joi, 13 iunie 2013

Cand iubesti prea mult...

Se pot intampla diferite chestii care sa te doara pe tine, desteptul ala care in loc sa piarda timpul cu alte lucruri mai folositoare:) iubeste si el asa ca si cum e ultima data in viata. Peste vreo jumatate de an o sa ating magnifica varsta de 40, ua...am zis-o, desi pana si ideea asta ma oripileaza cu furie. Pentru ca eu sunt genul de persoana care traieste pentru acum ori niciodata, pentru moment, pentru imagini de o frumusete rapitoare, pentru muzica aia care face sa vibreze intregul suflet, de parca l-ai tine in mana si ai vedea cum danseaza...pentru ca batranetea mi se pare trista daca nu te joci cu ea, ca si cu intreaga ta viata.

Si leacul e asta; doar iubirea, multa, multa iubire. Dar sa fiti avertizati, se poate sa suferi si din prea multa iubire, cand ea se revarsa, cand ea se strange in mii de cuvinte ce se vor eliberate, cand ea se lipeste de trupuri si le polueaza cu prea multe saruturi si imbratisari pana la limita betiei totale. Aceea magie a adancurilor sau inaltimilor, unde ametesti de prea putin oxigen. Caci oamenii indragostiti nu stiu a face altceva cu buzele lor decat sa sarute, ore intregi pentru ei e putin, timpul...ce e ala? la ce ne foloseste? pe ei timpul ii doare. Ei vor timp, ca niste insetati apa. Timp doar pentru ei, sa fie undeva departe, unde doar bratele lor le sunt casa. Unde doar buzele lor le sunt masa. Unde soarele, luna, norii trecand toata ziua pe cer ii privesc si le zambesc fericiti. Ati observat si voi cupluri care se saruta intr-o gara inainte de a-si lua ramas bun? Toata lumea e indulgenta cu ei, toata lumea le zambeste :).

Am fost si cea care s-a suit in tren si el cel care a sarutat geamul :) in dreptul meu...dar am fost si cea care l-a condus strans lipita de el la gara, unde desi am asteptat o jumatate de ora pentru noi a fost doar o secunda si el sarutandu-mi parul imi soptea ceva, in timp ce eu stateam cu nasul in gulerul camasii lui, locul cel mai frumos din lume:). Lumea toata devine visatoare cand vede doi indragostiti :). Pentru ca lumea vrea si ea sa iubeasca prea mult...poate ii e frica, poate nu stie ce minunat de dureros e sa ametesti din prea multa dragoste.

L-am sarutat atunci, eu jos si el pe scara...si controlorul ne-a zambit si asteptat. Si cand trenul s-a pus in miscare, lumea s-a facut mai mica. Dar iubirea este peste tot, chiar si in niste carlionti de par pe care ii cunosti de 10 ani si pe care ii mangai si rasucesti in timp ce citesti in pat, el tinandu-te strans in brate, un alt indragostit si el. Si iubirea sta ascunsa pana si in poze vechi pe care le rascolesti intr-o cutie mare de pantofi, razand, plangand de emotie, asta eram eu roscata, asta era Freya mica, asta erai tu, intr-o camera de hotel din Romania, dormind...si zambind in somn, la fel ca acum, acelasi dar altfel. Cand iubesti prea mult...lumea nu intelege de ce nu e cu masura, dar nici nu trebuie sa-ti pese, e jocul tau, doar al tau, joaca-l cum vrei tu.

Un comentariu: