joi, 14 aprilie 2011

stary night

Vantul asta puternic ma ameteste. E si inca foarte frig noaptea. Taman bine pentru 2 lumanarele cu aroma de cranberries si scortisoara, ramase de asta-iarna, pe care le aprind in doua sfesnice transparente ce tin loc de veioza pe noptiera. Lumina nu e foarte puternica, insa deajuns pentru a citi, doua, trei pagini dupa care oricum adorm. In fiecare seara imi propun sa visez ceva, ori dragut, ori de nespus :), ori o fantezie in care sunt ori o Coco Chanel ori o Olympia, mama lui Alexandru cel Mare, ori o zeita ce sa mai incoace si incolo :). Evident ca ideile mi se incurca in capul molesit de caldura plapumei si pana dimineata visul ori e diferit ori e deja uitat. Insa mi se intampla sa visez des in culori, mi se intampla sa stiu in vis, ca visez si nu e realiate :) sau mi se intampla sa visez ceva asa de puternic emotional ca dupa aceea o jumatate de zi, sau o zi intreaga o traiesc sub influenta lui. Ador sa ies pe balconul de la etaj, in serile senine si sa ma uit adanc in departare acolo unde vesnica lumina a oraselor nu poate atinge albastrul adanc negru ca de catifea al cerului. Cerul acela pe care il simti rece si totusi atat de stralucitor cu luna, plina ca un glob de Craciun, sau cornul ei lenes atarnat intr-o parte, cu stele mici ce le simti pulsand sau cu nori grasi si parca afumati, al caror contur e desenat cu lumina. Ador noptile clare precum taisul unui cutit...stary nights!

2 comentarii:

  1. Eu ies uneori pe balcon noaptea la luna plina...
    PS Sper ca are cine stinge lumanarile daca tu adormi... ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. hahaa Ceska good point, le sting eu inainte de a simti ca gata "se taie filmul" :)))).

    RăspundețiȘtergere