sâmbătă, 27 noiembrie 2010

faina, zahar si zapada

Azi a nins, asa cat sa zici ca e putin alb :). Veselie maxima pe capul kinderilor vandenberg. S-au echipat cu cizme de cauciuc (vesnic prezente in casele olandeze), manusi, geci si au iesit afara. Numa' ca in loc sa se bucure de stratul minuscul de zapada, care s-a topit in urmatoarea jumatate de ora :), amicele mele au gustat-o, la propriu. Cand nervu' de serviciu din capu' meu s-a sesizat, am iesit la ele: -ce faceti domnitelor, zapada nu e de mancat... Freya ma priveste ghidusa (stiind prea bine ca ea a invatat-o pe Keira)...Keira cu glasul de clopotel: -mami is suiker (zahar) Bey ma lasi... -nu, e sneeuw (zapada) ca sa fiu sigura ca ma intelege si nu ma ia iar la misto :)))) -mami is meel (faina)...ceeeeeee? Cand a mai invatat si cuvantu' asta? (pipota creste in mine cat casa de mare, hehehe) si nu ma pot abtine sa nu izbucnesc in ras, ea zambind deja gales si uite asa mi se strica efectu' de mare valoare educationala :)))).

vineri, 26 noiembrie 2010

iarna, vaccin antigripal, bla, bla, bla...

Iarasi "vechea placa" revine...acu daca gripa mexicana fu mai mult un hoax, gasira de cuviinta desteptii din Olanda, de restu' nu ma pronunt ca nu cunosc, sa bage cica acest vaccin in doza aluia antigripal pe baza ideii ca ma rog "bla, bla, bla, facebine si nusestieniciodata si carevasazica e mai bine sa fie si el acolo, nah, gratis" :)))). Barbate' miu rade de nu mai poate, el cica nu a facut niciodata vreun antigripal d-asta, si e bine merci in fiecare anotimp d-asta mai "sensibil"...eu nici atat si nici nu am de gand! Chestia e ca se plang Domne astia in presa ca nu merge "campania"...nu merge bine deloc, ca n-au musteri, in anafara persoanelor cu risc, ca nici batranii nu mai vor. Explicatia: ca citesc Domne prea mult pe net :)) Propun sa le "taie netu", pai da, ce atata informatie, capu la cutie si ascultatul orbeste, ca alea te scutesc de atatea ganduri ce-ti pot da dureri de cap!! Acu chestia e ca odata "imaginea stricata" greu de reparat, ramai cu un sticker pe frunte si nu da bine...Asa si ai nostrii de la Institutu' de Vaccinuri, dadura chix rau de tot, le-as propune un PR bun, dar naaaaah ei cred ca sunt destepti rau si nu accepta sfaturi!! La vaccinul ala pt fete, in mai 2010, Olanda a avut 53% dintre ele vaccinate, restul au declinat. Si e rau pt Olanda, va zic eu, tara a mai credula la faze d-astea si mai "manipulata de guvern", in care anu trecut la faza vaccinul anti-porcina au fost 70% din poporu' chemat (intre care si copilasi pana in 2 ani, pai ce am innebunit, evident ca eu cu Keira nu am fost), cred ca cel mai mare procentaj din intreaga Europa. Chestia cea mai tare a urmat vreo 3-4 luni mai tarziu cand a fost super-mega-scandal aici cu ala de propus vaccinu' si a scos comisionu extra-giga-baban si toata presa s-a "basicat" si tot poporu' s-a indignat. Acu eu ce sa le fac, cand vuia netu' de scandaluri si legaturile cu big pharma ale tuturor ziceau ca e "teoria conspiratiei". ;)

miercuri, 24 noiembrie 2010

poze private :)

O tipa se arunca in gura presei. Niste "doamne" se apucara sa-i masoare virtual praful de pe mobila din casa...deh, mey cine a pus-o sa-si puna poze pe net, nu se stie ca incep oamenii sa te toace marunt :))))? De-acum incolo sa scanez naibii bine pozele care ma mai gandesc sa le pun, sa nu observe lumea ca nu am dat cu aspiratorul chiar in ziua respectiva sau nu am plasma de 2928272634 cm sau cum se zice ca nu le am cu gadgeturile decat la "utilizari":))...Ah, dar oricum eu sunt mai hippioata si nu dau importanta la astea, pfiuuuuuu...bine ca mi-am adus aminte ca imi crea un stress in plus si ma facea sa nu mai fiu naturala, aia care sunt eu :)) Deci niste comentarii ca astea nu am vazut pana acum, sunt in premiera pentru mine de aceea sunt un pic siderata, de noutate carevasazica [ochi dati peste cap]. Gen: avea gresie de nu stiu care fel, fata de perna nu era curata, probabil era ceva si cu un cos in frunte, copilu' avea secretii nazale si doua sosete diferite, mdaaaaa...acum inteleg perfect de ce nu-mi placea aceasta doamna, inchei din citatele un pic schimbate ca la faza cu drepturile de autor :)). Jesus, de parca omu' normal sta sa-si photoshopeze pozele ca sa dea bine la imagine? hahaha, dar nah, odata cu "notorietatea" vin si d-astea. Laturi s-ar zice in Oltenia. Si mai era aia misto cu a te baga in gura lupului :). Riscurile netului...care zici ca e colosha pe islaz la Peizania :) Anyway eu nu prea pun poze taman ca vreau mai multa "privacy" dar de-acu incolo o sa fiu mai atenta sa cercetez bine sa nu fie vreo gaura in tricou' lu' fii mea sau vreun cotor de mar pe masa...masa care oricum e pictata de domnite cu toate culorile, si mai are si pete de mancare :)))) ca deh nu servesc tot timpul dejunurile la masa cu portelan de China!! Nu o sa cercetez chiar asa de-a fir a par, dar ceva mai multa atentie, ca vazui :) ce se poate deduce din niste biete poze private. Gata fug :).

marți, 23 noiembrie 2010

decat oripilata mai bine needucata :))

Rad ca nebuna de una singura, asa ca am zis sa impartasesc cu voi aceste rasete :)))). Deci "gunoiul de pe tabloidul Libertatea" s-a imprastiat acu deja in atmosfera mai serioasa internautica. Nu numai ca femeile care alapteaza in public sunt needucate, ntz, ntz, ntz, nuuuuu...ele sunt in acelasi timp tiganci (ma intreb le fac rapid astia de le eticheteaza vreo scanare asa, ca dupa culoarea ochilor si parul de mult nu mai este veridica), hippioate jegoase (hahahahaha eu le-as da niste LSD, cica zic astia pe net ca te face mai fericit, asa de control le-as da sa nu mai fie asa inversunate si nefericite, la tantile anti-hippie sa ne fie clar). Ce erau McCarthy impotriva comunistilor si Lyndon Johnson impotriva hippiotilor, tantile astea (nu pot sa le zic doamne ca sunt needucata :)) tarasc copiii=puradeii dupa mine peste tot, n-am bona, nu le-am dat biberon, etc) le intrec pe cuvant. Atata ura revarsata inutil ca le deranjeaza retina, si stau cu "tzatzele pe afara" Domne, am incheiata citatul. Dupa cum spuneam daca pe barbati ii pot intelege ca au ceva issues, pe femeile (nu pe pustoaice desi aici deriva alta discutie, de cum e privita nasterea, sarcina, etc in Olanda, dar astia sunt asa mai nerusinosi de felul lor :))) cu instinct matern sau deja cu copii nu le mai pot intelege usor. Le pot intelege ca nu au evoluat la stadiul de toleranta necesara eliberarii de anumite tare, asta da...dar se invata Doamnelor, pe cuvant :))!! The end: Breastfeed your babies ladies!! Make love not war!! Semneaza o hippioata.

luni, 22 noiembrie 2010

am alaptat in KLM :)

Cand Freya era mica am alaptat in avion. Pe vremea aceea eram cumva "indoctrinata" de ideea de rusine(nu de catre ai mei, de catre societate), tare d-astea. Tanti stewardesa mi-a dat un sal (ca am rugat-o eu), bineinteles copilul meu, mai destept decat mine, nu a vrut sa suga sub chestia aia. Bineinteles ca pentru cine e mama nu e nevoie sa explic ca in asemenea caz nu stai sa "cantaresti" situatia decat favorizand copilul. Ca probabil am oripilat pe unu si pe altu, habar n-am, nu se vedea nimic indecent, nu am auzit pe nimeni comentand. Stau si rumeg de ieri seara chestia cu alaptatul in public. De ce oripileaza si femei? La barbati sa zicem sunt unele complexe, etc, etc. Dar femeile? De ce ele? Nu au dezvoltat instinctul matern, e posibil, ca vorba aia, nici noi nu l-am avut decat de la o vreme incolo. Alaptatul, ceva mai pur nu exista, un cap de copilas fericit, langa mami a lui. Imi dau seama ca e greu de spus in cuvinte, de redat senzatii...imi trece prin cap ca poate e si gelozie, caci atata fericire, mda, poate crea disconfort :)))). Sunt o tipa pudica, nu e din familie :)))) asa sunt eu. Cu toate ca am preferat intimitatea si o retragere undeva, masina, banca mai retrasa, whatever(dar asta e o alegere personala)...nu inteleg de ce poporu' se inflameaza pe o tema atat de normala ca alaptatul? Oare ei nu au fost alaptati, sa fie un nou complex :))))...gelozia sanului? adica daca eu nu am avut parte sa n-aiba nici restul? Eu una daca vad o mama alaptandu-si copilul ma induiosez toata, dar le acord spatiu, nu stau sa ma zgaiesc la ei, si ma minunez ce o fi fost asa de revoltator de au trebuit sa cheme paza? Paza asta nu avea si ea alte chestii mai bune de facut? Am ajuns oare pe marginea prapastiei dintre normal, natural si instrainarea asta moderna, raceala relatiilor umane? Ma repet, pentru mine alaptatul a fost un challenge...nu intru in amanunte acum, dar am crezut si cred cu tarie in continuare in libertatea fiecaruia de a decide pentru el, asta in general si dreptul asta de a alapta un copil este ceva ca o axioma. Sincer ma mir ca s-a ajuns la a pune in discutie alaptatul(in general si public in special )? Oare ca specie incepem sa degeneram?...sa va zic de ce ma intreb asta, poate nu are legatura dar o sa ma chinui sa ma explic :))...asa cum la tara bunicile noastre nu mai taie o rosie sa scoata semintele pe care le vor planta sa creasca rasaduri pt noile seminte, caci e mai simplu sa iei de la un hipermarche d-asta seminte sau chiar rasaduri deja... Asa si noi, poate din cauza informatiilor care ne bombardeaza, comoditatii, presiunii sociale, presiunii de cuplu, tendintelor trendy sau mai stiu eu ce superficialisme d-astea, sau ca nah, laptele praf e la indemana si argumentul infantil ca au crescut si altii cu el...sa ne indeparteze de sursa primordiala si anume: laptele matern:) ? Voi fi optimista si sper sa nu...sper in trezirea sentimentului primitiv matern, care odata cu primul miros de bebe si prima atingere a corpului micut si cald si umed si primul scancet vor face orice mama sa reconsidere "modernismele" si "sterilele ale stiintei" si sa creada cu tarie in puterea ei de mama si lase natura sa-si urmeze cursul.

vineri, 19 noiembrie 2010

"Nu e normal sa tratezi copilul ca pe un adult"

Domne ce minunata fraza. Am citat din cineva de pe DC, clar si la obiect. Asa gandesc si eu, in sensul nu de rasfat si iubire sau "intrebat ce doreste sa manance" ci pur si simplu de aruncarea unor responsabilitati pe umerii lor mici, responsabilitati care ne revin noua, persoane adulte la 22-29-32-39 de ani. Uneori imi dau seama ca societatea asta plina de informatii nu e pentru oricine...trebuie ceva discernamant sa navighezi printre toate cate citesti. Stiu ca un pic de cola nu omoara pe nimeni, daaaaaaar...nici nu e normal sa lasi copilul sa inteleaga ca e ok, lasa sa fiu eu aia "incarcata" cu vina de a nu lasa copilul sa faca tot ce-i trece prin creier si normal ca ii trec multe :)))) ce? eu nu am incercat sa-i bag capu' lu frate' miu cand era mic intre elementii de la calorifer, jezus, noroc ca sor'mea desi mai mica era mai cu capu' pe umeri. Acuma daca copilu vrea o gura de cafea, sa-i ofer oare? Lasa ca stomacu lui nu e format ca al nostru de ii dam si pietre sa manance si face fatza :)) dar ideea Domne, ideea ma omoara pe mine. Pe cuvant fiecare chestioara, prima cafea sa zic, isi are timpul ei. Daca cineva sa zicem incepe direct cu sexul, fara a trece prin tinut de mana, pe urma sarut, si asa mai departe, nu numai ca pierde ceva important in viata, ci pur si simplu arde etape, lucru de care mai tarziu reflectand la "cele amintiri":) ii va parea rau. Eu le tratez cu respectul cuvenit unui adult, de fapt oricarui om, dar nu le responsabilizez pe ele cu luarea deciziilor astora grele. Sa fim un pic realisti...a alege rochita sau prajitura sau jucaria preferata nu echivaleaza cu a alege sa nu inveti, a alege sa nu bei, fumezi, faci sex, iti pui piercing (apropos de faza asta mie mama mi-a zis o chestie, desi aveam vreo 18 ani cand mi-am dorit ceva de genul asta...cand vei fi mai mare asa ca mine vei regreta sau nu de intruziunea asta asupra corpului tau, precum cuiele batute in usa, le scoti, dar gaura ramane)...mi-a acordat dreptul de a alege dar a fost ca un semnal in creierul meu ca desi nepermanent, totusi pot ramane urme si asta m-a facut sa zic pas. A nu se intelege ca am ceva cu bautul, sexul, cafeaua, piercingul, dar am ceva cu ele atata vreme cat copilul nu a atins pragul maturitatii de a lua deciziile singure si ca atare responsabilitatea de a le lua in cunostinta de cauza. ;)

joi, 18 noiembrie 2010

o mama uncool...:))

Preambul: gandirea mea este destul de relaxata si totusi fara compromisuri (nu multe in norice caz), asta in ceea ce priveste viata, relatiile, sentimentele... Subiectul postului propriu-zis: Imi dau seama ca voi fi o mama uncool, a mea mama proprie si personala mi-a dat libertate cat cuprinde, ceea ce as spune ca nu a fost chiar ok, sincer...ea a vrut sa fim prietene (ceea ce pana la urma nu a iesit fiindca "datul" mamelor este sa fie mame, "datul" prietenelor de aceasi varsta este sa fie prietene), plus ca era ea insasi un copil, de altfel asa a si ramas :). Eu nu cred ca libertatea fara limite este ceea ce ma defineste...ca atare eu sunt genuina in atitudine cu ale mele, daca nu-mi place ce au facut nu stau sa super-supra-analizez, tac-pac zic exact ce simt in acel moment si de ce consider ca nu e ok....Ah, uneori nu zic nici macar asta, unele chestii in viata asta reala sunt axiome si cu asta am pus punct. Stiu mame care explica pana nu mai ramane decat scheletul din propozitia, fapta, fenomenul respectiv. Ei bine imi asum caracterul...eu nu sunt asa!! Clar...eu sunt o tipa destul de increzatoare in fortele mele ca sa tot psihanalizez tot ce se intampla de-a lungul unei zile. Poate norocul meu este ca am copii destul de intelegatori, nu am ambitii nemaintalnite pentru ei, adica ma rog ambitia de a fi fericite cat vor trece prin viata asta :). Dar nu am competitivitatea aia care "musca" la greu din viata altor mame, ma repet, v-am mai zis ca sunt cumva hippie, da? :)) Ieri razand ii ziceam lu' Jan: aia mare e creativa, cumva si-o castiga ea painea mai tarziu, asta mica e vorbareata, prinde repede si e draguta, cumva si-o gasi si ea un drum lin in viata :). Poate pare in mare ignoranta, delasare, etc...pour moi inseamna cumva optimism, inseamna nestresare, inseamna placerea unor relatii simple, firesti, fara prea mari batai de cap (sunt si comoda, recunosc). Citind niste chestioare adiacente ma gandeam asa: sunt si cred ca voi fi uncool pentru ca: nu voi accepta sa beau cu ele cat timp vor fi minore :)), nici nu voi accepta sa fumeze in casa, curte, whatever cand se vor apuca de fumat tot asa daca vor fi minore , genu' 12-13-14-etc ani...demodata, bla, bla, bla, da imi asum chestioarele astea, plus injuratu' (desi sper si nu cred in adancu' sufletului ca se va intampla) ca mama nu ma intelege...de ce? Simplu: rolu' meu este de mama lor, care sa le indrume pana vor fi in stare sa discearna singure binele de rau...ceilalti au rolul lor, de prieteni, etc. Ah, da...mi-aduc aminte perfect...am facut multe balarii la viata mea, evident, care nu le-a facut si care nu le va face?? totusi!!...de frica de a nu-si pierde "copiii din mana"...multi parinti cedeaza si fac ca ei, ii lasa sa faca tot ce vor...eu mi-as fi dorit sa o respect pe mama nu sa vrea sa fie cool si prietena mea...asa ceva nu va exista, tocmai ca pana si psihologii zic ca rolul mamei este altul decat rolul prietenei de 12-13-14-15-16 ani. Si mi se mai pare logica o chestie: pai daca mama nu face diferenta intre ce e bine si ce e rau si nu mi-o spune, eu de ce as face-o. Ideal ar fi asa: mama sa fie mentorul si copilul discipolul...adica sa-i oferi copilului un exemplu, ala bun normal sau daca nu macar sa te admire si de aici sa rezulte...ca vrea singur sa te respecte. Final: vom vedea, insa...tot ce stiu ca in timpul adolescentei lor voi ramane aceasi, ca nu vreau sa ma prefac, vreau sa fiu genuina si sunt perfect constienta ca vor trece si ele prin rebeliunile lor, ca toti tinerii de altfel...si de fapt asta e rolul rebeliunii fata de parinti, e "taierea cordonului" ombilical de copilarie si "pasajul" catre o noua etapa. Cine crede ca va fi scutit de asta si va fi mereu "parintele-prieten-perfect" se inseala. Pentru ca e simplu: odata cu "trecerea" asta copilul invata sa se desprinda de cuib, invata sa supravietuiasca, invata sa decida singur pentru el, atat.

vineri, 5 noiembrie 2010

indragostita de viata

Azi sunt tare indragostita...dadada, visatoare, vesela, cu capul in nori...afara ploua bacovian, am nspe milioane de frunze de strans din curte, dar nu-mi pasa. Ma gandeam cu mare placere sorbindu-mi cafeaua de dimineata ce bine e sa fii iubita. Sa ti se spuna, dar sa ti se si arate. Dumnezeu mi-e martor ca n-am fost niciodata vreo frumusete, hahaha, lucru de care sunt constienta dar in acelasi timp nu-mi creaza niciun fel de complexe pentru ca ma simt asaaaaaa de bine in pielea mea ca ar fi cam greu fenomenu' ala de neincredere sa aiba loc taman la mine...ti-ai gasit!! Sms-uri, mesaje pe foi de hartie, pupaturi, imbratisari si toate astea pentru un lup singuratic ca mine, care de cand cad frunzele se seteaza direct pe "aproape hibernare"...sta cu nasu in carti, sub patura sau intr-o cana de cafea aburinda, dar care nu emana caldura de cuptor, in niciun caz. Ah nu sunt un castravecior murat, no way, zambesc, uneori chiar tamp, din aduceri aminte :), pot spune multe nebunii si gust glumele la maxim nivel...cu toate astea eu nu ma plictisesc cu mine, nu mi s-a intamplat...sunt o narcisista cred, ar spune prietena mea Ancuta!! Iubesc viata, toamna, iarna, copiii astia rebeli care mi-au scos fire albe de par, sunetu' chitarii lu' jan, gecile mele de piele in toate culorile, ceasurile mele (fiecare cu povestea lui), serile la lumina lampilor in care se vizioneaza filme, 2 sau 3 unul dupa altul :), plimbarile pe langa canalul din oras, in care inoata vesele vreo duzina de ratuste vreo 5-7 lebede si alte oratanii, oile negre (astea chiar imi plac la nebunie) de pe campul din apropierea scolii lu fii mea a mare, merele roase pe jumatate de Keira si lasate balta prin toata casa...si mai ales pe mine cea care ma apropii cu pasi repezi de 37 ani, desi evident am ramas la vreo 27 asa in sufletul meu, comportamentul meu...si pe ici pe colo, infatisarea mea vazuta mai pe ceata, sau intr-o lumina mai difuza :)))))) Stiu ca viata e scurta, dar cand o traiesti cu intensitate pare a fi si foarte excitanta...ori cine nu vrea sa fie indragostit toata viata? ;)