am alaptat in KLM :)

Cand Freya era mica am alaptat in avion. Pe vremea aceea eram cumva "indoctrinata" de ideea de rusine(nu de catre ai mei, de catre societate), tare d-astea. Tanti stewardesa mi-a dat un sal (ca am rugat-o eu), bineinteles copilul meu, mai destept decat mine, nu a vrut sa suga sub chestia aia. Bineinteles ca pentru cine e mama nu e nevoie sa explic ca in asemenea caz nu stai sa "cantaresti" situatia decat favorizand copilul. Ca probabil am oripilat pe unu si pe altu, habar n-am, nu se vedea nimic indecent, nu am auzit pe nimeni comentand. Stau si rumeg de ieri seara chestia cu alaptatul in public. De ce oripileaza si femei? La barbati sa zicem sunt unele complexe, etc, etc. Dar femeile? De ce ele? Nu au dezvoltat instinctul matern, e posibil, ca vorba aia, nici noi nu l-am avut decat de la o vreme incolo. Alaptatul, ceva mai pur nu exista, un cap de copilas fericit, langa mami a lui. Imi dau seama ca e greu de spus in cuvinte, de redat senzatii...imi trece prin cap ca poate e si gelozie, caci atata fericire, mda, poate crea disconfort :)))). Sunt o tipa pudica, nu e din familie :)))) asa sunt eu. Cu toate ca am preferat intimitatea si o retragere undeva, masina, banca mai retrasa, whatever(dar asta e o alegere personala)...nu inteleg de ce poporu' se inflameaza pe o tema atat de normala ca alaptatul? Oare ei nu au fost alaptati, sa fie un nou complex :))))...gelozia sanului? adica daca eu nu am avut parte sa n-aiba nici restul? Eu una daca vad o mama alaptandu-si copilul ma induiosez toata, dar le acord spatiu, nu stau sa ma zgaiesc la ei, si ma minunez ce o fi fost asa de revoltator de au trebuit sa cheme paza? Paza asta nu avea si ea alte chestii mai bune de facut? Am ajuns oare pe marginea prapastiei dintre normal, natural si instrainarea asta moderna, raceala relatiilor umane? Ma repet, pentru mine alaptatul a fost un challenge...nu intru in amanunte acum, dar am crezut si cred cu tarie in continuare in libertatea fiecaruia de a decide pentru el, asta in general si dreptul asta de a alapta un copil este ceva ca o axioma. Sincer ma mir ca s-a ajuns la a pune in discutie alaptatul(in general si public in special )? Oare ca specie incepem sa degeneram?...sa va zic de ce ma intreb asta, poate nu are legatura dar o sa ma chinui sa ma explic :))...asa cum la tara bunicile noastre nu mai taie o rosie sa scoata semintele pe care le vor planta sa creasca rasaduri pt noile seminte, caci e mai simplu sa iei de la un hipermarche d-asta seminte sau chiar rasaduri deja... Asa si noi, poate din cauza informatiilor care ne bombardeaza, comoditatii, presiunii sociale, presiunii de cuplu, tendintelor trendy sau mai stiu eu ce superficialisme d-astea, sau ca nah, laptele praf e la indemana si argumentul infantil ca au crescut si altii cu el...sa ne indeparteze de sursa primordiala si anume: laptele matern:) ? Voi fi optimista si sper sa nu...sper in trezirea sentimentului primitiv matern, care odata cu primul miros de bebe si prima atingere a corpului micut si cald si umed si primul scancet vor face orice mama sa reconsidere "modernismele" si "sterilele ale stiintei" si sa creada cu tarie in puterea ei de mama si lase natura sa-si urmeze cursul.