Buddha si calea de mijloc

De ceva timp sunt ocupata sa citesc despre asta. Vreau sa incep din clipa in care o sa ma simt pregatita sa meditez. Simt ca acum e perioada aceea atat de frumoasa in care ma indragostesc. De o idee si nu vreau sa o pierd. Ceva atat de simplu cum este calea de mijloc nu cred ca exista.

Ce este "calea de mijloc". Calea de mijloc este acel drum al vietii care nu ne duce nici catre culmile austeritatii, dar nici catre extrema indulgenta a senzatiilor.

Persoana a extremelor asa cum sunt eu aceste lecturi m-au schimbat. Da, m-am indragostit iremediabil de calea de mijloc, dar in acelasi timp cu luciditatea-mi caracteristica o supun si pe ea testelor. Si mi-e frica, ca intotdeauna cand ma indragostesc eu o fac cu pasiune de acea incerc acum sa imi stapanesc frenezia si entuziasmul. Una dintre invataturile budiste spune ca echilibrul se atinge atunci cand totul e privit dinafara, cu intelepciune, cu zambet, dar nu cu hohote de ras, cu o sagalnica tristete dar nu cu o disperare nemarginita. De cand am vazut un film (Little Buddha) si ceva s-a miscat acolo interior, drumul meu e lin.

Pentru mine era totul sau nimic. Acum este totul si nimic in acelasi timp:) sau Calea de Mijloc, o imagine unica pentru fiecare in parte, aflata intre cea a eternitatii si cea a nihilismului.

Ameland, insula cailor

Ameland una dintre cele 5 insule frisice locuite ale Olandei. Aflata intre alte doua pitoresti insule, Terschelling (favorita mea de pana acum) si Schiermonnikoog, Ameland este o insula a dunelor, dune de la un capat la celalalt al insulei, dune impanzite ici colo de bucati de padure, cu copaci rasarind din apa si mai ales cu foarte multi cai. Cai ce alearga liber pe intinderea dunelor, cai de toate felurile, de la cei negri ca pana corbului, fara pic de pata, pana la cai roscati si pletosi, precum in Nord pana la mustangii nativilor americani. Cai minunati, deloc speriosi, care vin catre tine si care pozeaza mai ales. Cred ca stiu si eu cat de frumosi pot fi. Pozeaza mandrii ca si cum lumea/insula e a lor.

Dunele de pe Ameland sunt unele dintre cele mai frumoase si am vazut ceva dune pana acum :). Sunt arcuite si pline de iarba aceea tepoasa atat de ingrijita de zici ca sta cineva sa o tunda zi de zi sau sa o perie precum parul lui Rapunzel. Am facut o multime de poze, dar mai ales am pastrat momente pentru noi/mine in suflet, asa ca un film minunat pe care doar eu am avut privilegiul sa-l vad, fiecare il vede altcumva la urma urmei. Am stat pe o banca la margine dunelor privind marea, de am cuprins-o in ochiul meu precum intra duhul in lampa lui Aladin. La nevoie ii pot drumul ca sa mai visez putin.

In Ameland am vazut la Natuurcentrum un peste-luna minunat am stat vreo 2 ore sa-l privim, pe el, un homar urias si un crab...cei din urma fiind de-a dreptul prieteni:). Niste rechini mici cu pete precum leoparzii, o frumusete si niste pisici de mare simpatice care "zburau" care incontro, deranjand de la lenea ei suprema o murena neagra si cu ochi albastri, total de pe alta lume.

Deja planuiesc urmatoarea escapada, de data asta neaparat pe Terschelling (pe care eu cu Jan am vazut-o dar fetele nu)...singura insula frisica unde cresc cranberries, campuri pline de ele:) si insula lui Willem Barentsz, vestitul explorator olandez.