companiile aeriene si nervii adiacenti

Cu ce sa incep? Habar n-am ca sunt deja anesteziata la distanta de 3-4 ore de la incident :)). Wizz air, nici ca mai breaza nici ca mai proasta ca altele de acelasi gen si am zburat cu KLM, Air France, Austrian Airlines, Turkish Airlines, etc. Pasu 1: -Acu vreo luna iau biletele pt romanica, 2 adulti si 2 copii...totu odata desi mi-a mirosit mie ca e ceva gresit la softu lor de 1 leu si 5 bani, dar deh am continuat in virtutea logicii si bunului simt. Explicatie: Keira face 2 ani exact intre cele 2 zboruri (cel de la dus si cel de la intors), ca atare i-am luat loc si ei...dar...aici intervine buba ingorantilor care fac legi de 2 lei si reguli de 0,0000005 bani. Cica la dus e considerata baby, la intors brusc si neasteptat, invata sa faca la wc, stie sa se converseze manierat in 3 limbi, sta 2:30 ore pe scaun civilizata necerand nimic, citeste singura brosurica din avion, isi pune singura centura, etc :)))))))) asta insemnand ca ma tavalesc pe jos de rad de asemenea idiotenii. Pasu 2: -Azi dau sa fac check-in-ul online...si nu ma lasa sa o check-in pe Keira ca cica e baby si nu are voie decat in bratele mamei sau tatalui din motive de siguranta WTF, scuze pt limbaj, adica brusc peste o saptamana are voie si sa zburde prin avion, bey ma lasi?????? -Dar cand am luat biletele si am platit 4 locuri inloc de 3, tot online, ce sa vezi si sa nu crezi: mi-au dat voie!!!!!! Pasu 3: -Plina de nervi sun la "desteptii" de la Wizz Air le explic cum sta situatia si sa ma "rezolve" pentru ca eu plec peste 2 zile si vreau sa fac check-in-ul deja, mai ales ca aeroportul e unu mic si nesemnificativ si naiba sa-i pieptene...cine stie ce ma mai asteapta p-acolo...hic, hic, hic (emoticonu' cu ala de se imbata de nervi) Pasu 4: -Dau numai de dobitoci ilogici, care cica nu e vina softului ca m-a lasat asa de floarea soarelui sa platesc 4 bilete dar nu lasa sa check-in copilu ca cica e baby inca...My sweet Jesus!! Pasu 5: -Cica singura varianta este sa platesc din nou 25 de euro=taxa pentru baby si dupa sa ma "rezolve" ei ca sa ma pot check-in. Pasu 6: -Degeaba am vorbit cu 5 persoane una mai proasta si ilogica ca alta, mai putin binevoitoare ca alta, adica stiti expresia si f....si cu banii luati, ei bine, dupa cel putin 30 minute a cate 1 euro minutu...adica 30 de euro aruncati dintr-un foc pe conversatiile la linii "ajutatoare de clientii carora le apar brusc probleme:))" cica???? am zis WTF in stilul asta mai bine zburam cu KLM-ul ca tot distractia aia era, adica zero barat. Pasu 7: -Desi am platit pentru locu ala, ni s-a evaporat rapid sub amenintarile ca orice alta varianta, anulare, schimbarea datei, etc, ne va costa de genul 200-300 de euro...alta dandana cica aceasta "bunavoiciune" din partea lor, acest ajutor cazut din cer (cand puteau foarte bine sa ia ai naibii 25 de euro din aia 200 care deja ii platisem pt. Keira) se poate plati numai cu credit card. -Adica 25 de euro ai naibii nu se pot plati altcumva, decat cu aceasta ustensila a capitalismului idiot si feroce si dependent...pe care noi dintr-o filosofie de viata spartana nu o detinem, adica nu am mai reactivat-o de cred cel putin 3 ani. Explicatie: -in olanda multe plati online se fac cu cardul obisnuit de debit, plati la care nu se ia niciun comision de plata, adica e 10 euro cartea, 10 euro platesti, ca atare am zis ca nu e necesar sa avem o asemenea "tentatie" sincer inutila. Pasu 8 si ultimu: -Bietu Alex, pretenu lu' husbandu mi-a dat rapid datele cardului lui si am platit nenorocitii aia de 25 de euro, ca sa nu ma mai stresez inutil. Incheiere: -Un copil care pleaca baby (fiindca nu are inca 2 ani) se intoarce copil (fiindca i-a facut intretimp) My God!!!! -Ma'sa trebuie sa se increada mai mult data aviatoare (hic, hic, hic, un pic de alcool virtual) in propria intuitie -Companiile aeriene sucks big time...asta o stiam dar acum vine si-mi mai confirma inca o data. -Ma'sa lu copilu' o sa faca cu nervu pe tanti stewardesa daca nu ma lasa sa ma zbengui pe cele 4 locuri platite si o sa lase cupchilu sa se isterizeze si sa-i isterizeze pe toti pasagerii acestei companii care mai bine ti-ar trage scaunu de sub fund decat sa incerce sa fie civilizata si sa-si fidelizeze clientii(aha, ce-i aia ca noi la customer service nu am auzit in vecii vecilor de conceptu asta)

bulgaria

Am dat asa o prima cautare pentru Balcic si m-am socat sa vad poze superbe, hoteluri cochete, preturi la vedere, totul specificat in engleza, linkuri catre ce se poate vizita in zona (si ma refer la chestii istorice)...:)) adica oricum ma asteptam, dar asa diferenta discrepanta intre ce mi se ofera pentru Romania sincer nu credeam ca se poate, aveam inca pretentii.

Nimic ascuns, nimic de negociat, am si sunat si mi s-a vorbit super-profesionist, nu ca la unu dintre cica hotelurile bunute de pe litoralul romanesc: " alo, da..." de parca sunam la mama acasa :))

Pai numai daca stau rapid sa fac o prima comparatie, oferte in Olanda catre Bulgaria, am gasit de plangi :)) neaparat de incercat pe viitor, pozele care arata plaje ingrijite (ah, avem si noi, cu umbrelute si sezlonguri, dar gunoi avem si d-ala cu caru, am fost anu trecut 4 zile, deci nu vorbesc din povesti), site-uri clare, nu imbarligate si cu sunati (fara preturi sau alte preturi cand suni)...mozaicul de la Constanta, cred ca il stiti, mi-a facut rau efectiv sa ma uit la poza, la acvariu nu mai vorbesc, nici indicatii cum sa ajungi acolo nu ti se dau...va intreb cum se poate la bulgari si la noi nu?

Am fost in Bulgaria imediat dupa revolutie si am fost si la castelul reginei Maria de la Balcic, dar l-as revedea oricand, de atunci tin minte ca mi se parea alta lume (au saraci, au hoti, au lipsuri) dar turismul este minunat. Poate ca odata mi se raceste patriotismul in vene si il duc pe al meu acolo (si pe Freya) ca doar vorba aia ma sui in masina si cat fac pana la Constanta mai fac un pic si pana in Bulgaria.

Nu stiu...sa fie apropierea de Macedonia, in speta Grecia, sa fie alte influente, habar n-am.

I like it anyway!!

sunete vii

Ca tot ascult muzica de vara (grecia este pentru mine insasi esenta verii)...iata si cantece vechi (antice) grecesti: http://www.youtube.com/watch?v=cSaGjZKmEag in dreapta pe youtube cand deschideti linku...gasiti mai multe cantece izvorate din insasi inima istoriei :)

atentie...post dur

Ha, asa mi-a venit sa scriu, primul impuls. De ceva vreme privind retrospectiv imi dau seama ca multe lucruri se definesc, ca obiectele din jur cand ceata se imprastie. Unu- multa lume, foarte multa din jurul meu sufera (desi sunt in denial) de depresie. Nu husbandu, ca asta e aerian si artist de felul lui, dar familia de baza ca sa zic asa, plus o prietena (nu cea mai buna), s.a.m.d. Doi-saraca MM mi-a tras semnalul de alarma, plus discutiile de pe forumuri. Trei-eu am "mimat" si "m-am folosit" de chestia asta, de depresie pe vremea cand eram imatura bine, in adolescenta si in tinerete...deci stiu si-mi dau cumva seama de mecanismul si resorturile ei. Patru-realizez ca nu sunt in stare sa-i ajut, din mai multe motive, sunt o tipa mai razboinica, mai dura, desi empatica habar n-am sa exprim totusi chestia asta, mie personal mi se pare de-ajuns sa incerci sa lupti. Nu am avut niciodata vocatie de mama ranitilor, nici de sora medicala, cand sunt eu bolnava terorizez poporu, ma izolez, ling ranile, fac absolut totul ca sa scap cat mai repede (bine inafara de migrene sunt sanatoasa per total). Si la perioadele mai nasoale procedez tot asa, ma retrag in cochilie, beau agurida, beau paharul tristetii pana la fund, dupa care revin la suprafata cu forte dezlantuite ca de valkirie. In tinerete am "mirosit" cumva reactia oamenilor la manifestari depresive. As vrea sa le spun cumva acum ca nu eram decat o persoana rasfatata, imatura, un copil care daca nu primea jucaria preferata atunci si acolo facea o isterie buna de stricat ziua si saptamana chiar. Si asta a aparut in perioada "indragostirilor". Mai toti iubitii mei saracii :)) din vremea respectiva au avut de-a face cu o capricioasa, infantila, groaznic de nerezonabila eu. Asa cum citesc acum peste tot, in sensurile date de catre specialisti, cu adevarat depresiva nu am fost niciodata si oricum acum mi s-a confirmat. Am fost o femeiusca foarte concentrata pe ea insasi, plina de orgoliu, vrand tot confortul din lume si cea mai putina munca de depus pentru el :)). Stiu ca descrierea asta lunga poate nu duce nicaieri, dar zic eu ca macar clarifica un pic ocolul facut de mine in jurul depresiei. Mi-ar place sa le strang tare in brate pe femeile minunate din jurul meu si sa le "infectez" putin cu egoism (cred ca asta m-a salvat pe mine de la multe caderi) , dar nu cu egoismul ala rau, prost vazut...nu, nu, cu egoismul ala salvator, ala instinctual, ala de supravietuitor, oricand si oricum. Le-am judecat prin prisma mea pe cele care stau cu barbatii pe care i-au ales si pe care acum nu prea ii mai suporta, dar nu am dreptul, nimeni nu are. Oricum eu am un principiu de baza, trainic: libertatea. Si mai am o conduita de viata care mie personal mi se pare ca o infuzie de libertate; carpe diem. Ah si mai am ceva ciudat, chiar si infrangerile, le sarbatoresc cu sampanie, o escapada undeva, o rochita frumoasa sau un pahar de vin si un film si chiar si cele mai ciudate situatii le trasform in cate ceva asa...bun de adus aminte!! Viata e dura...dar asa sunt si eu :)

:((

Felicitari Spania, si nu in ultimul rand Olanda, ati demonstrat ca sunteti cele mai bune doua echipe din lume si v-ati masurat puterile astaseara, si ce meci...ce meci Domnule! Ne-a tinut cu sufletul la gura. Freya si-a imbracat-o pe Kitty in oranje, si s-a dus la culcare putin trista ca Olanda nu a castigat, a avut voie sa stea cu noi la meci, insa a invatat ce inseamna fair-play-ul.

Bert van Marwijk este un gentleman, cel mai bun antrenor al Olandei, s-a nascut si a crescut in Deventer si a spus la sfarsitul meciului: "a castigat cea mai buna echipa"...noi insa am vazut un meci tensionat, poate olandezii nu au fost cei mai buni, dar s-au luptat ca niste lei, asa cum leul este simbolul lor.

Gefeliciteerd Oranje!

vine vacanta...

Maine Freya intra in vacanta...aici e vara de-a binelea, zile frumoase, unele toride de-a dreptul, ceea ce e mirific pentru Olanda :))...fetele se balacesc toata ziua in barcuta-piscina din curte. Cerul Olandei e plin de nuante scoase parca din tablouri, nori pufosi si atat de clari ca-ti vine sa intinzi mana sa-i atingi, nori la asfintit de un roz angelic, nori gri de metal care se misca cu viteza facandu-te sa-i urmaresti fascinat. Numai ca noaptea rareori poti vedea cerul plin de stele sau Calea Lactee asa cum il vad la tara in Romania. La tara, undeva in Valcea, unde manastirile multe sunt pe canicula asa de racoroase si atat de pline de flori, ca pentru mine (doar o agnostica) daca as fi credincioasa, ar reprezenta raiul. De la toamna printesa mea este in grupa 3. Unde fuge timpul? si inca asa de repede? Piersicuta cu maini rotunde si gropite in cot a prins si ea culoare, ba si mai mult cere singura sa fie data cu crema. Nu stiu cine ne pune pata de culoare, cert este insa ca mai toti avem hachitele noastre si minunatiile noastre de nasc uimiri in ceilalti. Keira este o "domnita" din timpurile medievale, simte bobul de mazare din Germania deja :)), la vremea ei Freya era inca un soi de tomboy. E prima data cand nu ard de nerabdare sa ajung in Romania. Nu cred (cel putin) ca Olanda m-a facut sa o iubesc pana la limita in care sa uit de Romania, nu! Simt ca este altceva. De fiecare data cand ajung in Bucuresti, care va ramane prima mea iubire, mai ales Cotroceniul si Antim si Lazarul si Cismigiul si...si...si...am o vaga senzatie de sufocare, ca atunci cand brusc iti vine sa plangi si nu stii de ce, ca doar nu ai motiv :)) Simt ca parca ma intorc in trecut si totusi agitatia de primprejur imi spune ca sunt in prezent, e ca un paradox pe care il accepti cu greu. Romania toata, daca decupez Bucurestiul, imi ramane la fel de draga si la fel de incitanta. Sa vedem daca o sa avem putin timp anul asta sa mergem in lung si in lat, sa mai vedem cate ceva, pentru Jan e mereu surprinzator si chiar si pentru mine :)). Tot scriind aici hai ca incep sa simt deja fiorii vacantei :)...ce inseamna Domne autosugestia si vizualizarea!...a fost de-ajuns sa-mi aduc aminte de anul trecut, cand trecand prin Campulung Muscel spre Bran si cazand intr-o adanca contemplare a peisajelor de vis, m-am simtit ca un copil plimbat in vacanta sa culeaga pe retina imagini care sa-i faca placere in zilele reci de toamna. Vine vacanta!

Isterice de internet

Citesc uneori si ma enerveaza numai sa termin cate un mesaj (ma refer generic la forumuri de discutii) de genul asta: nu are punct si virgula, inceput si sfarsit, persoana in cauza e deja isterica, se cearta cu ecranul computerului singura, se crede Dumnezeu, nu intelegi nimic din "discurs", ideea se pierde in neant, nu stie sa scrie in "propria limba", scrie doar ca sa scrie...gramatica e ceva de domeniul fantasticului. Si ma intreb asa in sinea mea ce sens au "acesti useri isterici"? Ce aduc ei bun in lumea internetului? Scopul lor este doar asa de a pune cumva in evidenta pe cei cu adevarat buni? In genul kitsch-ului asezat langa o capodopera tocmai pentru a ingrosa cumva senzatia estetica? Nu stiu. Cert este ca sunt deranjanti asa cum o musca galagioasa si neinvitata iti strica lectura de vara pe un sezlong, nevazandu-si linistita de plimbarile ei. Pe de alta parte internetul in sine nu poate fi o agora. El este cel mult un spatiu in care dam drumul liber informatiei precum fluturii fericiti de a scapa dintr-o plasa. Revenind la istericele mele de internet :) cum cu drag le numesc...am vaga senzatie ca uneori e greu sa gasesti echilibrul necesar nu numai vietii sociale reale ci si aceleia virtuale. Si mai ales personal gasesc ca "maturitatea" o atingem atunci cand incercam si bineinteles si reusim ca toate aceste lucruri sa fie doar un "spectacol" si atat. Cred ca le-ar ajuta mult pe aceste doamne sa practice meditatia (zen) pentru ele, nu pentru lumea inconjuratoare. Sa se intrebe in liniste, caci meditatia la care ma refer e mai mult decat profana, e de fapt o metafora, care este scopul pentru care scriu atat de mult si atat de iritant. Oare nu inseamna asta o cale de a scapa de vorbele nevorbite? Oare nu au o acuta nevoie de prieteni reali? Oare forumurile, adica acolo unde cineva poate primi un feed-back rapid si multe vizionari nu reprezinta de fapt pentru ele (si nu pentru userii normali, echilibrati, care impartasesc idei sau informatii) un fel de piata publica virtuala menita a le ajuta in gasirea supapei? Oare suferinta lor si dezechilibrul nu ar putea fi mai bine canalizate pana la propria anihilare prin vointa? Doar niste pareri caci sincer unele dintre ele par foarte pierdute. Si e trist pentru ele, deranjant pentru un cititor echilibrat. Bineinteles ca pot fi ignorate, ba uneori chiar ajutate de niste doamne cu suflet mare si rabdare dumnezeiasca. Insa nici asa se pare unele dintre ele nu incearca sa puna capat "suferintei afisate" prin mesaje isterice, ceea ce deja depaseste o limita a suportabilitatii general vorbind umane:)).