joi, 30 decembrie 2010

maine anul se innoieste!!

Capra, plugusorul, sorcova...Doamne ca multe si frumoase traditii avem :)). Cine poate pune atata intelepciune populara in niste cantece simple?...sunetul ala poate primitiv, poate pagan ne duce cu gandul la schimbarea anului, al altui an, la vechi si nou, la ceea ce ramane si ceea ce se pierde. Maine anul se innoieste, ce frumos si simplu gandit :) Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune, habar n-am daca a fost unul bun, mai bun sau un an obisnuit pentru mine. As spune ca a fost mult revelator, asta da, am gasit locuri in mine pe care nu le explorasem, am mai pus echilibru in relatie, in viata, in gandire. Mai departe nici nu am puterea azi (cand ma tortureaza o gripa) sa vad. Oricum ce poate fi mai interesant decat neprevazutul, si culmea eu urasc surprizele :)))). Fiecare cred ca are o traditie, eu am preluat una, de la italieni parca, sparg ceva (hahaha, seamana si cu spartul farfuriilor grecesti) un pahar, o cana, o ceva :)) la trecerea dintre ani!! In rest vor bubui artificiile si gata, un alt an!! 2011 sa fie unul bun pentru toata lumea si ce e mai important e sa fim sanatosi sa ne bucuram de fiecare clipa, sa furam vietii tot ce are mai frumos de dat! Un an nou fericit!

luni, 27 decembrie 2010

secretele casniciei :))

Stau si savurez vacanta de iarna ca un copil, azi tocmai ce mi-am luat o minunatie de cizme, ultima pereche(la reduceri si de piele gri-argintiu), super imi vin :)). Craciunu' anu' asta fu super-dragut...prieteni, vizite, muzica multa(cantat la chitara), cadouri simpatice, surprize :)) tot tacamu' ce sa mai!! Dar cireasa de pe tort fu asta: de ceva timp realizez ca ma simt bine casatorita :)) nu ca inainte nu m-as fi simtit, dar acu' mai dihai ca altadata imi dau seama ca poti impleti foarte bine notiunea de libertate cu casnicia, daca, aici e daca ala care schimba coordonatele...daca oamenii din casnicia respectiva sunt si foarte buni prieteni (fara sa se excluda pasiunea). Nu stiu daca e vreun secret al unei casnicii, dar sunt intr-o perioada in care ma "adancesc" foarte mult in intimitatea asta a descoperirii maturitatii afective. Imi dau seama ca pe zi ce trece eu ma stiu mult mai bine pe mine si ca atare stiu si ma auto-rasfat :)). Pai care e scopul unei casnicii decat fericirea partenerilor, nu? Daca unul dintre ei nu se simte bine, nu vad alt mijloc de "reparare" decat gasirea solutiei salvatoare.Usor de zis, greu de facut. De acord cu asta. Insa bazele unei casnicii sunt dupa parerea mea foarte foarte importante. De aceea cand vad casnicii care nu merg (sau relatii) ma intreb unde s-a gresit "evaluarea"?? Pai sa o luam mai simplu: o ea vede un el, eeeeh, prima vizualizare e buba :)) atunci vorbesc hormonii din noi, dar urmeaza a doua, a treia si asa mai departe. Ei bine, daca dupa 39457563525 de intalniri tot hormonii vorbesc si altceva nu-i leaga pe respectivii, e aiurea si asta e!! Utopic vorbind ar fi super bine daca ar exista asa un formular de completat pt viitorii soti :)))))) ceva de genul: -ma enerveaza rau ca-si arunca lucrurile pe jos , bifat sau nu -ma enerveaza sa ma cicaleasca cineva non-stop, bifat sau nu -ma scoate din minti sa ma controleze cineva :)), bifat sau nu -ma termina psihic sa fac eu totul, bifat sau nu si asa mai departe (brodari pe aceasi tema). Chestia e ca de multe ori poporu' romanteaza o casnicie pana la limita de sus posibila (stiu ca si eu m-am casatorit pe timpuri de flori de mar, cica "il iubeam")pfuuuuuui, pai nu e de ajuns asta frate! Mai reviu pe tema asta ca imi place la nebunie:)!

miercuri, 22 decembrie 2010

buna dimineata restu' vietii mele :))

"Je" sunt melancolica de obicei de ziua mea si in general "fac lucruri traznite":)) ca sa zic asa. Numai ca azi ma trezira zanele, una cu o bratara de margele de kinderi insirate pe sfoara si alta cu un pupic ca o stampila. Al meu dupa ce mi-a servit cafeaua la pat, m-a surprins si azi ca si in ultimul timp cu un sms in limba romana. Soc si groaza :)))). Are omu' dorinta de a imi spune ca ma iubeste si in dulcele grai sud-estic-european. Si eu nu-l dezamagesc, il las sa se joace in continuare ca-mi place. Haha, dar prima data cand am vazut "esti iubirea vietii mele" pe telefonul meu obisnuit sa i se vorbeasca in limbi straine, era sa cad sub birou. Culmea ca era una din zilele pe care le lucrez part-time si eram la job. Stau si crosetez un pic, mai degraba fantaxia e gata!! Ok, eu sunt legatura lor cu Romania, dar de pe telefonul personal n-am vorbit niciodata, alti admiratori, ma rog, chiar asa, sa inceapa cu d-astea grele, hmmmm de necrezut. Numai ca in ultimul moment ma uit la expeditor, zici ca imi luase emotia mintea si nu ma ducea la asta, sa vad simplu numarul si numele celui care il trimisese :)). Oh, al meu...hihi...tare asta, ii dau credit ce sa mai! Pai da, dupa 8 ani de relatie e bine sa mai ai accese de adrenalina, ca asa mai zboara un fluture, asa iti mai aduci aminte intr-un anume fel de omu' de langa tine!! Pe de alta parte...eu sunt o tanara nelinistita ca intotdeauna :)) si un ridulet la ochi sau unul de expresie nu face rau nimanui, e farmecul unei lady care isi arata linia vietii ei plina de aventuri de altfel. Hehe, pai daca nu ar fi fost asa as mai fi trait povesti de care sa-mi aduc aminte cu placere, uimire si sa ma auto-laud [la asta ma rostogolesc pe jos de ras] ca de-atunci m-am maturizat si eu. Neeeeeh, viata e asa de frumoasa si de-abia astept sa vad continuarea (singura mea melancolie vine de la faptul ca as fi vrut si mai mult, si mai mult, si mai mult timp, daca s-ar putea sa traiesti uneori anii de 20-22-25 si altii asemanatori de vreo 3-5-7- ori asa, dar pic deja la science-fictionuri si nu e elegant). Anu' asta solstitiu de iarna fu cu o zi inainte (decat de obicei pe 22), dar cum sunt nascuta pe la miezul noptii (intre 21 si 22), nu conteaza pentru mine, tot la fel de minunat ma face sa ma simt...deh copilu' iernii, noptii, orelor de cumpana si al veseliei vacantelor de iarna :)) De-acu incepe sa creasca ziua...cea mai lunga noapte a anului trecu!!

luni, 20 decembrie 2010

arctic jungle :))

Pasii mei pana la urmatoarea ninsoare :) si statuia nedefinita-nici acu dupa vreo 1 an jumatate de cand stam aici nu mi-am dat seama ce se vrea a fi, eu o vad ca pe o bacanta dansatoare, acu depinde de fiecare si starea de moment:)))) in infinitul alb. Saracii olandezi sunt complet panicati, aici in Est stratul de zapada a atins 70 de cm, ceea ce i-a facut sa contemple singuri cam cum arata arctic jungle. Ce face ca totul sa fie cat mai stralucitor este soarele, clar si nemilos ca o lentila pusa pe micii fulgi de zapada inghesuiti unul intr-altul. Drumul meu prin zapada este ca las acolo langa copac mereu in curte paine pentru pasarele si acestea ma rasplatesc cu frumusetea lor, caci am de toate soiurile care ma colinda :)), de la mici si sfioase, pana la grasute si guralive, de la cochete cu penaj stralucitor si cioc portocaliu, pana la ciufulite topaitoare care imi tapeaza covorul alb temporar cu urmele lor!!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

shine on you crazy diamond

da da melodia lui Pink Floyd...mi-aduce mereu aminte de mersul cu masina noaptea spre munte, luna galbena, mare, itindu-se printre umbrele negre ale padurilor de pe marginea soselei ce-si intind crengile ascutite in aerul rece al inceputului de iarna. Intotdeauna iarna, intotdeauna fata lui R lunga si mereu melancolica, poate trista. Am ajuns sa cred dupa atatia ani departare, ca aia lumina din univers :)))), ca noi doi desi am fost si pentru unul si pentru celalalt poate prima adevarata dragoste, eram groaznic de diferiti, si totodata groaznic de asemanatori, eram ca aceasi moneda, insa unul era o fata si celalalt reversul si nu ne puteam intalni niciodata, doar marginea uneori :)))). Cred ca e fericit acum, eu una sunt :)). A fost o iubire mare, foarte mare, au fost anii nostri de facultate, au fost primele "cresteri" si "maturizari", au fost torturi care au nascut si mai multa pasiune, a fost neputinta de a ne desprinde, au fost resentimente, au fost lacrimi, au fost plecari si intoarceri, au fost cedari si au fost implorari...si astea toate si din partea mea si din partea lui. A fost primul meu sot si eu am fost "prima doamna M"...asa cum odata asfixiat de whisky mi-a spus sfasiat intre ratiune si obsesie in club A :)). Crazy diamond...da da...aveam 19 ani cand l-am cunoscut, era cu 3 ani mai mare si prima data cand m-a condus acasa de la facultate ploua si ne-am ascuns intr-un gang al unor case vechi in coltul intersectiei de la biserica Elefterie, zona aia si acum o simt incarcata doar de energia anilor '92,'93,'94,'95,'96...Eroilor, da da!! Avea un palton lung si cu fata lui scoasa de pe icoane rusesti, mi se parea tare enigmatic si mai ales cumva straniu. Sincer eu, asa cum sunt in esenta, rebela, comoda, visatoare si mai ales ingrozitor de simpla, urand complicatiile nu-mi pot explica de ce taman de R m-am indragostit, de fapt m-am intoxicat atat de tare :)), dar complicate sunt caile iubirii, nu? Asa cum ma simt acum, punandu-mi mana pe gat si simtind pulsul, as spune ca daca ar fi sa traiesc a doua oara as alege altceva sau pe altcineva...Si o spun sigura de ceea ce simt si aducandu-mi perfect aminte toate "trairile" de atunci, ganduri, sentimente si revoltari. Ceea ce am avut noi (ceva nedefinit exact) ne-a secatuit pentru mult timp si pe unul si pe celalalt dar mai mult decat atat: si pe cei din jur!! Astazi m-am gandit la R si din cauza asta postul meu si Pink Floyd (noroc ca diseara ma duc la un party, cel de Craciun de la firma...si restul zilei va fi ocupat cu "aranjatul")...m-am gandit fara sa am macar intentia, insa el e complet tors si rasucit adanc in tineretea mea si nu se poate una fara altul :))!!

miercuri, 15 decembrie 2010

glazura si haos

Natura toata e glazurata cu sticla mata alba. Daca apare si soarele cu dinti ca azi, se pot vedea flashuri de lumina multicolora, zbang zbang, in coltul obiectelor taman ca in desenele animate. Mersul pe jos, ca si pe orice alt mijloc de transport e o adevarata experienta de viata. Ori stii sa te tii bine in pozitia verticala, ori faci flic-flacuri, ori ai ghinionul sa privesti lucrurile de la orizontala. Vine Craciunul. Sarbatoarea mea preferata, caci sunt si nascuta prin preajma ei si pentru ca e incununarea cu succes a zilelor lenese, cu atmosfera de "lasa-ma sa te las", cu desfacut de pachete, stat in pijamale, rontait la diferite chestii, jucand carti si admirand pomul de craciun pe care anul asta l-am umplut de globulete cu "printesele", "tinker bell" si alte d-astea in aceasi gama. Haos pentru ca oricat as vrea sa fiu o "mama organizata" nu-mi iese. Cu luciditate recunosc ca pana si un plan dragut tot in debandada se transforma. Bine, nu ca ne-ar deranja cu ceva :)) doar suntem o familie boema. Ieri am primit cadoul de Craciun de la firma pentru care lucrez si io si al meu si m-am bucurat ca un copil, chit ca nu erau decat cateva chestioare de halit, 2 pahare de cocktail, 2 cani de cafea, 2 prosoape de bucatarie, un blender si ceea ce m-a incantat cel mai mult, un cosulet pentru ziare si reviste negru. De fapt toate chestioarele au fost in alb-negru, combinatia mea favorita :)) dar cosuletul asta arata ca o gentuta mare de pus pe umar, din piele artificiala si mi-l doream de mult, totusi nu stiu de ce nu mi-l luasem pana acum...a fost asa ca o surpriza placuta, cand cineva stie ca iti place parfumul Tresor si nu-ti aduce Chanel 5 ci chiar Tresor :)). De ce haos? Exista gospodine, mame pentru care "pregatirile" dinaintea Craciunului sunt totul. Pe mine chestia asta ma ucide. Exemplu: ieri Freya a venit de la scoala cu un proiect, o sa-l faca ei acolo...un fel de "aranjament" de pus pe masa cu globuri, lumanari, etcetera. Chestia e ca nu le am cu astea, bine ca-l face la scoala, m-am scos :)))). Dar sunt mame, familii unde toate lucrurile astea sunt foarte distractive, placute, eu daca cineva imi zice ca trebuie sa le fac, adios. Daca ma scol deja intr-o zi cu ideea asta, eeeeeeh e altceva. Nu reactionez bine la teme date. Ma face sa ma simt ca la scoala, pe care nu am iubit-o decat la Tonitza unde aveam o zi Atelier si nu faceam decat sa ne invartim prin studioul respectiv, desenand, sculptand, facand orice ne trecea prin cap, uneori si cu tema data, dar cu lejeritatea de a vedea ca nu reprezinta asta "sfarsitul lumii". Cu toate ca iubesc iarna, glazura asta periculoasa care a inghetat decorul ca intr-un Tom si Jerry in care te astepti sa vina ori unul ori celalalt cu un ciocan si sa sparga pelicula care tine ca intr-un ciorap fin de dama acoperisuri, crengi de copaci, fire de iarba, garduri si masini, mi-a taiat putin entuziasmul reducandu-ma la o domnita de interior care isi tine picioarele sub o patura pufoasa si viseaza la cai verzi pe pereti, atunci cand nu munceste, intelectual evident :)).

luni, 13 decembrie 2010

intre anarhie si dictatura

E vorba strict despre ideile mele interioare referitoare la o forma politica acceptabila in viziunea mea azi, anno domini 2010. Eu sunt formata din doua spirale care se intrepatrund, una este latura mea rebela care striga la urma urmei dupa anarhia liber-cugetatoare si care culmea daca o sa cautati definitia ei primara veti vedea ca nu este egala cu haosul, asa cum probabil multa lume ar fi tentata sa creada, ci cu libertatea aia simtita la extrem, fara a fi supus niciunei reguli, niciunei autoritati...cea de-a doua spirala este cea dominanta, cea puternica, cea razboinica, care favorizeaza in primul rand dictatura, neincrezatoare fiind in puterea de decizie a omului de rand. Nu degeaba pe de o parte ma fascineaza istoria lui Alexandru cel mare si pe de alta parte mi-as dori sa pot fi libera de constrangeri pentru a lupta alaturi de vizionari, de idealisti, de revolutionari. Anarhia ar fi ceva bun pentru cei foarte puternici, cei siguri de ei care nu au nevoie de indrumare, care isi cauta singuri drumul si mai pot adauga experienta proprie pentru cei ce vor urma, dar nu este bun ca sistem politic pentru cei care vor reguli, vor autoritati, vor cai line si bine trasate. Dictatura la randul ei nu poate fi buna pentru omul de rand chiar daca acesta sa zicem ar fi fost cumva protejat prin insasi natura ideilor guvernante, n-a reusit Alexandru, n-au reusit dictaturile comuniste, cele sud-americane au predicat capitalismul salbatic, deci clar ele nu au fost nici macar pentru omul de rand facute...ca atare, sunt destinate esecului!! Cum anarhia inca nu a fost instituita in nicio tara si nici nu as recomanda, dat fiind gradul mic de intelegere si libertatea de opinie pe care le au cei 80% dintre oamenii de pe strada (care banal fiind pot fi cumparati azi cu alte "tinichele si zdranganele" diferite de cele ale coloniastilor de pe timpuri dar ramanand in esenta tot niste nimicuri ), nu-mi ramane personal decat sa ma apolitizez.

miercuri, 8 decembrie 2010

inca un mit daramat

Olanda, tara aia stiti voi smechera si cica toleranta mai face niste pasi in directia gresita. O procedura pentru clarificarea situatiei azilantilor sau apatrizilor aici poate dura si pana la 8-10 ani de zile, absolut strigator la cer. Timp in care oamenii astia, ca doar nu sunt caini sa-i tinem in lant traiesc in niste locuri speciale inconjurate de sarma ghimpata (ca niste lagare mai moderne si cu confort material ca vorba aia ce conteaza cel spiritual)...da da, nu trebuie sa va socati. Olandezul de rand inchide ochii la multe care il deranjeaza, si pe urma daca i se atrage atentia vai vai se face ca n-a stiut, precum germanii celui de-al treilea reich. Astazi Olanda isi arata sub domnia guvernului extra-liberal cu suport de extrema dreapta adevarata fata, citez:"un copil al unui azilant caruia i se refuza dreptul de sedere in Olanda va fi trimis inapoi chiar si dupa 8 ani de stat aici, chiar si dupa acesta considera Olanda ca tara sa, de multe ori venind ca bebelusi ai azilantilor sau nascuti aici". Mai exista limita de jos unde putem cadea ca specie umana? Sunt sigura ca multe alte tari vestice fac lucrul asta, dar de multe ori stirile astea nu sunt interesante pentru media, cine sunt aia azilantii ??(de multe ori africani, de multe ori fugiti din tari aflate in razboi cu vestul) oamenii citesc se ingrozesc si trec mai departe stiind ca evident nu au niciun control asupra situatiei. Aceleasi tari vestice au semnat acorduri referitoare la Drepturile Internationale ale Copiilor, vrajeli ieftine de luat ochii electoratului si popoarelor care dorm linistite mai departe.

marți, 7 decembrie 2010

balet si tristete

Baletul.Superb, privesc de dimineata in continuu pe youtube. Pe cine? Alina Cojocaru...da e superba, e asa cum as fi vrut eu sa fiu intr-o alta viata, parca pluteste, parca e facuta din materialul pufos al norilor sau din aripi de fluture, sustine pozitii de balet cu usurinta unei pene si indelung. Tehnica ei este minunata, dar la acelasi nivel cu Tamara Rojo sa zic, cu Svetlana Zakharova, insa ce o face pe Alina deosebita e sensibiltatea, pasiunea si fragilitatea pe care o pune in fiecare spectacol. Nu am vazut-o live, dar deocamdata am facut overdoza de balet pe youtube. Si cad de acord cu toti cei care zic ca i se potrivesc de minune rolurile angelice, delicate, fara prea multa forta, cele ca Aurora din Sleeping Beauty sau Giselle. De ce sunt trista, ca toate aceste balerine, care ne incanta, nu numai Alina, toti acesti oameni deosebiti care ne aduc o picatura de ambrozie in viata asta zilnica atat de ordinara, merita dupa parerea mea o mie de flori, milioane de cuvinte frumoase si mult respect. Cu toate astea am citit comentarii jenante, probabil oameni frustrati ca altfel nu-mi explic :(( despre silueta lor (cum se poate sa spui ba ca sunt anorexice, ba ca sunt prea muschiuloase, ba ca nu mai stiu ce) for God sake...fetele astea muncesc groaznic de mult, eu am facut fff putin balet la viata mea si am renuntat ca era prea "greu" cu toate ca daca aveam o mama autoritara i-as fi multumit din suflet azi. Fetele astea, mai frumoase ca zanele ne dau arta pura, ca atunci cand stam si contemplam un Van Gogh, poate nu o fi cel mai drag tablou sau care sa ne sensibilizeze dar suntem noi in stare sa cream asa ceva? nuuuuuuu, bon, atunci de ce sa-mi permit sa imi dau cu parerea daca nu am nici macar tehnica aia de a crea atmosfera, stilul, tot. Ah, evident ca o balerina nu va fi ca un hipopotam...doar cum ar putea sa stea pe poante si sa execute miscarile alea atat de etereale, dar nu pot fi anorexice caci trebuie sa aiba energie sa danseze, ele se hranesc sanatos, caci efortul ala sustinut e ceva, nu e de ici de colo. Muschiuloase, cum o fi sa nu realizezi ca da isi folosesc fiecare muschi din corp...da poate una nu este pe gustul tau, inteleg si asta, dar sa comentezi despre aspectul fizic la modul ala mistocar, hmm, e adevarat si eu cer prea mult de la oameni, cunosc asta prea bine!! Da sunt trista, caci as vrea ca totii oamenii sa iubeasca lucrurile frumoase...utopii, am capul plin de utopii mereu si nu e bine. De curand am fost la Amsterdam cu un fost coleg de liceu, ne-am plimbat prin Van Gogh museum, eu in extaz, el mirat de nimic, stiu ca nu toata lumea are simtul estetic dezvoltat...e si normal de altfel, dar sa fii in fata unui Van Gogh adevarat si sa nu te lasi dus de val, sa nu simti culoarea aia mai tare ca aerul, forma grunjoasa a vopselei care iti transmite emotie, dansul penelului in cercuri, in spirale, asta e prea mult pentru puterea mea de intelegere. Sunt oameni si asta ma face chiar sa plang, la modul real, care ar da orice, chiar orice sa vada minunatiile astea si nu pot, din varii motive...si cei care pot sa nu savureze picatura asta de geniu intr-o mare de insipizi, inodori, incolori...e prea mult, mult prea mult pentru mine!! Baletul e incompatibil cu tristetea. Strig in neant acum: oameni buni, daca baletul nu va aduce nicio bucurie, nu-l mai priviti, nu-l mai comentati...lasati-l asa pur, dintr-o alta lume, neatins, macar pentru cei care se scufunda in el, ca intr-o apa magica, inchid ochii si se lasa purtati in alte sfere!

luni, 6 decembrie 2010

bankrun baby bankrun :))

Presa internautica olandeza zbarnaie de stirea cu Bankrun 7 December, chestia misto de tot e ca nu numai bloguri sau diferite forumuri ci si "aia" oficiala. Le intra frica in oase ca s-ar putea sa "puna botu" poporu' si chiar sa scoata banii de la ciorapu virtual ING. Acu...Olanda cum v-am mai zis e a mai credula de pe Planeta cred, inafara de cativa baieti tineri cu sange cald si alti cativa businessmani umblati mai prin lume, restu e mai tarani (ca e sub 50 de milioane populatia) si nu-i intereseaza mersu' lumii si daca vaca are fan si ei au niste cartoafe in magazie cat sa treaca iarna e bineeeee!! Chestia e ca fiind asa mica Olanda asta, cat vreo 5 judete la un loc asa, un fel de Oltenia :))))...ce face ea? se uita si ea peste gard la vecinu' ala care are o capra misto, tunata, marca mercedes ;) si zice moamaaaaa nemtii astia ai naibii nu le mai place de euro asta, inseamna ca e serioasa treaba. Si se agita ca sifoanele asa, bancherii deh cu idei nastrusnice ca de pioneri fruntasi si soimi ai patriei, gen: inchidem casele de bani ale bancilor (bey eu le propun sa se baricadeze bine acolo, cu apa si paine si sare...hihihi), sa scoata din functiune automatele de bani, etc, etc...stiu si eu, cine stie ce mai viseaza pana maine vreunu!! So, vom vedea ce se va intampla maine ;)...si nu pot decat sa zic asa: Bankrun baby bankrun!!

miercuri, 1 decembrie 2010

wikileaks :)

Durere mare si basicare maxima...Domne niste tipi de-i duce capu' pun pe net documente d-astea care le arata celor manipulati sau care vor in continuare sa fie manipulati ca vrajeala mai mare decat asa-zisele "guverne din tari de bine" nu se exista (ca e sub 50)...dar ei tot nu vor sa creada :)))) Citind azi profilul fondatorului Wikileaks Julian Assange pe BBC ma si gandeam ca as fi putut oricand lucra cu pasiune pentru tipii astia, din pacate nu am aptitudini computeristice dezvoltate, poate doar in a ma ascunde as fi excelat, sper :)). Azi dupa discursul vomitiv (scuze dar nu gasesc alt cuvant care sa-mi exprime mai bine greata) al madamei Hillary Clinton s-au gandit astia asa rapid de criza: ce sa facem mey cu asta? sa-l otravim ca rusii pe spionii si ziaristii lor, hmm, nu da bine...facem martir din el! Ah, stai putem sa-l denigram la greu, il bagam la tradare de tari (hahaha, mor de ras, ca tipu' n-are rezidenta permanenta nicaieri si nici nu a scos de sub pres numa' docomente americanesti ci de toate culorile pentru toti) si gata ne-am scos...poporu' doarme frumos ca in somnu' cel de veci si noi ne jucam table si poker in continuare pe banii lor (al poporului prost de cade in gropi)!! Cum baiatu' Julian de va zisei ;) vrea sa scoata acu din sertar, multe docomente d-ale bancilor care sincer si pruncu abia intarcat stie ca joaca sotronu' cu banii pusi de mamaie si tanti mita la pastrat pentru nepoti...sper ca realizati imaginea apocaliptica care sperie de moarte toti Harry Potter ai lumii (prim-ministi cu morga si presedinti jucati pe sfori de super-bogatii lumii)!! Underground Revolution rulz!!