci :)). Si mai e ceva, chiar daca ar exista manualul universal de crestere a copilului unul nu seamana cu altul...chiar crescuti de aceasi mama...circumstantele sunt diferite, caracterele sunt diferite, cerintele lor sunt diferite...ceea ce "proiectam"noi in viitor nu este ceva controlabil, cu atat mai mult un copil, o fiinta independenta, care chiar plamadita in noi isi ia avant sa mearga pe propiile piciorusele la 1 an, vorbeste si se exprima la 2, pleaca la scoala unde se amesteca printre alti copii la 4 si la 18 ani este sa zicem un tanar adult care ne face cu mana fericit ca l-am adapostit si iubit si lasat sa se dezvolte alaturi de noi, luandu-si ramas bun de la copilaria care numai de noi depinde daca i-am facut-o fericita sau nu. :))

marți, 31 august 2010

terorism de mucava

Ma gandesc cu groaza ca traim intr-un secol al manipularii pe fata, nici macar nu mai au astia decenta sa faca ceva asa mai finut, mai un scenariu, mai o chestioara de acoperire. Neeeeh, n-are sens si-asa lumea casca gura speriata de criza financiara de virusu cel mai virus si cu muschi pe el, de 2012, de una de alta...si nu mai stie sa citeasca finut printre randuri, sa puna neuronii aia din cutia craniana la munca, niente. Azi sau ieri(nici n-are sincer importanta) astia de pe Schiphol(aeroportu din Amsterdam) prinsera doi "suspecti de terorism", evident arabi, ca vorba aia cine e suspectu numaru unu de serviciu...care vai de mine si de mine aveau niste telefoane prinse cu scotch (explicatia lor fu sa nu se strice), niste bani cash, 7000 de euro( le trebuiau sa plateasca la intrarea in rai cred, jeez) 3 cutite(bey ce fraieri americanii aia, ca avionu venea de la Chicago, adica se dau cu curu' de pamant ca vai terorism in sus, terorism in jos, dar ii lasa pe niste : nota bene arabi, cu cutite in geamantane, e de pic si poc faza asta) si niste ceasuri de mana interzise (aici cascai gura ca la doctor ca nu ma prinsei nici pana in clipa de fata ce marca erau bre, ca sa stie tot romanu si restu sa se fereasca de asa ceva). Deci prostia umana la cel mai mare grad ridicata...dar cum v-am zis pe fata, ca peste o zi sa bage astia cica o super-extra-masura cu bodyscanul ala la aeroport, ca de cand l-au introdus nu au nici un pic de succes cu el...e mai sperioasa "turma de manipulat" deh...enfin aia care zboara spre state vor nu vor trec prin scanneru asta de te vede la oase, intestine si ficati...da restu boborului nu si mai au si ei de mancat o paine cu "scula-gadget" asta noua, comisioane, alea-alea. Gluma zilei...traducere ad-hoc de pe forumurile olandeze: Bill, serifu de pe aeroportu din Chicago suna la Jan, serifu de pe aeroportu din Amsterdam -Hey Jan te-am sunat sa te informez ca in avionu de Chicago care zboara acu catre A'dam sunt doi tipi mai "ciudati" asa. -Cum adica mai "ciudati" Bill? -Pai tocmai am descoperit la scaner ca aveau niste cutite, ceasuri-bomba si chestii d-astea in bagaj, dar nimic deosebit mai departe. In rest ce mai face sotia ta? :)))) Dormiti mai departe cetateni ai lumii, liderii ne vegheaza somnul. ;)

vineri, 20 august 2010

Luna se micsoreaza...

http://news.nationalgeographic.com/news/2010/08/100819-science-space-moon-shrinking-scarps-cooling-lunar-orbiter/ Luna noastra cea de toate zilele se "stafideste" ca un mar pus la uscat...si mintea mea vesnic intergalactica isi pune intrebarea: oare cum va fi cerul fara luna? Si chestia asta mi-a adus aminte de Hector Servadac, romanul lui Jules Verne. As putea spune doar ca natura e imprevizibila, viata plina de necunoscut si asta face totul atat de interesant, mai interesant decat orice nou gadget. Sa ne bucuram in fiecare noapte senina de luna noastra frumoasa, romantica si plina de poezie.

marți, 17 august 2010

back home...

Ploua. Rezulta Olanda. Mi-e frig dar bine. Asta dupa 17 zile toride si nu la figurat ci la propriu. Toride in Sibiu, Ramnicu-Valcea, Curtea de Arges, name it :) Numai in Pestera Polovragi de pe Cheile Oltetului nu( Chei care despart Muntii Capatanii de Muntii Parang si sunt chiar spectaculoase, acum descoperite de catre capra neagra de mine:)))) si cand spun desparte, chiar trebuie sa va inchipuiti ceva de genul ditamai muntii abrupti cu stanci ametitoare taiati in doua ca o paine coapta bine). Revin cu impresii dupa ce-mi trece jet-lagul :)) ala dat de sculatul la 5 dimineata si ajunsul efectiv in casa clanului la ora 13.

joi, 29 iulie 2010

companiile aeriene si nervii adiacenti

Cu ce sa incep? Habar n-am ca sunt deja anesteziata la distanta de 3-4 ore de la incident :)). Wizz air, nici ca mai breaza nici ca mai proasta ca altele de acelasi gen si am zburat cu KLM, Air France, Austrian Airlines, Turkish Airlines, etc. Pasu 1: -Acu vreo luna iau biletele pt romanica, 2 adulti si 2 copii...totu odata desi mi-a mirosit mie ca e ceva gresit la softu lor de 1 leu si 5 bani, dar deh am continuat in virtutea logicii si bunului simt. Explicatie: Keira face 2 ani exact intre cele 2 zboruri (cel de la dus si cel de la intors), ca atare i-am luat loc si ei...dar...aici intervine buba ingorantilor care fac legi de 2 lei si reguli de 0,0000005 bani. Cica la dus e considerata baby, la intors brusc si neasteptat, invata sa faca la wc, stie sa se converseze manierat in 3 limbi, sta 2:30 ore pe scaun civilizata necerand nimic, citeste singura brosurica din avion, isi pune singura centura, etc :)))))))) asta insemnand ca ma tavalesc pe jos de rad de asemenea idiotenii. Pasu 2: -Azi dau sa fac check-in-ul online...si nu ma lasa sa o check-in pe Keira ca cica e baby si nu are voie decat in bratele mamei sau tatalui din motive de siguranta WTF, scuze pt limbaj, adica brusc peste o saptamana are voie si sa zburde prin avion, bey ma lasi?????? -Dar cand am luat biletele si am platit 4 locuri inloc de 3, tot online, ce sa vezi si sa nu crezi: mi-au dat voie!!!!!! Pasu 3: -Plina de nervi sun la "desteptii" de la Wizz Air le explic cum sta situatia si sa ma "rezolve" pentru ca eu plec peste 2 zile si vreau sa fac check-in-ul deja, mai ales ca aeroportul e unu mic si nesemnificativ si naiba sa-i pieptene...cine stie ce ma mai asteapta p-acolo...hic, hic, hic (emoticonu' cu ala de se imbata de nervi) Pasu 4: -Dau numai de dobitoci ilogici, care cica nu e vina softului ca m-a lasat asa de floarea soarelui sa platesc 4 bilete dar nu lasa sa check-in copilu ca cica e baby inca...My sweet Jesus!! Pasu 5: -Cica singura varianta este sa platesc din nou 25 de euro=taxa pentru baby si dupa sa ma "rezolve" ei ca sa ma pot check-in. Pasu 6: -Degeaba am vorbit cu 5 persoane una mai proasta si ilogica ca alta, mai putin binevoitoare ca alta, adica stiti expresia si f....si cu banii luati, ei bine, dupa cel putin 30 minute a cate 1 euro minutu...adica 30 de euro aruncati dintr-un foc pe conversatiile la linii "ajutatoare de clientii carora le apar brusc probleme:))" cica???? am zis WTF in stilul asta mai bine zburam cu KLM-ul ca tot distractia aia era, adica zero barat. Pasu 7: -Desi am platit pentru locu ala, ni s-a evaporat rapid sub amenintarile ca orice alta varianta, anulare, schimbarea datei, etc, ne va costa de genul 200-300 de euro...alta dandana cica aceasta "bunavoiciune" din partea lor, acest ajutor cazut din cer (cand puteau foarte bine sa ia ai naibii 25 de euro din aia 200 care deja ii platisem pt. Keira) se poate plati numai cu credit card. -Adica 25 de euro ai naibii nu se pot plati altcumva, decat cu aceasta ustensila a capitalismului idiot si feroce si dependent...pe care noi dintr-o filosofie de viata spartana nu o detinem, adica nu am mai reactivat-o de cred cel putin 3 ani. Explicatie: -in olanda multe plati online se fac cu cardul obisnuit de debit, plati la care nu se ia niciun comision de plata, adica e 10 euro cartea, 10 euro platesti, ca atare am zis ca nu e necesar sa avem o asemenea "tentatie" sincer inutila. Pasu 8 si ultimu: -Bietu Alex, pretenu lu' husbandu mi-a dat rapid datele cardului lui si am platit nenorocitii aia de 25 de euro, ca sa nu ma mai stresez inutil. Incheiere: -Un copil care pleaca baby (fiindca nu are inca 2 ani) se intoarce copil (fiindca i-a facut intretimp) My God!!!! -Ma'sa trebuie sa se increada mai mult data aviatoare (hic, hic, hic, un pic de alcool virtual) in propria intuitie -Companiile aeriene sucks big time...asta o stiam dar acum vine si-mi mai confirma inca o data. -Ma'sa lu copilu' o sa faca cu nervu pe tanti stewardesa daca nu ma lasa sa ma zbengui pe cele 4 locuri platite si o sa lase cupchilu sa se isterizeze si sa-i isterizeze pe toti pasagerii acestei companii care mai bine ti-ar trage scaunu de sub fund decat sa incerce sa fie civilizata si sa-si fidelizeze clientii(aha, ce-i aia ca noi la customer service nu am auzit in vecii vecilor de conceptu asta)

vineri, 23 iulie 2010

bulgaria

Am dat asa o prima cautare pentru Balcic si m-am socat sa vad poze superbe, hoteluri cochete, preturi la vedere, totul specificat in engleza, linkuri catre ce se poate vizita in zona (si ma refer la chestii istorice)...:)) adica oricum ma asteptam, dar asa diferenta discrepanta intre ce mi se ofera pentru Romania sincer nu credeam ca se poate, aveam inca pretentii.
Nimic ascuns, nimic de negociat, am si sunat si mi s-a vorbit super-profesionist, nu ca la unu dintre cica hotelurile bunute de pe litoralul romanesc: " alo, da..." de parca sunam la mama acasa :))
Pai numai daca stau rapid sa fac o prima comparatie, oferte in Olanda catre Bulgaria, am gasit de plangi :)) neaparat de incercat pe viitor, pozele care arata plaje ingrijite (ah, avem si noi, cu umbrelute si sezlonguri, dar gunoi avem si d-ala cu caru, am fost anu trecut 4 zile, deci nu vorbesc din povesti), site-uri clare, nu imbarligate si cu sunati (fara preturi sau alte preturi cand suni)...mozaicul de la Constanta, cred ca il stiti, mi-a facut rau efectiv sa ma uit la poza, la acvariu nu mai vorbesc, nici indicatii cum sa ajungi acolo nu ti se dau...va intreb cum se poate la bulgari si la noi nu?
Am fost in Bulgaria imediat dupa revolutie si am fost si la castelul reginei Maria de la Balcic, dar l-as revedea oricand, de atunci tin minte ca mi se parea alta lume (au saraci, au hoti, au lipsuri) dar turismul este minunat. Poate ca odata mi se raceste patriotismul in vene si il duc pe al meu acolo (si pe Freya) ca doar vorba aia ma sui in masina si cat fac pana la Constanta mai fac un pic si pana in Bulgaria.
Nu stiu...sa fie apropierea de Macedonia, in speta Grecia, sa fie alte influente, habar n-am.
I like it anyway!!

miercuri, 21 iulie 2010

sunete vii

Ca tot ascult muzica de vara (grecia este pentru mine insasi esenta verii)...iata si cantece vechi (antice) grecesti: http://www.youtube.com/watch?v=cSaGjZKmEag in dreapta pe youtube cand deschideti linku...gasiti mai multe cantece izvorate din insasi inima istoriei :)

marți, 20 iulie 2010

atentie...post dur

Ha, asa mi-a venit sa scriu, primul impuls. De ceva vreme privind retrospectiv imi dau seama ca multe lucruri se definesc, ca obiectele din jur cand ceata se imprastie. Unu- multa lume, foarte multa din jurul meu sufera (desi sunt in denial) de depresie. Nu husbandu, ca asta e aerian si artist de felul lui, dar familia de baza ca sa zic asa, plus o prietena (nu cea mai buna), s.a.m.d. Doi-saraca MM mi-a tras semnalul de alarma, plus discutiile de pe forumuri. Trei-eu am "mimat" si "m-am folosit" de chestia asta, de depresie pe vremea cand eram imatura bine, in adolescenta si in tinerete...deci stiu si-mi dau cumva seama de mecanismul si resorturile ei. Patru-realizez ca nu sunt in stare sa-i ajut, din mai multe motive, sunt o tipa mai razboinica, mai dura, desi empatica habar n-am sa exprim totusi chestia asta, mie personal mi se pare de-ajuns sa incerci sa lupti. Nu am avut niciodata vocatie de mama ranitilor, nici de sora medicala, cand sunt eu bolnava terorizez poporu, ma izolez, ling ranile, fac absolut totul ca sa scap cat mai repede (bine inafara de migrene sunt sanatoasa per total). Si la perioadele mai nasoale procedez tot asa, ma retrag in cochilie, beau agurida, beau paharul tristetii pana la fund, dupa care revin la suprafata cu forte dezlantuite ca de valkirie. In tinerete am "mirosit" cumva reactia oamenilor la manifestari depresive. As vrea sa le spun cumva acum ca nu eram decat o persoana rasfatata, imatura, un copil care daca nu primea jucaria preferata atunci si acolo facea o isterie buna de stricat ziua si saptamana chiar. Si asta a aparut in perioada "indragostirilor". Mai toti iubitii mei saracii :)) din vremea respectiva au avut de-a face cu o capricioasa, infantila, groaznic de nerezonabila eu. Asa cum citesc acum peste tot, in sensurile date de catre specialisti, cu adevarat depresiva nu am fost niciodata si oricum acum mi s-a confirmat. Am fost o femeiusca foarte concentrata pe ea insasi, plina de orgoliu, vrand tot confortul din lume si cea mai putina munca de depus pentru el :)). Stiu ca descrierea asta lunga poate nu duce nicaieri, dar zic eu ca macar clarifica un pic ocolul facut de mine in jurul depresiei. Mi-ar place sa le strang tare in brate pe femeile minunate din jurul meu si sa le "infectez" putin cu egoism (cred ca asta m-a salvat pe mine de la multe caderi) , dar nu cu egoismul ala rau, prost vazut...nu, nu, cu egoismul ala salvator, ala instinctual, ala de supravietuitor, oricand si oricum. Le-am judecat prin prisma mea pe cele care stau cu barbatii pe care i-au ales si pe care acum nu prea ii mai suporta, dar nu am dreptul, nimeni nu are. Oricum eu am un principiu de baza, trainic: libertatea. Si mai am o conduita de viata care mie personal mi se pare ca o infuzie de libertate; carpe diem. Ah si mai am ceva ciudat, chiar si infrangerile, le sarbatoresc cu sampanie, o escapada undeva, o rochita frumoasa sau un pahar de vin si un film si chiar si cele mai ciudate situatii le trasform in cate ceva asa...bun de adus aminte!! Viata e dura...dar asa sunt si eu :)

duminică, 11 iulie 2010

:((

Felicitari Spania, si nu in ultimul rand Olanda, ati demonstrat ca sunteti cele mai bune doua echipe din lume si v-ati masurat puterile astaseara, si ce meci...ce meci Domnule! Ne-a tinut cu sufletul la gura. Freya si-a imbracat-o pe Kitty in oranje, si s-a dus la culcare putin trista ca Olanda nu a castigat, a avut voie sa stea cu noi la meci, insa a invatat ce inseamna fair-play-ul.
Bert van Marwijk este un gentleman, cel mai bun antrenor al Olandei, s-a nascut si a crescut in Deventer si a spus la sfarsitul meciului: "a castigat cea mai buna echipa"...noi insa am vazut un meci tensionat, poate olandezii nu au fost cei mai buni, dar s-au luptat ca niste lei, asa cum leul este simbolul lor.
Gefeliciteerd Oranje!

joi, 8 iulie 2010

vine vacanta...

Maine Freya intra in vacanta...aici e vara de-a binelea, zile frumoase, unele toride de-a dreptul, ceea ce e mirific pentru Olanda :))...fetele se balacesc toata ziua in barcuta-piscina din curte. Cerul Olandei e plin de nuante scoase parca din tablouri, nori pufosi si atat de clari ca-ti vine sa intinzi mana sa-i atingi, nori la asfintit de un roz angelic, nori gri de metal care se misca cu viteza facandu-te sa-i urmaresti fascinat. Numai ca noaptea rareori poti vedea cerul plin de stele sau Calea Lactee asa cum il vad la tara in Romania. La tara, undeva in Valcea, unde manastirile multe sunt pe canicula asa de racoroase si atat de pline de flori, ca pentru mine (doar o agnostica) daca as fi credincioasa, ar reprezenta raiul. De la toamna printesa mea este in grupa 3. Unde fuge timpul? si inca asa de repede? Piersicuta cu maini rotunde si gropite in cot a prins si ea culoare, ba si mai mult cere singura sa fie data cu crema. Nu stiu cine ne pune pata de culoare, cert este insa ca mai toti avem hachitele noastre si minunatiile noastre de nasc uimiri in ceilalti. Keira este o "domnita" din timpurile medievale, simte bobul de mazare din Germania deja :)), la vremea ei Freya era inca un soi de tomboy. E prima data cand nu ard de nerabdare sa ajung in Romania. Nu cred (cel putin) ca Olanda m-a facut sa o iubesc pana la limita in care sa uit de Romania, nu! Simt ca este altceva. De fiecare data cand ajung in Bucuresti, care va ramane prima mea iubire, mai ales Cotroceniul si Antim si Lazarul si Cismigiul si...si...si...am o vaga senzatie de sufocare, ca atunci cand brusc iti vine sa plangi si nu stii de ce, ca doar nu ai motiv :)) Simt ca parca ma intorc in trecut si totusi agitatia de primprejur imi spune ca sunt in prezent, e ca un paradox pe care il accepti cu greu. Romania toata, daca decupez Bucurestiul, imi ramane la fel de draga si la fel de incitanta. Sa vedem daca o sa avem putin timp anul asta sa mergem in lung si in lat, sa mai vedem cate ceva, pentru Jan e mereu surprinzator si chiar si pentru mine :)). Tot scriind aici hai ca incep sa simt deja fiorii vacantei :)...ce inseamna Domne autosugestia si vizualizarea!...a fost de-ajuns sa-mi aduc aminte de anul trecut, cand trecand prin Campulung Muscel spre Bran si cazand intr-o adanca contemplare a peisajelor de vis, m-am simtit ca un copil plimbat in vacanta sa culeaga pe retina imagini care sa-i faca placere in zilele reci de toamna. Vine vacanta!

luni, 5 iulie 2010

Isterice de internet

Citesc uneori si ma enerveaza numai sa termin cate un mesaj (ma refer generic la forumuri de discutii) de genul asta: nu are punct si virgula, inceput si sfarsit, persoana in cauza e deja isterica, se cearta cu ecranul computerului singura, se crede Dumnezeu, nu intelegi nimic din "discurs", ideea se pierde in neant, nu stie sa scrie in "propria limba", scrie doar ca sa scrie...gramatica e ceva de domeniul fantasticului. Si ma intreb asa in sinea mea ce sens au "acesti useri isterici"? Ce aduc ei bun in lumea internetului? Scopul lor este doar asa de a pune cumva in evidenta pe cei cu adevarat buni? In genul kitsch-ului asezat langa o capodopera tocmai pentru a ingrosa cumva senzatia estetica? Nu stiu. Cert este ca sunt deranjanti asa cum o musca galagioasa si neinvitata iti strica lectura de vara pe un sezlong, nevazandu-si linistita de plimbarile ei. Pe de alta parte internetul in sine nu poate fi o agora. El este cel mult un spatiu in care dam drumul liber informatiei precum fluturii fericiti de a scapa dintr-o plasa. Revenind la istericele mele de internet :) cum cu drag le numesc...am vaga senzatie ca uneori e greu sa gasesti echilibrul necesar nu numai vietii sociale reale ci si aceleia virtuale. Si mai ales personal gasesc ca "maturitatea" o atingem atunci cand incercam si bineinteles si reusim ca toate aceste lucruri sa fie doar un "spectacol" si atat. Cred ca le-ar ajuta mult pe aceste doamne sa practice meditatia (zen) pentru ele, nu pentru lumea inconjuratoare. Sa se intrebe in liniste, caci meditatia la care ma refer e mai mult decat profana, e de fapt o metafora, care este scopul pentru care scriu atat de mult si atat de iritant. Oare nu inseamna asta o cale de a scapa de vorbele nevorbite? Oare nu au o acuta nevoie de prieteni reali? Oare forumurile, adica acolo unde cineva poate primi un feed-back rapid si multe vizionari nu reprezinta de fapt pentru ele (si nu pentru userii normali, echilibrati, care impartasesc idei sau informatii) un fel de piata publica virtuala menita a le ajuta in gasirea supapei? Oare suferinta lor si dezechilibrul nu ar putea fi mai bine canalizate pana la propria anihilare prin vointa? Doar niste pareri caci sincer unele dintre ele par foarte pierdute. Si e trist pentru ele, deranjant pentru un cititor echilibrat. Bineinteles ca pot fi ignorate, ba uneori chiar ajutate de niste doamne cu suflet mare si rabdare dumnezeiasca. Insa nici asa se pare unele dintre ele nu incearca sa puna capat "suferintei afisate" prin mesaje isterice, ceea ce deja depaseste o limita a suportabilitatii general vorbind umane:)).

joi, 17 iunie 2010

bicicleta biciclim...

Sunt pe dinafara rau...cu biciclitul ma refer...fii mea a mare o sa dea la anu' examen la asa ceva, are casca, are bicicleta mare si eu nici nu vreau sa aud de asa ceva. Sorry prefer sa merg pe jos, cu trenu, cu autobuzu, in fine, cu orice...inafara de aceasta unealta a miscarii, tipica peisajului olandez.
Chiar sunt curioasa cand voi ajunge sa fiu si eu "virusata", daca voi fi vreodata?
:)

joi, 10 iunie 2010

n-am cuvinte...

Omenirea nu progeseaza. Dar deloc. Azi Olanda a ales un mic Hitler-Geert Wilders. Pe locul 3 e drept, dar arata cata lume l-a dorit, il admira, ii vor pe musulmani si straini afara din tara. Arata ca Olanda e doar zugraveala, ca oamenii se feresc sa o spuna pe fata. Mai bine sub anonimatul votului. Arata ca mentalitatea colonialista si de apartheid a Olandei a supravietuit bine merci. Arata ca "toleranta" e doar de fatada si de fapt in spatele usilor inchise oamenii se simt superiori celorlalti, cei veniti din "afara". Nu ma afecteaza cu nimic personal, insa mi-e scarba. Mi-e greata de ipocrizie, mi-e greata de atata prostie, de atatia oameni manipulati, de atatia ignoranti, ne-educati, care pun etichete si atat. Nu exista nimic cu care sa se mandreasca si totusi forumurile sunt pline de felicitari pentru ca "asta a ales poporul", adica un mini-Hitler!!
Ce pot spune decat sa le fie de bine, sper sa fie tratati de restul asa cum au fost cei care l-au pupat inmuiati toti de fericire pe Hitler...bleah!!
Sper sa fie "mandri' cand toata presa straina CNN, BBC, Euronews scrie cu ingrijorare, iar ei se "enerveaza" cumplit ca vezi Doamne e comparat acest Vadim al Olandei cu un nazist...ca de unde, in viziunea lor e doar un fel de sfant venit sa-i scape de musulmanii si strainii cotropitori pe care tot ei i-au adus in Nederland cu scopul de a fi servitorii si muncitorii si sclavii lor la muncile de jos pe care manutele lor ariane nu le puteau face.
Pe scurt: dupa fapta si rasplata.
To be continued...

marți, 1 iunie 2010

n-am plasma :))))

Si nici n-am de gand sa-mi iau pana pe la vreo 5 ani ai Keirei...asa ca idee, nu e fixa si pusa in rama, dar oricum. Sacrilegiu :)) am vazut mai toate papadiile de filme, noutatile, pe al meu teveu gen aragaz cu patru ochiuri, si tot actiunea aia o au, tot sentimentul ala mi-l trezesc, ca doar conexiunile neuronilor in acelasi mod se fac :))...aceasi adrenalina, in cel mai bun caz, cum ar fi recent The Prince of Persia...hmm, yummy-yummy. Nu ma defineste ca idee, decat dupa ce il "fumeaza" toata lumea, nu tin sa fiu in top ten. Nici nu ma deranjeaza in existenta mea cotidiana...de genul ca daca nu-l am mor, decedez, dau coltu si alte sinonime :)) nici nu-s consumatoare inraita de teveu d-asta venit pe teava, cablu, franghie, cu elicopteru din China. Ah, servesc evident un film prajit asa in special in serile de vineri, sambata, duminica, dupa ce citesc evident inainte imdb-ul si vad cronicile de filme bunutze sau macar care merita o vizionare de control ;) Oh nu neg deloc pozitivismul existentei gadgeturilor, nu, nu, nu...mai toti barbatii sufera de boala asta cum noi femeile suferim de aia cu shoppingul, si al meu are nspe chestioare care mie una mi se par ne-esentiale, si lui probabil cutiile alea multe cu pantofi i se par fix la fel :)))) Doar ca refuz sa intru in "coordonatele sociale" gen: casa, masina mea, masina lui, jobu meu (de multe ori se vorbeste de el ca de cariera mea de parca avem in jur numai ministri si cercetatori) copii, pomi plantati, viezure, branza, barza :)))) si ce mai era de bifat ca am uitat oricum...ca atare fac numai ce vreau eu cand vreau eu!! Ca tare bine e sa fii propriul tau stapan :))

vineri, 28 mai 2010

Loreena McKennitt

http://www.youtube.com/watch#!v=C93Hsgt9E4s&feature=related Cine poate canta mai frumos despre lupi decat Loreena McKennit. Lupul ca animal m-a fascinat dintotdeauna, habar n-am de ce...poate pentru ca sunt nascuta in noaptea cea mai lunga a anului, solstitiul de iarna, poate ca m-am nascut in jurul miezului noptii, poate ca noaptea insasi reprezinta pentru mine ceva fascinant, plin de magie, o cetate care-si deschide portile pentru a te cuceri sau pentru a o cuceri tu pe ea. De aceea imi place si luna. Niciuna dintre ale mele copile nu e nascuta noaptea :))...dar amandoua au nume legate de noapte (de partea intunecata), Keira=e nume celtic si inseamna propriu-zis "negru, intunecat=dark", Freya=zeita scandinava, e printre altele si zeita razboiului, ea comanda valkiriile. Nimeni nu canta mai profund muzica celtica decat Loreena McKennitt, merita ascultata, e ca si cum ne-am transpune in alte timpuri, in alt spatiu.

miercuri, 26 mai 2010

zum zum zum

O albina smechera culege si ea tot ce poate din imprejurimi. Doua maini lipicioase se opresc pe geamul usii dinspre gradina, alaturi bineinteles de doi obraji grasuti storciti si un nas mic asisderea. O alta albina mai silfida de genul ei, trasa prin inel ce sa mai, ma priveste facand cu ochiul din desenul Freyei. Albinele astea Domnule nu stiu, parerea mea :)) ca muncesc prea mult, totusi au un simt estetic dezvoltat, combinatia negru-galben-auriu e nemaipomenita. Ce sa mai incoace si incolo bine ca fac deliciul copiilor si sunt folosite ca licenta poetica de catre parinti pentru un indemn mai subtil la munca. -Mama albinele strang nectar. Eu zapacita cu mintea aiurea si recunosc un pic in ceata: -Mda, in romaneste e polen. Freya sta un pic si cugeteaza: -Mamiiiii, nectar e in olandeza. Eu cazuta in putul indoielii (ce pana lor culeg albinele astea????) Nectarul (alaturi de ambrozie bineinteles) e pentru zei, gandesc eu, cu mintea incetosata de stiintele naturii impaienjenite bine de ceva ani de zile. -Polen e sigur, cu nectarul ala nu prea stiu. -Mami, mami, stiu eu sigur, plus ca tie nu-ti plac insectele (au la scoala saptamana insectelor si mi-a venit cu nspe mii de idei care de mai care mai "infricosatoare"pentru ma'sa) asa ca nu ai de unde sa stii. Deh are dreptate fata, nu-mi plac nici paianjenii, nici mustele, nici omizile (pe care Freya le adora ca din ele ies fluturi...cu cine o semana fii mea asta nu stiu) si nici albinele Domne. Cautand pe wikipedia, mama "stiintei moderne" gasii si io intr-un final cu ce se hranesc albinele astea...cu nectar si polen...pai da ;) Bietul copil d-aia era asa in ceata, ca la polenul asta i se zice stuifmeel pe olandeza, pe cand la nectar i se zice la fel. Grea meseria de parinte, n-ai voie Domne sa nu fii o enciclopedie ambulanta...ia sa faca astia un chip cu toate informatiile googalite si sa ni-l implanteze cumva sa nu dam gres la examinarile astea ad-hoc :)).

joi, 13 mai 2010

Criza si cainii cu covrigi in coada...

Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni dar in Occident nu umbla cainii cu covrigi in coada :)) cum probabil se crede citind forumuri de discutii romanesti unde se varsa laturi in capu' diasporei care isi mai da ici colo cu parerea ca "peste tot e criza" si i se arunca in fata sticluta cu vitriol, verde de Paris si mai stiu eu ce otravuri scoase din Caragiale, Bibicule. Ma sochez sa vad inca popor super hipnotizat de ideea ca "inafara" e altceva Domne: ce altceva as intreba eu? Hai ca incep cu inceputu si scriu in rezumat: -ah, avem autostrazi, hm, cu ce pret, cu impozite de 42% pentru poporu clasei medii -ah, nu avem caini pe strada...de acord...dar cand vine unu de la guvernu romanicii si zice: boooon, hai sa-i strangem si eutanasiem, se trezesc niste oameni isterizati de iubirea patrupedelor care nu vor sa-i ia la ei acasa, dar nici nu-i lasa pe restu sa se debaraseze de ei pe principiu ca : stiu eu precis, ala nu musca copii si nu are boli (l-am cautat sub coada) si ce daca Doamna cum sa va fie frica de un caine, vai nu ati trait aici? hic hic, ca n-am un emoticon de betiv sa ma exprim mai plastic. -p-orma da ce sa spun avem spitale de plangi, aparatura de care vrea muschiu tau, dar daca te doare ceva te trateaza rapid cu panaceul universal Paracetamol, acu parca vad niste capete miscandu-se de la stanga la dreapta cu ntz, ntz, ntz, gen: nu poci bre a crede asta :))...pentru cei care nu cred i-as tine vreo 3-6 luni in Olanda vestica si daca da vreo raceala mai babana peste ei sa se convinga singuri ca pana si in febra de 39-40 trebuie sa-ti faci programare la doctoru de famelie si daca n-are loc, asta e:)) teapa, pana se face loc le trece si raceala si tot...sau daca ar vrea si ei la un specialist de inima sa zic, pai daca doctoru' de famelie(e mai caragelian asa) zice ca nu Domne fugi d-aci te-am ascultat eu la inima n-ai nimic, asta e iarasi teapa, poti sa plangi sa te tavalesti pe jos, sa faci ce vrei nu se poa'...pentru cei care inca isi misca capul ondulatoriu a ntz, ntz, ntz, sa precizez un lucru, nu exista sistem alternativ, privat...si de banii pe care ii platim pe asigurarile medicale(infernale comparativ cu belgika care e vecina noastra si are aceleasi conditii) nu primim mai nimic, uneori daca esti meserias si intr-un an nu ai fost nici macar odata la doctor, asta e, iarasi teapa. -oh, am uitat de preturile super-laudate si mega-ridicate in slavi, da, e adevarat ca preturile la alimente sunt comparativ cu romanika egale sau in diferite cazuri chiar mai mici, dar ia sa vedeti voi preturile la utilitati si servicii, oho, te ia cu lesin. Pana la sfarsit pot spune doar atat: Bine ai venit Romanika in capitalismul feroce, ai fost si pana acum, dar inca se mai invartea lumea de una de alta, acu mai greu.Clasa medie romaneasca a avut la un moment dat un boom de te cruceai, tu traitor in alta tara, cu femeile romance din middle class imbracate dupa ultima revista, era rusine daca cumparai din reduceri si nu aveai paru proaspat coafat, se mirau de occidentalele alea "delasatoare" care tarau vreo 2-3 copii dupa ele(nu se exista Bibicule bone si bunicute pe post de bone in Occident), cu oamenii normali avand masini normale, majoritatea second-hand, nicidecum de fitze si ras-fitze. Concluzie: Pai nu asta s-a vrut, sa fim Domne ca Occidentu'. Pai nu asta auzi mereu: vai ca asa e numai in romanika sa vezi in alta parte cum zboara balaurii cu sapte capete pe deasupra si aduc lapte si miere in ciocurile lor sa hraneasca lumea care are timp numai de vacante(la camping clasa muncitoare), manichiura(facuta acasa), restaurante(nu se iese in doi decat daca ai alternativa ca altfel baby-sitter costa de 2 ori mai mult decat masa de la restaurant, asa ca se iese cu catel cu purcel, mai toate resto avand locsor de asa ceva) si alte minunatii din povesti. Hey ma opresc totusi aici ca vreau sa las lumea sa viseze in continuare :)) Disclaimer: nu am vorbit de milionarii occidentali, asa cum nu am bagat in ecuatie nici milionarii de Dambovita, a fost o generalizare bazata pe observatiile mele de aproape 7 ani de Olanda. Bineinteles ca poate in alte parti exista totusi niste caini cu covrigi in coada, eu una nu i-am vazut, dar eu nu reprezint toata populatia globului si nici a Europei ;)

joi, 6 mai 2010

Anne Boleyn

Daca ar exista un test de personalitate bazat pe femeile din viata lui Henry Tudor(VIII) eu cu siguranta mi-as alege-o pe aceasta. Si nu, sa nu credeti ca-mi bazez alegerea pe faptul ca se spune ca era una dintre cele mai frumoase femei din epoca aceea, ci imi bazez alegerea pe faptul ca e fascinanta, puternica, revolutionara (ajuta cu ideile ei la crearea bisericii anglicane-Church of England)...si nu in ultimul rand pe faptul ca e curajoasa (i se opune lui Henry si chiar daca din diferite motive nu-i cedeaza acestuia favorurile, totusi gestul ramane), educata (ceea ce in vremea aceea era cumva prea vizionar, femeile erau limitate la a cunoaste lucrul de mana, juca carti, eventual o limba straina). Eu simt cumva din ceea ce citesc...ca ea este spinul din inima lui Henry, faptul ca il face sa se indragosteasca ca un nebun, lasand-o pe Catherine de Aragon care i-a fost nu numai o sotie fidela ci o partenera de viata foarte buna, o regina inteligenta si iubita, o va duce pe Anne la moarte. Ea este pasiunea aia oarba care apare la un moment dat in viata fiecaruia si careia nu ii putem rational rezista, ne duce ca un val, ne zgaltaie cu puterea unui cutremur si ne infierbanta ca lava proaspata a unui vulcan. Citesc pe multe site-uri ca Jane Seymour este cea pe care el o considera "the true wife" pentru ca ea a fost cea mai blanda, supusa, cea care i-a daruit fiul mult-dorit. Dar asta nu sterge cu nimic, trecutul involburat si zilele pline de mari schimbari, dorinte si caderi ale casniciei lui cu Anne. Si pe scurt ea face istorie (din punct de vedere politic, social, economic) ceea ce alte sotii ale lui nu o fac ci isi rezuma rolul la doar "queen consort". Ea este ca un foc ce mistuie tot in cale, de aceea Henry o omoara(in inima lui dragostea pentru ea e prea mare si se transforma treptat in ura, caci nu suporta a sta in puterea altuciva) nu ar fi acceptat sa traiasca, sa o stie undeva chiar departe, e prea mult pentru el (si oricum ea este o persoana influenta, cu idei proprii, principii). Este dura si isi fascineaza audienta in acelasi timp, bineinteles ca nu are finetea lui Catherine de Aragon de exemplu, ea isi vede interesul, vrea atunci cand i se propune a deveni regina, sa aiba un cuvant de spus in mersul tarii. Ah si din pacate nu ii va aduce lui Henry, un fiu...ci o viitoare mare regina Elizabeth I, fiica ei va face ca si ea istorie cu I mare, ducand Anglia acelor vremi la apogeul ei, este perioada lui Shakespeare, perioada bataliilor navale, cand Invicibila Armada a Spaniei va fi invinsa, de catre flota engleza. Mai multe despre Anne Boleyn aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Anne_Boleyn
Edit: in poza este Natalie Dormer cea care o interpreteaza pe Anne Boleyn in The Tudors...imi place ca intr-unul din trailere textul este asta: she was placed as his temptation but became his obsession :))

o melodie plina de forta...istorica:))

http://www.youtube.com/watch?v=tIRs5nUAS28

vineri, 30 aprilie 2010

The Tudors

Nimic nu mi se potriveste mai bine in materie de filme decat cele istorice...ador atmosfera aia virila, razboinica, plina de noi cuceriri, de transformari.
De la inceput pot spune ca The Tudors m-a fascinat mai ales prin pasiunea actorilor, prin traspunerea lor intr-un timp atat de indepartat si faptul ca au facut-o impecabil.
Henry Tudor (pana si numele e modern, e usor-de pronuntat in orice limba, e evocator, e fascinant) e interpretat de Jonathan Rhys Meyers. Daca cineva nu l-a apreciat pana acum, daca nu a vazut Bend it like Beckham, Velvet Goldmine sau Matchpoint sau multe altele in care a stralucit la fel de usor ca in The Tudors aici are ocazia sa-l vada etalandu-si la maximum talentele actoricesti.
Exista un alt film(de cinema si nu de televiziune ca The Tudors) destul de recent despre Henry Tudor. Este vorba despre The Other Boleyn Girl unde Henry este interpretat de Eric Bana. Eric este un actor de calibru greu, imi place mult, insa parerea mea ca nu era cel mai potrivit pentru Henry Tudor, si nu pentru ca nu joaca bine sau nu ar fi fost potrivit pentru un rol istoric. Cine stie, poate adevaratul Henry Tudor ar fi fost mai apropiat genului Eric Bana decat Jonathan Rhys Meyers? Totusi raman la parerea mea ca adevaratul Henry nu a fost frumos precum Jonathan, insa a fost mai impulsiv, in genul interpretarii lui, mai ales ca spre sfarsitul vietii o ia razna de tot. A fost un umanist in felul lui, de aceea l-a apreciat atat pe Thomas More si un artist, a scris chiar cantece, si l-a tinut sub aripa sa pe poetul Thomas Wyatt chiar daca acesta se pare ca a fost printre putinii daca nu singurul amant al Anei Boleyn, viitoare sotie a lui Henry.
De fapt filmul reda minunat si atmosfera asta plina de artisti de la curte si inflorirea artelor sub patronajul lui Henry, deschiderea catre noi idei reforme, piesele de teatru din aceea epoca, si nu in ultimul cartile mult pretuite.
Despre Henry as spune ca desi nu a fost un barbat frumos dupa standardele noastre de acum(poate dupa standardele lor era cu totul altceva), ceva fascinant totusi reiese pana si din banalele portrete ale acestuia realizate la diferite varste, un ceva anume care probabil a fascinat la vremea respectiva, cu toata frica de a spune "nu" unui rege.
Imi place mult interpretarea lui Jonathan in sensul ca reda cumva nebunia lui Henry si in acelasi timp clarviziunea lui, inteligenta lui, duritatea lui insa nu cea ieftina, cea care vine din strafunduri, din educatie(mai ales a unui print), din traumele copilariei lui, din insasi esenta epocii respective, plina de tradari, de rasturnari de situatie, de moarte.
Asta e primul post despre The Tudors, iar despre Henry voi mai scrie caci nu am spus inca nimic despre el:))
Specific pentru cei care inca nu au apucat sa vada, sau sa citeasca despre epoca respectiva ca filmul nu reda fidel istoria, o dramatizeaza, caractere din film uneori sunt topite din doua caracatere reale, unele pur si simplu sunt create sub numele unui caracter adevarat, dar insasi faptul ca te duce la sursa, sa citesti sa stii despre cine e vorba, sa afli, e un mare atu, te incita sa inveti pur si simplu Istorie.
Insa linia principala se mentine.
Si nu in ultimul rand, Henry este cel care va separa Biserica Anglicana de cea Catolica, reprezentand o prima miscare puternica in istorie, plus este tatal a trei viitori regi: Edward(acesta moare insa tanar si domnia lui e foarte scurta), Mary si Elizabeth.
Cele doua viitoareregine, fiicele sale, pe care cu pasiune, ba le repudiaza, ba le iubeste, ba este dezamagit de insasi sexul lor vor reprezenta pentru istoria Angliei insa doua momente importante si puncte de reper.
Prima, fiica lui si a Catherinei de Aragon Bloody Mary cum va fi numita mai tarziu va domni peste Anglia cu o mana de fier, reintorcand-o la catolicism si supunand-o unor represiuni sangeroase, de la care i se va trage si denumirea.
A doua, fiica lui si a Anei Boleyn, Elizabeth I va aduce Anglia in perioada ei de glorie, cand aceasta va fi prima putere navala, invingand Invicibila Armada a Spaniei si se va bucura de o inflorire economica si artistica nemaintalinita pana atunci.
Va continua...

duminică, 25 aprilie 2010

libertatea alor mele

Am masuta mica de lemn natur :), planuiesc sa o raschetez cand or avea la vreo 15-10 ani respectiv si vopsesc in negru...sau o dau la reciclat. Am canapele de piele ecologica neagra, tin nemaipomenit de bine la jeg, pot fi turnate toate cele pe ele, se spala ecologic cu spirt, sau detergent de vase sau ce vrea muschiu nostru. Au fost extra-calarite, scrijelite, le mai dau vreo 5 ani asa pana or sa inceapa sa arate ca niste perne obosite:))) Am masa mare in bucatarie de plastic transparent, super-ieftina si de design industrial de la ikea, admirata pentru functionalitate si "look" chiar si de catre snobii care ne-au calcat pragul. Am metode de curatat orice, de la carioca, vopsea, pix, name it...unele dau rezultate, altele ori ies doar cu foarfeca ori asta e...produsu avu viata scurta :)). Am cutii multe in care depozitez jucarii, chestii-trestii, d-alea de plastic cu rotite si capac, care se pot aseza si una peste alta, economisesc spatiu si tot ce nu le mai intereseaza intra in sacii pentru Armata Salvarii ca sa aiba loc frate sa se alerge prin casa cand ploua si nu pot in curte(cee ce la olanda se intampla cam des)...oricum ale mele se joaca cu aceleasi chestioare de ceva timp, le stiu deja afinitatile. Ah si in final ca un memento pentru mine: au voie sa se imbrace cu cea mai cea chestie, rochie de printesa, aripi de fluture, diademe si pantofi cu fundite fitosi toata ziua, inafara de scoala bineinteles :))...prin curte, prin casa, sa le buseasca, distruga ce or vrea sa le faca...caci eu si-acum mi-aduc aminte cum am purtat nestingherita pantofi buni leonardo in liceu pana i-am distrus (erau cumparati cu greu, daca va aduceti aminte de anii aia) desi mi se aducea mereu aminte finut sau direct ca sunt de buni.

vineri, 23 aprilie 2010

break on through (on the other side)

Jim Morrison credea in ceea ce Arthur Rimbaud spunea odata:"to achieve the unknown"...nu numai ca prima data cand am pus piciorul in Paris a fost in cimitul Pere-Lachaise ca sa vad mormantul lui de altfel plin de flori, marijuana, biletele de hartie din intreaga lume "juan from madrid with love"," brigitte from berlin loves the doors"...ci si pentru ca atunci cand am vazut filmul lui Oliver Stone eram intr-o sala de cinema cu prima mea mare iubire, sarutandu-ne cu parul intrandu-ne in ochi...eram doi studenti cu parul lung, bocanci de armata, blugi taiati si camasi barbatesti. Vama veche era in vremea aceea plina de muzica anilor '70, pe plaja erau doar corturi, fetele purtau ii si baietii lor bronzati isi luau jeansii pe ei doar pentru a pleca desculti in sat sa le aduca lor pepeni verzi zemosi :)) De curand am ascultat Rolling Stones si Pink Floyd...de ce iubesc muzica asta, de ce vibrez, de ce ma uit la Hair si il inteleg fara sa fi trait in America anilor aceia...pentru ca undeva departe sunt atatea suflete care vibreaza la fel. Si pentru ca dragostea din mine s-a deschis din culcusul ei de boboc inflorind pe muzica asta. The road of excess leads to the palace of wisdom a lui William Blake l-am practicat intens ridicandu-l la rangul de "viata noastra genuina" pentru ca a fost ca o viziune confirmata. Citind revistele vechi ale parintilor mei din anii 70, desigur...m-am transpus intr-un film de Jean Luc Godard alb-negru: stand pe o banca dintr-un parc citind "an american prayer" :)) si zambind trecatorilor elitist si superficial ca si cum accesul meu la lumea populata de amerindieni ai lui Jim ar fi fost exclusivist, nepermis neavenitilor, ca si cum ar fi trebuit sa practici tu mai intai toate aceste rational derangement of all the senses...:)) Va invit alaturi de mine sa calatorim pe spatele acelui sarpe lung din The end spre lumea fantastica a lui Jim Morrison: Is everybody in? Is everybody in? Is everybody in? The ceremony is about to begin. Nota bene: Pamela Courson, prietena de-o viata a lui Morrison, cea din poza alb-negru de sus, era nascuta in aceasi zi ca mine 22 decembrie :)) bine mult mai devreme decat am venit eu pe lume, dar oricum imi place coincidenta asta.