chewing gum in par...

Deci am vrut sa scriu "ciunga in par" cum ne sictiream unii pe altii prin copilarie, dar am zis sa fiu civilizata si sa folosesc un termen mai elevat. In loc sa fac bagajul pentru maine, stau si ard gazul pe net. Astaseara trecand eu prin cartier, la pas asa, o vreme superba de toamna, nici prea frig, nici prea rece mi-am dat seama ca nu am mai iesit de mult timp seara doar sa ma plimb, adica asa din masina, dintrun restaurant, oraselul meu pare ascuns intro cutie. Azi nu, azi mi-am plimbat privirea prin casele oamenilor, asa sunt astia aici, perdelele trase, poti sa vezi si ce mananca, daca treci in jur de 6-7, pe la 9 la cat am trecut eu inspre casa erau doar luminitele veiozelor din camerele de zi, lumea lenevea pe canapele, unii la mese cu un pahar in fata vorbeau, dragut asa, zici ca esti la spectacol, tot ce trebuie sa faci e sa mergi la pas domol prin cartier.


Dar sa revin la "ciunga" mea. Expresia asta o foloseam cand unul dintre noi, facea vreo tampenie sau nu intelegea ceva, adica la modul: bey nene ai ciunga in par, adica esti asa tantalau de ti-ai pus guma de mestecat in par, sau ai facut-o atat de lata ca nu mai iese guma aia din par decat cu foarfeca. Oricum ar fi era grav. Asa si eu azi. Mi-am pus guma in par, bine ca trezindu-ma la timp, am scos foarfeca imaginara si harst harst am taiat raul din radacina. Unu la mana ca abatandu-ma eu de la drumul initial precum Scufita Rosie prin padure, uitasem ce caut io acolo in padurea aia. Era din filmul meu? Si doi la mana este deja un secol de cand nu mai savuram efectiv o zi pe gustul meu. Eram conectata precum Matrix cu cabluri d-alea grele, sufocante si imi placea. Mai lipsea sa-mi sug degetul in pozitia fatului si gata, spalarea pe creier era completa.

Daca ati citit pana aici rebusul asta, va premiez cu dezlegarea misterului. Feisbuc, zis si masina de spalat, masina de calcat, aspiratorul si uscatorul virtual, 4 in 1 si tot asa. Cum aveam ceva de facut pe net, tac-pac rezolvam rapid si pe urma...da-i si lungeste-o la nesfarsit precum in vremurile ancestrale in care descoperisem forumurile.

Chestia e ca am prieteni reali aici, ba de cand cu amantii mei, asa le zice barbate miu la amicii mei romani care lucreaza ca ingineri taman la mine in oras, e chiar aglomerat programul as spune. Dar nu nene, zici ca imi pusesem singura perfuzia cu discutat asa in virtual, singur io :)). Pfui, noroc ca la mine e precum in legenda nodului gordian. Il vad, ma enerveaza, scot sabia si-l tai :)). Deja si Freya il stie pe Alexandru cel Mare.

London here I come

Mai e ceva pana pe 22 septembrie cand o sa pun piciorul pe pamantul Angliei plina de istorie, for the first time in my life. Asa ca sunt cu adrenalina la maxim, culmea pana la The Tudors, nu prea m-a atras nimic din istoria lor. Mi se parea rece si sterila ca din cartile de istorie comunista, unde nimeni nu pusese suflet. Dar, si aici e aici, deodata ca un fulger m-a trasnit acu ceva ani o chestioara, infima pentru multi. Al meu vazand niste machete de vapoare in Amsterdam Cafe in Bucuresti ce zice el: bey astia nici nu s-au chinuit sa gaseasca machete de vase olandeze...pai de ce, zic eu? Pai pentru ca e o diferenta mare de tot intre ele, alea englezesti nu aveau "oglinda", o parte plata in fata vaporului (nu ma intrebati daca e pupa, prora, etc, ca nu le am). De atunci m-a apucat foamea de istoria Angliei, foame cumva "pacalita" de prajiturica numita The Tudors, de altfel foarte vaga pe linia realitatii :)).

Daca a fost ultima saptamana din vacanta copiilor, a fost Belgia. Au fost Ardenii, plini de primitivismul lor si jemenfichismul lor pe care il ador, declar. Nu numai ca am bagat ca nesatula in mine branza de abatie, si bere tot de-acolo, cu un gust de poti sa dai cu tunul si nu gasesti in supermarketurile astea aseptice si fade (desi fac o paranteza in Aldi coane, Aldi-ul ala nemtesc, dar in belgica, gaseai niste branzica de te lingeai pe buze, e asemanatoare celei olandeze da cu arome frate, de afumat, de mirodenii, de toate cele). Sa mai zic ca pe alocuri muscatele rosii atarnate de ferestrele lor mici (spre deosebire de ditamai ferestroaiele olandeze) mi-aduceau aminte de romanica?? Sa mai zic ca piatra era folosita la orice constructie de le dadea un aer asa de demodat si de romantic si de clipa ce a oprit timpul, ca nu se poate ca cineva sa nu se indragosteasca de casutele astea de povesti. Asta pe scurt caci adevarata frumusete este inca in ochiul povestitorului :)) si nu poate fi redata de niste biete cuvinte fara culori.

Ca atare urmeaza Germania, partea de mijloc, cu Hannover, Bremen si muntii Harz :)) in saptamana de vacanta din toamna si posibil Cehia in iarna asta, pentru ca Jan are un bun prieten acolo ce are o pensiune in padurile de langa Praga si tooooot zicem ca ajungem pe la el si nimic :)).