Fata verde cu parul padure...simti cum privirea lor vrea sa te fure, noaptea mieii tese ie, sburatorii ca sa vie :)).
Daca eram mai putin vesela azi, as fi plans. Videoclipul pe care l-am vazut (din '73, abia ce ma nasteam in anul ala) si pe care efectiv l-am simtit prin toti porii, mi-a aratat un Nicu Covaci atat de tanar, atat de frumos :)) incat era dureros, caci timpul e necrutator cu noi toti.
De ce Phoenix nu a prins inafara desi citind astazi pe wikipedia am inteles ca au cantat tot repertoriul in Vest. Simplu. Sufletele noastre hoinare sunt pline pana la refuz de melancolia padurilor alea neterminate al caror verde iti raneste ochii, pline de sunetul valurilor puternice ale Marii Negre spargandu-se in vuiet de stancile macinate de acelasi dor. Dor de ce? De frumusete, de absolut, de durerea de a nu cuprinde universul in irisul nostru adanc deschis catre lume.
Si cum sa simti Phoenix, fara sa intelegi de unde vin cuvintele magice :). Negru Voda e intraductibil anyway, pe cuvant ca e ceva atavic, il simt de parca as fi trait in vremurile alea, sunt romanca Domne, acum nu stiu cum o fi sa ai doi parinti din arealuri atat de diferite ca ale mele. Ce are Olanda cu Romania in comun, nimic. Daca Grecia, Bulgaria, , Turcia, Serbia, Ucraina, pana si Ungaria si-au amestecat pe ici pe colo cuvintele, sarbatorile...Olanda e ca fata blonda ce se sperie cand vede un...voinic cu fruntea lata si cu ghioage groase, drepte si cu plete lungi pe spete :))).
Astazi m-am delectat cu Phoenix, baietii aia frumosi, care au creat un sunet atat de magnetic, ca nu te poti dezlipi de el.
Daca va e dor de Romania aia din tineretea noastra si din vise si din poezii, ascultati Phoenix, s-a cuibarit acolo ca o fata verde cu parul padure.
