duminică, 8 iulie 2012

Eu nu ma plictisesc

Citesc o chestie, cretinoida, dar mi-a atras atentia, tocmai prin simplul fapt ca aduce destul de mult cu ceva situatii pe care le cunosc din viata reala.

O sa incep sa spun ca eu nici macar nu-mi amintesc sa ma fi plictisit de moarte asa cum aud si vad uneori in jur la diferite persoane. Evident cunosc senzatia. Am incercat-o si eu in viata, rareori insa si atunci cand am "mirosit-o" am inlaturat-o rapid, punct (adica m-am apucat de facut ceva, plecat din locul respectiv, eliminat persoana din viata mea, nu de tot :)) daca e atat de plictisitoare, etc).. Imi place sa fiu cu mine, si chiar daca nu am diferite lucruri la indemana, o carte, ceva, nu ma pot uita pe geam sau altele, meditez :). Da meditez, chiar si la nemurirea sufletului.

De aceea mi se pare crunt ca un copil sa se plictiseasca. Cum sa se plictiseasca un copil? Pai ei acum au universul deschis in fata lor ca un boboc de floare ce in fiecare zi isi mai deschide putin petalele. Si chiar daca are un moment d-asta! Pai trebuie invatat copilul: sa nu se plictiseasca, sa spuna ca se plictiseste si sa gaseasca ceva de facut, explorat, jucat, si asa mai departe. Freya pana acum nu mi-a spus vreodata ca se plictiseste si daca a avut momente in care sa zicem o vedem mai plictisita am intrebat-o si gata, ne-am apucat activ de facut ceva, dar in  general e genul meu. Mereu are ceva de facut, are chiar agenda :), isi tine jurnal, imi spune ce vrea sa facem in weekenduri, vine acasa daca s-a saturat de jucat pe-afara, in casa nu atarna aiurea pe canapea ci face ceva, deseneaza in caietul ei de design, taie hartie de impachetat si face patternuri :), ma intreaba ce mancam la cina ca sa stie si ma ajuta la bucatarie in general, isi pune muzica sau audiobooks la cd-player, citeste, se joaca lego cu sor' sa, cu plastilina, cu casutele de papusi, de-a magazinul :), si asa pana poimarti :). Pe scurt, e activa si nu pasiva. Poate o fi o chestie de educatie, habar n-am nu ma pot pronunta. Cert este insa ca daca as fi auzit-o des:"mami ma plictisesc" nu as fi stat asa ca gandacul de Colorado, inert pe o frunza asteptand sa mi se dea cu insecticid in freza.

Pana la urma eu vad plictiseala ca inertie, timp mort, pasivitate. Si oricum lipsa unei asertivitati duce oamenii in situatii de genul: eu ma plictisesc dar nici altceva nu fac, stau asa poate ma distreaza altii. Si cred ca la un moment dat copiii ajung sa ne imite, nu stiu daca o fi vreo teorie legata de asta, dar oricum daca ei de cand se nasc sunt expusi unei palete largi de experiente, lucruri si locuri noi, nu cred ca au timpul necesar sa se plictiseasca.

Tot ce aud uneori ca maraiala inainte de culcare e asta: mami dar nu am terminat de jucat :)...de la amandoua. Asa si cum pe mine ma apuca somnul citind o carte si n-am uneori timpul ala nemasurat de dulce, exact inainte a atipi, cand trec cu ochii mintii prin intreaga zi sau un eveniment sau cand lenevesc pur si simplu pe la 11 din noapte inca admirand norii trecand pe cer, in serile lungi si albe ale verii din Nord-Vest, nu chiar din Nordul-Nord. Despre el altadata :).

Dar e drept, ale mele nu se uita la tv seara, ale mele nu au computer/tableta sau tv in camera, ale mele duc probabil o viata mai simpla spre spartana in comparatie cu alti copii, dar e drept ca eu cred in asta asa ca ele imi cunosc principiile de la inceputul calatoriei noastre impreuna. Exista un Wii si un Nintendo in casa mea, care sunt folosite din an in Paste, si asta in conditiile in care Olanda e renumita pentru ploaie si timp nefavorabil. Si cu toata ploaia azi am fost cu Freya la un spectacol stradal de teatru pe picioroange care se tine anual in Deventer si ne-am umplut retina cu imaginea jucauso-fantastica a 22 (numarate de Freya) de girafe mari, rosii :). Viata e prea scurta pentru a ne plictisi!