Raportul grupei 4 (scoala primara in Olanda are 8 grupe si de la 12-13 incepe colegiul) al Freyei e minunat. Juf a ei (invatatoarea) a fost foarte emotionata cand i-a spus lui Jan ca ii pare tare rau ca nu o sa o mai aiba pe Freya la anul ca eleva. Aici se schimba in fiecare an invatatoarea. Dupa cum imi inchipuiam cea mare a mea e populara, dar ce e mai important e ca e un raport excelent. Mai ne trebuie doar putin mai multa atentie (cica la un test d-asta de spelling, fii mea a luat A-fara greseli la cuvinte dificile si B+ la cuvintele usoare, hahahaha, exact ca mine, repezita uneori si aeriana). In rest chiar i-a zis lu'ta'su ca ii pare rau ca nu prea are ce sa-l indrume intru indreptarea deficientelor :)) (asta saracu a plecat chitit sa o intrebe deja de colegiu, mama paranoica acasa, deh, care isi vrea kinderul la Gimnasium, un fel de colegiu de pe treapta superioara de unde e foarte simplu de trecut la Academia de Arta unde vrea fii mea sa se duca, pana acum...ca deh, totusi e prea mica pentru a sti ea sigur chestia asta, dar oricum).
Dar cica cireasa de pe tort a fost Keira. Eu eram cu Freya la lectia de balet si el s-a dus la intalnire cu asta mica. Juf deja stia cum o cheama (cica Freya povesteste despre ea la scoala) si cand a vazut-o i-a zis: vai ce papusica, imi pare rau ca nu o sa te am in grupa mea de la anul. Din toamna si a mica merge la scoala. Keira i-a raspuns: dar tu esti juf a Freyei, nu face nimic! (traducere ad-hoc). Au ras cu lacrimi.
Azi fiind miercuri, am fost cu ele la biblioteca, mereu e cate o activitate, ori citit, ori decupat, lipit, povestit, sezatoare ce sa mai :)). Ele ocupate cu doamna respectiva, eu cu mama uneia dintre fete care era curioasa ce cred eu despre societatea olandeza, etc. Sfioasa m-a intrebat de unde sunt. Din Romania, zic eu. Ah, nu stiu prea multe despre Romania mi-a zis ea. I-am zambit sincer, e ceva Domnule, imi plac la nebunie oamenii directi si cei sinceri, naturali, fara fasoane si figuri in cap. La sfarsit dupa ce ne-am conversat noi ceva timp, cumva mirata imi spune: iti multumesc, a fost o conversatie foarte placuta. Hahahaha, nu stiu la ce se astepta, dar ma bucur sa imi dau seama ca eu am facut pace cu mine. Sunt romanca, dar sunt eu la urma urmei, sunt si olandeza prin adoptie, sunt si cetatean al lumii, dar mai ales al Universului...in rest toate bune si frumoase, biblioteca e un loc magic pentru noi. Pentru mine. Imi iau carti si in timp ce ele sunt ocupate cu activitatile astea, stau pe perne d-alea joase si citesc si eu, si mai ales ma simt ca un copil!
Si la noi la biblioteca e fun........cam de doua ori pe luna incercam in plus sa ne adunam acolo toate mamele de pe alte meleaguri cu plozii. Rusi, turci, romani, polonezi, croati.
RăspundețiȘtergereFain de tati de zane ca se duce si singur sa tina piept invatatoarei. Al nostru nu stie cum sa se fofileze cand suntem citati amandoi........