balet si tristete

Baletul.Superb, privesc de dimineata in continuu pe youtube. Pe cine? Alina Cojocaru...da e superba, e asa cum as fi vrut eu sa fiu intr-o alta viata, parca pluteste, parca e facuta din materialul pufos al norilor sau din aripi de fluture, sustine pozitii de balet cu usurinta unei pene si indelung. Tehnica ei este minunata, dar la acelasi nivel cu Tamara Rojo sa zic, cu Svetlana Zakharova, insa ce o face pe Alina deosebita e sensibiltatea, pasiunea si fragilitatea pe care o pune in fiecare spectacol. Nu am vazut-o live, dar deocamdata am facut overdoza de balet pe youtube. Si cad de acord cu toti cei care zic ca i se potrivesc de minune rolurile angelice, delicate, fara prea multa forta, cele ca Aurora din Sleeping Beauty sau Giselle. De ce sunt trista, ca toate aceste balerine, care ne incanta, nu numai Alina, toti acesti oameni deosebiti care ne aduc o picatura de ambrozie in viata asta zilnica atat de ordinara, merita dupa parerea mea o mie de flori, milioane de cuvinte frumoase si mult respect. Cu toate astea am citit comentarii jenante, probabil oameni frustrati ca altfel nu-mi explic :(( despre silueta lor (cum se poate sa spui ba ca sunt anorexice, ba ca sunt prea muschiuloase, ba ca nu mai stiu ce) for God sake...fetele astea muncesc groaznic de mult, eu am facut fff putin balet la viata mea si am renuntat ca era prea "greu" cu toate ca daca aveam o mama autoritara i-as fi multumit din suflet azi. Fetele astea, mai frumoase ca zanele ne dau arta pura, ca atunci cand stam si contemplam un Van Gogh, poate nu o fi cel mai drag tablou sau care sa ne sensibilizeze dar suntem noi in stare sa cream asa ceva? nuuuuuuu, bon, atunci de ce sa-mi permit sa imi dau cu parerea daca nu am nici macar tehnica aia de a crea atmosfera, stilul, tot. Ah, evident ca o balerina nu va fi ca un hipopotam...doar cum ar putea sa stea pe poante si sa execute miscarile alea atat de etereale, dar nu pot fi anorexice caci trebuie sa aiba energie sa danseze, ele se hranesc sanatos, caci efortul ala sustinut e ceva, nu e de ici de colo. Muschiuloase, cum o fi sa nu realizezi ca da isi folosesc fiecare muschi din corp...da poate una nu este pe gustul tau, inteleg si asta, dar sa comentezi despre aspectul fizic la modul ala mistocar, hmm, e adevarat si eu cer prea mult de la oameni, cunosc asta prea bine!! Da sunt trista, caci as vrea ca totii oamenii sa iubeasca lucrurile frumoase...utopii, am capul plin de utopii mereu si nu e bine. De curand am fost la Amsterdam cu un fost coleg de liceu, ne-am plimbat prin Van Gogh museum, eu in extaz, el mirat de nimic, stiu ca nu toata lumea are simtul estetic dezvoltat...e si normal de altfel, dar sa fii in fata unui Van Gogh adevarat si sa nu te lasi dus de val, sa nu simti culoarea aia mai tare ca aerul, forma grunjoasa a vopselei care iti transmite emotie, dansul penelului in cercuri, in spirale, asta e prea mult pentru puterea mea de intelegere. Sunt oameni si asta ma face chiar sa plang, la modul real, care ar da orice, chiar orice sa vada minunatiile astea si nu pot, din varii motive...si cei care pot sa nu savureze picatura asta de geniu intr-o mare de insipizi, inodori, incolori...e prea mult, mult prea mult pentru mine!! Baletul e incompatibil cu tristetea. Strig in neant acum: oameni buni, daca baletul nu va aduce nicio bucurie, nu-l mai priviti, nu-l mai comentati...lasati-l asa pur, dintr-o alta lume, neatins, macar pentru cei care se scufunda in el, ca intr-o apa magica, inchid ochii si se lasa purtati in alte sfere!