marți, 4 septembrie 2012

listen to your heart

Bucati de viata. Sticla colorata in soare. Fluturi negri cu buline portocalii pe flori de un violet intens in gradina din fata casei mele. Soare de toamna, dulce si cuminte. Stiu, uneori am impresia ca o sa o iau pe campii de atatea sentimente violente. Viata mea nu stiu daca a fost grea, usoara, complicata, nebuna, rebela sau plina de riscuri (asumate) dar stiu ca am trait-o la maxim. Asa ca...mai mult de atat ce pot cere?

Mi-am ascultat inima, asa razvratita cum e ea. Si acum doua zile am primit inca o dovada ca sunt iubita asa cum sunt eu. Poate rece pentru unii, prea pasionala pentru altii, dura ca un samurai sau romantica pana la ultima picatura de sange, bovariana de-a dreptul. Intunecata ca-n romanele gotice.

Ma intreb uneori daca oamenii isi asculta inima de ce sunt atat de bulversati, nefericiti, mereu in expectativa.

De zece ani il stiu, atat de bine. Asa cum imi stiu romanele favorite, cantecele favorite, locurile favorite. Si totusi o seara cu el, uneori face cat zece petreceri. Stiu ca toamna ma indragostesc, dar de data asta el a fost cel care s-a purtat ca un pustan de 18 ani aflat la prima iubire.

Daca viata e facuta din mii de poze si filme si arome si culori si biletele de hartie si convorbiri telefonice si sentimente si lacrimi de copil si zambete si mangaieri si petreceri si ploi si frunze de toamna si iarba cruda si zapada si cafele aburinde si saluri moi peste paltoane si margele rupte si nisip cald si valuri albe atunci...ascultati-va inima!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu