copiii sunt copii. punct

Keira e la magica varsta de 2 ani si ceva, cand totul e interesant: de a manca cartile, a rupe paginile lor, a varsa apa pe masa si pe urma a desena cu degetele urme lichide, a turna la fel apa dintr-un pahar intr-altul...ma rog, haos total ce sa mai! Chestia e ca evident citesc npse mii de sfaturi de toate culorile si nuantele, de la forumuri olandeze pana la cele romanesti...sfaturi care se bat cap in cap...ca atare nu mi-a ramas decat sa actionez cum am facut intotdeauna, cum ma taie pe mine capul si ma duce instinctul ;) 1. are apa la indemana ca nah ii dau sa nu moara copilu de sete daca cere :)), pe de alta parte nici nu sunt genu' care are mobila "stil" si nici nu tine la lucrurile materiale pe lumea asta. 2.cu cartile este un fel de "no-no", ca atare suntem la faza de "educare spartana"...nu ai carti, nu avem din ce sa-ti citim :)) 3. freya pe de alta parte m-a intrebat ieri daca exista intr-adevar "zana maseluta" ca i-a zis ei owen la scoala ca mami ii pune banutu sub perna...ca atare io mai smechera am dat-o la intors ca nu stiu despre asa ceva si oricum cine i-ar fi pus ei banutu daca nu exista intr-adevar zana, si oricum ele se ascund de oameni, nu le putem vedea, sau poate sunt foarte mici sau cand vin ele noaptea normal ca noi dormim(consider ca are tot timpul din lume sa isi dea seama singura la o varsta adecvata ca nu a fost asa). 4.niste amici ii dau voie fetitei lor sa bea cola, la vreo 6 ani asa, freya m-a intrebat de ce ea nu are voie, i-am spus ca se aplica acelasi principiu cu virgula cafeaua "e pentru oameni mari"...si am prelungit discutia, explicandu-i ca nu e ok nici pentru noi(ca stomacul e sensibil si nu suporta chestii d-astea acide cu atat mai mult cu cat copilul e mai mic si stomacelul lui e mai mic, etc), dar ma rog decat alte rele e mai bine sa ne satisfacem cateodata "dorinta asta nesanatoasa"...si mi-a dat replica:"asa cum eu mami cateodata vreau cartofi prajiti!"...supeeer...si i-am mai explicat si chestia cu libertatea, mai ales ca e principiul cel mai drag mie, si vreau sa-i transmit asta si ei. Acea fetita nu este fetita mea, ea asculta de parintii ei, si numai ei au dreptul sa aleaga sau sa-i dea voie sa aleaga ea ceva sau nu. Din toata polologhia asta reiese ceva clar pentru mine: "copiii sunt copii, altfel daca nu era necesara trecerea prin perioada asta se nasteau direct adulti". Ca atare au nevoie de noi sa fim adultii. Sa ii ajutam sa inteleaga lumea inconjuratoare, sa le acordam atata libertate cat sa nu le fie daunatoare dar in acelasi timp sa putem sa fim si bratele care sa-i duca sau sa-i protejeze pana cand vor ajunge la randul lor adulti.