"Nu e normal sa tratezi copilul ca pe un adult"

Domne ce minunata fraza. Am citat din cineva de pe DC, clar si la obiect. Asa gandesc si eu, in sensul nu de rasfat si iubire sau "intrebat ce doreste sa manance" ci pur si simplu de aruncarea unor responsabilitati pe umerii lor mici, responsabilitati care ne revin noua, persoane adulte la 22-29-32-39 de ani. Uneori imi dau seama ca societatea asta plina de informatii nu e pentru oricine...trebuie ceva discernamant sa navighezi printre toate cate citesti. Stiu ca un pic de cola nu omoara pe nimeni, daaaaaaar...nici nu e normal sa lasi copilul sa inteleaga ca e ok, lasa sa fiu eu aia "incarcata" cu vina de a nu lasa copilul sa faca tot ce-i trece prin creier si normal ca ii trec multe :)))) ce? eu nu am incercat sa-i bag capu' lu frate' miu cand era mic intre elementii de la calorifer, jezus, noroc ca sor'mea desi mai mica era mai cu capu' pe umeri. Acuma daca copilu vrea o gura de cafea, sa-i ofer oare? Lasa ca stomacu lui nu e format ca al nostru de ii dam si pietre sa manance si face fatza :)) dar ideea Domne, ideea ma omoara pe mine. Pe cuvant fiecare chestioara, prima cafea sa zic, isi are timpul ei. Daca cineva sa zicem incepe direct cu sexul, fara a trece prin tinut de mana, pe urma sarut, si asa mai departe, nu numai ca pierde ceva important in viata, ci pur si simplu arde etape, lucru de care mai tarziu reflectand la "cele amintiri":) ii va parea rau. Eu le tratez cu respectul cuvenit unui adult, de fapt oricarui om, dar nu le responsabilizez pe ele cu luarea deciziilor astora grele. Sa fim un pic realisti...a alege rochita sau prajitura sau jucaria preferata nu echivaleaza cu a alege sa nu inveti, a alege sa nu bei, fumezi, faci sex, iti pui piercing (apropos de faza asta mie mama mi-a zis o chestie, desi aveam vreo 18 ani cand mi-am dorit ceva de genul asta...cand vei fi mai mare asa ca mine vei regreta sau nu de intruziunea asta asupra corpului tau, precum cuiele batute in usa, le scoti, dar gaura ramane)...mi-a acordat dreptul de a alege dar a fost ca un semnal in creierul meu ca desi nepermanent, totusi pot ramane urme si asta m-a facut sa zic pas. A nu se intelege ca am ceva cu bautul, sexul, cafeaua, piercingul, dar am ceva cu ele atata vreme cat copilul nu a atins pragul maturitatii de a lua deciziile singure si ca atare responsabilitatea de a le lua in cunostinta de cauza. ;)