as urla da' nu pot!

Azi mergeam sa o iau pe Freya de la scoala si deodata m-a apucat plansu' de mila mea...nu am nimic grav, doar ca sunt o straina si asa ma vor vedea in veci si asa se vor mira in veci oamenii astia, iar faptul ca in Olanda totul devine atat de stresant in ultima vreme e din cauza ca partidul de extrema dreapta are foarte multi sustinatori, 1,5 milioane de oameni au votat pentru un partid pur si simplu nazist, care propovaduieste inregistrarea etnica si care e stalpul de sustinere al acestui cabinet inca in formare. Iubeam Olanda ca si Romania de altfel...insa azi nu...azi mi-a fost dor sa tin in mana o bucata de pamant romanesc sa simt ca "apartin" locului aluia unde m-am nascut...sunt de 8 ani in tara asta si e groaznic prin ce trece acum, parca cineva le-a spalat brusc creierele si ii urasc pe toti strainii...imi inchipuiam azi cam cum se simteam cei oropsiti inainte de cel de-al doilea razboi mondial cand unii se credeau superiori altora. Si am copii pe jumate olandezi si jumate romani, mi se rupe sufletul in doua :(( As urla de durerea care o simt acumulata in suflet, dar nu pot, ar auzi vecinii si as speria fetele :(( Sunt o femeie desteapta, draguta, implinita si fericita, dar sunt romanca(pentru ei nu e indeajuns) si asa voi muri...eu sunt mandra de asta. Poate parea exagerare, dar sa te simti strain e ceva atat de inradacinat in noi incat ne poate provoca o suferinta greu de descris. Si ca sa imi alin azi dorul asta, dor, ce cuvant frumos, unic, iubit...m-am gandit intruna la un covor minunat tesut de maiculetele de la Polovragi, un covor negru pe care inflorisera toate florile plaiului romanesc, clopotei violeti, lacramioare albe, narcise galbene in cele mai vii culori posibile. Iarta-ma draga mea Romanie, aia saraca din satele Olteniei, unde gardurile sunt scorojite si pomii isi lasa crengile neingrijite pana la pamant insa pline de mere verzi ce-ti strepezesc gura insa mere care aduna picatura cu picatura seva pamantului romanesc urcand in ele cu greutate. Iarta-ma Sibiu ca eram orbita de durere si nu stiam. Sunt atat de fericita ca am putut culege mure dintr-un mur pazit de niste urzici :) si mi-am ostoit foamea, atat de fericita ca acolo poti fii liber, poti opri si bea apa dintr-o fantana cu cumpana si o galeata ruginita de metal... Ascult intruna Balada lui Porumbescu si pe youtube niste oameni minunati au pus peisaje ce-ti taie respiratia (va multumesc): http://www.youtube.com/watch?v=VzBXJB_otlc Stiu e melodramatic, e siropos, e oribil, e sfasietor, e chinuitor, e de neinteles, e tampit sau pur si simplu patetic, dar azi m-am simtit in Olanda dupa 8 o straina si atat. Si azi mai mult ca oricand am resimtit doru' ala de ai mei, de cei care ma inteleg cand vorbesc de Cozia, de Densus, de Marea Neagra si mai stiu eu ce fara sa le explic de la A la Z si ca toate astea nu se gasesc nici in Rusia, nici in Asia si ca romanii nu sunt nici musulmani, nici nu vorbesc ruseste si nici nu sunt numai cersetori si rromi si mai stiu eu ce, ah, vampiri. Ma duc sa urlu in continuare in mine.