luni, 5 iulie 2010

Isterice de internet

Citesc uneori si ma enerveaza numai sa termin cate un mesaj (ma refer generic la forumuri de discutii) de genul asta: nu are punct si virgula, inceput si sfarsit, persoana in cauza e deja isterica, se cearta cu ecranul computerului singura, se crede Dumnezeu, nu intelegi nimic din "discurs", ideea se pierde in neant, nu stie sa scrie in "propria limba", scrie doar ca sa scrie...gramatica e ceva de domeniul fantasticului. Si ma intreb asa in sinea mea ce sens au "acesti useri isterici"? Ce aduc ei bun in lumea internetului? Scopul lor este doar asa de a pune cumva in evidenta pe cei cu adevarat buni? In genul kitsch-ului asezat langa o capodopera tocmai pentru a ingrosa cumva senzatia estetica? Nu stiu. Cert este ca sunt deranjanti asa cum o musca galagioasa si neinvitata iti strica lectura de vara pe un sezlong, nevazandu-si linistita de plimbarile ei. Pe de alta parte internetul in sine nu poate fi o agora. El este cel mult un spatiu in care dam drumul liber informatiei precum fluturii fericiti de a scapa dintr-o plasa. Revenind la istericele mele de internet :) cum cu drag le numesc...am vaga senzatie ca uneori e greu sa gasesti echilibrul necesar nu numai vietii sociale reale ci si aceleia virtuale. Si mai ales personal gasesc ca "maturitatea" o atingem atunci cand incercam si bineinteles si reusim ca toate aceste lucruri sa fie doar un "spectacol" si atat. Cred ca le-ar ajuta mult pe aceste doamne sa practice meditatia (zen) pentru ele, nu pentru lumea inconjuratoare. Sa se intrebe in liniste, caci meditatia la care ma refer e mai mult decat profana, e de fapt o metafora, care este scopul pentru care scriu atat de mult si atat de iritant. Oare nu inseamna asta o cale de a scapa de vorbele nevorbite? Oare nu au o acuta nevoie de prieteni reali? Oare forumurile, adica acolo unde cineva poate primi un feed-back rapid si multe vizionari nu reprezinta de fapt pentru ele (si nu pentru userii normali, echilibrati, care impartasesc idei sau informatii) un fel de piata publica virtuala menita a le ajuta in gasirea supapei? Oare suferinta lor si dezechilibrul nu ar putea fi mai bine canalizate pana la propria anihilare prin vointa? Doar niste pareri caci sincer unele dintre ele par foarte pierdute. Si e trist pentru ele, deranjant pentru un cititor echilibrat. Bineinteles ca pot fi ignorate, ba uneori chiar ajutate de niste doamne cu suflet mare si rabdare dumnezeiasca. Insa nici asa se pare unele dintre ele nu incearca sa puna capat "suferintei afisate" prin mesaje isterice, ceea ce deja depaseste o limita a suportabilitatii general vorbind umane:)).