februarie cetos

Aseara am iesit intr-o cafenea belgiana din Zwolle. Pana si orasul, care are un zid de demarcatie cu turnuri medievale, contribuia la atmosfera de basm, aparand fantomatic din ceata ca o cetate de neatins. Localurile mici si cochete, stranse ca petalele unei flori in jurul pietii centrale, aveau la ferestre lumanari, rosii sau galbene. Dupa ce am baut un Palm (buna, foarte buna) si o cafea, ne-am plimbat pe malul apei, prin ceata atat de moale, de placuta ca un sal proaspat spalat pe care iti vine sa ti-l treci peste obraz. Am incheiat seara savurand ,pentru a cata oara oare, Doctor Zhivago. Admirand frumusetea de nedescris a Juliei Christie si a lui Omar Shariff. Puterile mele de copil al noptii si al iernii au crescut si acum ma incearca o usoara nostalgie, vine primavara. O simt in intreaga mea fiinta. Miros natura nerabdatoare sa isi deschida aripile verzi, sa se lase sarutata de soare. Duminica asta ma duc cu Freya la balet...spectacolul se cheama "a la russe" :)) (On the dnieper-Prokofiev, Serenade- Ceaikovski, Dumbarton dances-Stravinsky si Pas de deux- Ceaikosvki). Decorurile din trailer arata ca un parc primavara cu copaci din bezea infloriti :)), asa de dulce mi se pare...oricum proaspat, visator si simplu ca un vis de primavara. Preambulul nostru la primavara care va picta culori in toata Olanda ca intr-o carte postala kitsch :) in care se inghesuie toate florile, de la zambile la lalele. Dar pe care o privesti vesnic indragostit de primavara, de nou, de viata. Februarie cetos e cald. Pomii au muguri bombati. Pasarile vizitatoare din curtea mea fac o galagie de nedescris :)...se cearta sau doar se cauta guralive unele pe altele. Mi-e dor de duca :).

povesti, povestioare

De citit le-am citit mereu :) pentru ca personal chiar imi place mie sa citesc...si consider ca e primul pas catre imaginatie, fantezie. Acum Keira cere ea in fiecare seara "verhaaltje lezen" :))...ma gandeam ca citesc ce apuc, cei 3 purcelusi, cartile cu printese (care btw toate au o "morala" ascunsa), ba le citesc si atlase, parca asa se numesc, daca gresesc mea culpa. Ma gandeam ca e normal ca ele sa cunoasca viata asa cum e. Freya stie ce inseamna o mumie, am o carte cu istoria antica pentru copii. Acum poate pentru multi o fi scary, dar nu si pentru ale mele :). Ba chiar am vorbit odata despre subiectul moarte, asa detasat, ca despre frunzele care pica din copaci toamna si iarna se transforma in pamant, ca primavara sa rasara de acolo un ghiocel. Pentru ca viziunea mea asupra vietii e una simpla, naturala, nu mi-este frica de ideea de moarte, singura frica este de suferinta, de cum o sa mor (mi-ar place ceva gen, inchid ochii si pa). Sinistru...nu, de ce, e ca un cerc, ne nastem, crestem, procream si murim...hallo la un moment dat, nu acusica :)))). Cum zice Freya, cand suntem batrani-batrani -foarte batrani si am obosit sa traim :). Cred ca nimic nu e mai interesant pe lume ca propria ta evaluare si viziune asupra lucrurilor. Deci le las sa descopere, sa se entuziasmeze, sa vorbeasca, le impartasesc din ceea ce viata mi-a oferit cu intelepciune. Mi-aduc aminte ca citind eu odata despre pamant ca e rotund, nu stiu cati ani sa fii avut, am avut deodata senzatia aia de minge, ca si-acum eu stateam pe o minge, trebuie sa fii fost vara, primavara, toamna, ca eu m-am intins pe pamant si ma uitam la nori si parca imi inchipuiam cum se duc ei ca pe o banda rulanta, si se intorc, iarasi si iarasi (evident ca in mintea mea, 24 de ore erau ca 1 minut) si aceiasi nori apareau in coltul ochiului drept ca sa mearga rapid pana cand dispareau in coltul ochiului stang si iarasi in imaginatia mea reveneau in partea dreapta....aceasi nori, ok?:)))) Exist durere in povesti, exista (alba ca zapada plangand in padure). Exista tristete in povesti, exista (cenusareasa ajunge din printesa lu' mami si tati, o servitoare in casa mamei ei vitrege). Exista frica de necunoscut, urat, groaza, exista (belle cand vede bestia) si asa mai departe. Trebuie feriti copiii de lucrurile astea...nu, eu consider ca nu, caci viata insasi este facuta dintr-un amalgam de lucruri bune si rele, din fericire si nefericire, depinde numai de noi cum vom reusi sa ne pastram echilibrul interior. Dar pentru asta trebuie sa cunoastem ambele fete ale unei monede. Povestile sunt bune, au fost facute in timpuri in care un ambalaj frumos, o metafora spunea mult mai mult decat un curs steril de educatie civica, de educatie morala. Si mai mult povestile sunt frumoase, sunt bebelusul literaturii adevarata de mai tarziu. Spor la citit povesti :)!

insomnie si furtuna

La noi cand e furtuna, se aude vantul scartaind in toate cele, ramuri, geamuri, ferestre, de zici ca vin cel putin calaretii aia negri cu pelerina din The Lord of the Rings. Inca nu m-am obisnuit cu furtunile, dintr-un motiv simplu: eu sunt pe dos, mie imi plac :)). Nu am somn si e 2 noaptea, vantul bate in continuare cu putere, zici ca iti vorbeste cineva despre de toate si totusi tu nu-l poti urmari fiindca si alearga in acelasi timp. Al meu doarme, ne-am uitat la un film, pe urma io am stat un pic pe telefon cu o amica, si acu vreo ora al meu a cedat, io nu...nu am somn :)). Deh, daca e furtuna! Evident gandurile mi-o iau razna. Sunt asa cum mi-am inchipuit ca o sa fiu? Da...cu siguranta :)...pai oricum pe la 15-16 ani viziunea mea romantica nu depasea bariera varstei de 27...30 si ceva, vai dar alea sunt babe :)). Credeam ca o sa mor de suparare daca o sa am riduri si fire albe de par. Nu numai ca n-am murit dar culmea, ma simt bine cu ele, nu ma supara "prea" tare, si oricum am atins o stare zen ca si daca ma supara, peste juma de zi mi-a trecut deja :). Copii. Da, asta e mai delicat, mi-am dorit cu disperare baieti, nu stiu de ce, adica stiu asa daca e sa fiu sincera 100 la suta cu mine. Fiindca intotdeauna eu personal mi-am dorit sa fiu baiat cand voi fi mare :)))). De fapt mi-am dorit baiat sa cresc un al doilea Alexandru Macedon :)...si acum imi plac baietii mici, ma uit cu drag la ei, dar hey, guess what? Nu mai rezonez, deloc, niente cu ideea de copilul meu sa fi fost baiat. Pentru ca de fapt cine a plantat acolo doua fete a fost baiat destept :)). Pai eu cu dragostea mea pentru lucruri fine si moda si balet si leneveala dulce a statului pe o canapea cu o carte in mana nu stiu daca as fi rezonat asa usor cu un baiat. Dar si eu as fi fost alta :)). Asa m-am destrabalat in viata asta usoara ca o vata de zahar roz, ca domnitele mele. La Curtea de Arges in biserica sunt cateva picturi murale cu diferiti cneji si doamnele lor si copiii, mi-au placut mult de tot, aerul de familie, felul cum tin mainile...aveau un aer de complicitate. O sa incerc totusi sa depasesc insomnia data de furtuna, ma duc sa visez cam cum as fi fost eu Doamna Lena (sau Lenca, mai stii cum oare le strigau pe cele cu numele de Elena?) cu parul in conci si haina pana la pamant (wow, asta imi place) strigandu-si odraslele la masa pe Domnitele Kira (Chira, cred ca sigur ar fi mers, ca era mai grecesc asa, balcanic) si pe Domnita Fira (am citit eu odata o poveste din perioada fanariota si am vazut numele pe-acolo). Furtuna s-a mai domolit, un weekend frumos sa aveti!