luni, 22 aprilie 2013

Amantul meu, Amsterdam

De cum cobori din tren si iesi din gara, ea insasi monument istoric te intampina nebunia strazilor. Aerul ala de nepasare, de continua vacanta, de rebeliune si tinerete. Amsterdam este un oras vesnic tanar, prin multimea aia de turisti deloc snobi, ci dimpotriva groaznic de relaxati, ca si cum insasi cerul mereu schimbator al Olandei le arata ca totul ca in viata e trecator precum clipa de placere.

Iubesc orasul asta galagios, plin de iubire, da da...de camere de hotel (hoteluri vechi, mici, pline de farmec, uneori cu scari ingrozitor de inguste) unde oamenii se ascund de lumea dezlantuita pentru a face dragoste cu pasiunea aia de sfarsit de lume. Iubesc canalele lui, pe alocuri murdare (caci nici barcile ce fac curat nu fac fata uneori haosului din fiecare weekend), cu case plutitoare...luminate pe la poduri seara, unde oamenii stau pe pontoanele de lemn, unde trag barcutele si canta din chitara, fumeaza, beau, se saruta. Iubesc strazile alea mici unde florile din ghivece puse in fata scarilor de intrare in casa ajung pana in strada. Strazi facute sa-ti rupi tocurile pantofilor, caci sunt pietruite, dar unde ca sa mergi doi oameni trebuie sa te tii strans in brate :). Iubesc strazile alea inghesuite cu case vechi vopsite cu negru, rosu si alb (de altfel emblema orasului Amsterdam sunt 3 cruci ale sfantului Andrei albe pe o banda neagra asezata pe un fond rosu) si cu multe obloane, foarte multe obloane de lemn, la geamurile mici.

Duminica m-am plimbat cu barca unor prieteni pe canale. Ne-am luat cu totii ceva sticle de vin in cosulet de paie, carnati tipic olandezi si paine cu nuci si stafide :) si perne. Da, perne, caci in barcile cu motor de altfel foarte simple ale celor din Amsterdam pentru a sta comod pe scandura de lemn ce inconjoara barca iti trebuie ceva moale.

Da, amantul meu este Amsterdam, cu el as insela pe oricine ar incerca sa-mi intre in viata si in suflet. Dragostea lui a crescut incetul cu incetul. M-a prins insa atat de tare in ultima vreme incat as spune ca e de-a dreptul pasiune:)). Este o dragoste imposibila, nonconformista, pe alocuri vinovata, dar atat de fierbinte. Ca si cum de cand ne vedem, totul se transforma in: "si ce daca?". Ne descoperim fiecare sensibilitate, incepand cu piata de flori, pana la terasele din jurul lui Leidseplein, sau frumusetea solitara a bisericii Zuiderkerk...ne place sa ne pierdem in lungi calatorii ca-ntr-un labirint in care mai descoperi un colt nestiut pana mai ieri. Da, dragul meu drag Amsterdam te iubesc asa cum n-am iubit pana acum pe nimeni! Pe joi dragul meu:)