vineri, 26 iulie 2013

vara olandeza

Totul pare incremenit ca intr-un desert verde uscat si care incepe sa se ingalbeneasca de la o zi la alta. Frunzele copacilor par a fi din hartie creponata pe care asemeni aripilor unui fluture apocaliptic ti-e frica sa le atingi caci se vor preface in praf. Totul e nemiscat, caldura asta de 28 resimtindu-se a fi de 38. Norii desi ca o pasla alb-gri acopera intregul cer si vantul fara de care Olanda ar fi doar un bibelon intr-o vitrina, aproape ca nu exista. Figurile oamenilor, putini, fiindca e vacanta, par a se misca intr-unul dintre filmele alea vechi a caror pelicula are gauri, pete negre, si in care dinamica e una a unor marionete in sepia sau cel  mult alb-negru.

Azi e una dintre zilele alea sufocante, pentru ca nici macar nu putem vedea soarele. Si e atat de liniste, linistea aia dinaintea furtunii. Aerul e incarcat de energie. Ale mele si-au pus muzica in sufragerie si danseaza. Eu desi pun sute de facturi in ordine, mi-am pus castile si ma delectez cu sunetul anilor alora in care nu existau notiunile astea atat de reale: casa, masa:)). Era doar libertate, cat mai multa libertate, sa poti alerga unde vrei, cand vrei, cu cine vrei :)) sa citesti ceva intr-un hamac la Vama Veche alaturi de cea mai buna prietena a ta si sa privesti marea. Pe Texel am avut cu mine: Kafka on the shore a lui Haruki Murakami si am stat ore intregi sa cuprind in irisul meu Marea nordului cea intunecata si albastra. De mica am avut o slabiciune pentru ochii albastrii...Jan ii are asa, Anca, iubita mea prietena, Keira, pana si Olanda are portia ei de albastru nelimitata.

Vara olandeza e enervanta, pasionala, plina de temperament, excesiva, dar atat de fascinanta. Greu de explicat cuiva care nu a experimentat niciodata extremele in viata. De la ploaia torentiala care se revarsa cu furie, umplandu-ti sandalele cu noroi, nisip si frunze rupte ale copacilor pana la vantul ce-ti incurca parul si-ti lipeste hainele de corp, uscandu-ti in acelasi timp buzele si terorizandu-ti ochii cu tot praful purtat pe aripile lui. Caldura aia ce topeste campurile colorandu-le intr-un verde inchis, cu cerul rosu la asfintit si lumina lenesa si calda ce persista pana aproape de miezul noptii.

Vara mea olandeza presarata cu scoici negre (caci nu-i asa doar imi place negrul atat de mult) si nisip ramas in jucariile fetelor sau pe un prosop de plaja cu dungi care mi-aduce aminte invariabil de timpuri fericite. Caci ce poate fi mai plenar decat sentimentul ala de vacanta, de soare, de vara, de mare.

joi, 25 iulie 2013

"democratie" si ce se vrea ea "a fi"

N-am mai scris de mult timp dar astazi simt nevoia sa o fac, in primul rand pentru ca am vazut atata lume care inca habar n-are de unele notiuni socialo-politice dar simte nevoia sa se bage in seama. Si in al doilea pentru ca ma irita in ultimul timp subcultura asta de masa. Paine si circ, oameni buni, paine si circ. E tare greu sa le explici copiilor tai ca ei vor fi printre aia 20% care nu pun botul la mass media (adica media maselor tradus simplu asa ca sa fie elocvent, pentru marea masa a populatiei). Stiu I'm lucky ca ele au fost de mici expuse ideii de a nu crede in autoritate de orice culoare ar fi ea, ci a gandi si supune propriului filtru de gandire orice actiune si idee. Astfel ca e usor de inteles de ce Freya stie acum despre cateva lucruri care de obicei nu se discuta la varsta lor. Astfel ca in familia noastra nimeni nu va fi supusul nimanui.

Tara asta Olanda ca exemplu luata (monarhie in momentul de fata) nu a fost construita de regina nu stiu care. Nu, ea are o istorie proprie a ei, un popor ce s-a cristalizat in timp, ce a luptat pentru a-si face un loc al lui, un set de traditii, si asta inca de mii de ani. Taramul Olandei fiind locuit inca inainte de romani. Pana si orasul in care locuim se gaseste pe ruinele unor asezaminte romane. Si Olanda a fost Republica pana in 1815 deci nicidecum in timpul Secolului de Aur cand incepe sa fie cunoscuta international. Dar revenind la oile noastre:

Unul dintre motivele pentru care numim astazi diferite forme de guvernamant "democratie" este pentru ca vine din antichitate, din Grecia (evident), unde au inmugurit ideile de egalitate, drepturi ale cetatenilor si asa mai departe inca de acum mii de ani.

Democracy is a form of government in which all eligible citizens participate equally—either directly or through elected representatives—in the proposal, development, and creation of laws. It encompasses social, economic and cultural conditions that enable the free and equal practice of political self-determination.

The term originates from the Greek δημοκρατία (dēmokratía) "rule of the people",[1] which was coined from δῆμος (dêmos) "people" and κράτος (kratos) "power" or "rule" in the 5th century BCE to denote the political systems then existing in Greek city-states, notably Athens; the term is an antonym to ἀριστοκρατία (aristocratie) "rule of an elite".

De aceea nimeni nu ma va convinge vreodata ca eu, vecina mea olandeza, sau un alt locuitor al Planetei luat la intamplare suntem mai prejos decat papa de la Roma, regina "nu stiu care" si altii care se considera superiori in vreun fel. Cine mai vrea sa pupe maini, sa se aseze in genunchi in fata altuia in secolul XXI cand nici macedonenii lui Alexandru cel Mare nu o faceau in fata nimanui (acum 2300 si ceva de ani), e liber sa o faca. E decizia lui, dar sa nu asume ca toti suntem la fel.

De aceea niciodata monarhia nu va fi compatibila cu democratia dintr-un simplu motiv, definitiile lor nu se pupa una cu cealalta. Oricine care traieste intr-o monarhie stie ca in actele oficiale semnatura si diferite clisee de exprimare incep si se termina cu "prin gratia", cu "acceptul majestatii sale" etc etc, cutarica fiind "supusul" acelui cica monarh al tarii, ori asta nu  este egal cu omul liber.