Iar e ultima noapte din octombrie, frig, dovleci aurii tinand isonul frunzelor deja cazute ale toamnei, vrajitoare si mai ales multa lume isterizata de ideea asta de Halloween. Nu o sa mai scriu din nou despre Samhain si toate cele de la care au venit pe carari mereu rasucite traditiile si simbolurile de astazi ale sarbatorii.
Pentru mine Halloween e ziua Freyei si gata. Insa ma amuza cum mai toata lumea ori ca e de acord ori ca nu, foarfeca la ziua asta de sus in jos si de jos in sus, ca e asa si pe dincolo, ca e diabolica, comerciala, americaneasca (hahahaha) ca e ok (pentru copii, huh?) ca mananci bomboane cu nemiluita (vai mie) ca mai decorezi prin casa (de inteles pe frigul asta, doar nu o sa mai aduni castane ca la inceputul toamnei), ca una, ca alta.
Hm, ce poate fi mai frumos decat o zi speciala ca zi de nastere. Ma rog, toate sunt speciale in felul lor, ca sa fiu politically correct, dar nu am chef, asa ca eu spun asta in cunostiinta de cauza, deh, 22 decembrie cum ar veni :). Mereu mi-a placut toamna, nu am nici o problema cu ea, ba mai mult e premergatoarea iernii cand eu ca o vietate a noptii si Nordului friguros ma reintorc la energia primordiala. Aia cu luna plina intr-o noapte geroasa de ingheata si pietrele :) si totul in jur clar, atat de clar ca vezi pana si firele ierbii negre profilate in lumina albastra si rece.
Sa vina Halloweenul...il asteptam cu lumanari calde pe un platou cu pietre din Danemarca si scoici de pe Texel si de la Marea Baltica. Cu tort, cadouri pentru amandoua (Keira a zis ca daca e ziua Freyei e si a ei, un pic) si multa iubire care de 9 ani incoace ne umple sufletele si ne vrajeste precum magica zeita a scandinavilor, al carui nume il poarta cu mandrie. Zeita Nordului, o vrajitoare in felul ei si ea, o luptatoare si egala in drepturi cu alti zei, la dreapta lui Odin. Cea care trecand peste vai si munti, risipea iarna aruncand flori in calea primaverii. La multi ani Freya mea draga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu