Mirosi ca un mar verde

Freya adora merele. Keira o adora pe Freya. Rezulta Keira adora si ea la randul ei merele. Sambata tragedia greaca, mami a uitat sa ia mere si cele doua balerine mi s-au plans ca bananele nu sunt bune si kiwi nu sunt mere. A mica cu onomatopeele de rigoare tot arata cu degetelul ala de jucarie inspre cosul cu fructe si repeta: ape, ape...appel, mar in olandeza. A mare s-a multumit intr-un final cu o banana si a mica a vrut si ea dar din aceiasi banana, astfel ca am potolit multimea furioasa de inexistenta merelor :)). Freya vrea iubita doar cand are ea chef si vine si mi se cuibareste in brate ca o pisica. Eu ador sa o sarut la incheietura gatului inspre radacina parului si sa o miros. -Mami a ce miros? -Mirosi a mar! -Ce fel de mar? :) -Mirosi a mar verde. Satisfacuta ma pupa repede pe obraz si pleaca spre cutia ei plina cu papusi, in schimb Keira intinde mainile sa o iau in brate, ah ce usor e sa pupi inca un copil de nici 2 ani, e chiar la liber pupatul asta ca inca nu protesteaza vehement. Ca atare recuperez pupand in nestire doi obrajiori grasuti. -Mami dar Keira a ce miroase? -(hm imi vine a spune ca a branza, e mare consumatoare de asa ceva, deh mai olandeza ca sor sa)Tot a mar verde, zic eu. -Normal, zice Freya e sora mea. :))))