hippioata si anarhista pana in varful unghiilor

Doua posturi intro zi e deja overdoza. Dar ce sa fac, sunt plina de entuziasm plus nu mai am rabdare sa se faca 5 si sa plec la aeroport. Am realizat o chestie si trebuie sa o scriu pana nu trece senzatia. Aceste doua "caracterizari" de mai sus pot coexista bine merci. Citesc Maya Angelou, si ea care a lucrat in comitetul lui Martin Luther King mi-a revelat pentru a cata oara oare ca m-am nascut in epoca gresita, sau poate nu, caci la 16 ani am prins revolutia si multe alte lucruri interesante pentru o viata de om.

Scriu aici versurile din All Along The Watchtower al lui Jimi Hendrix, pe care vreau sa le pun intr-o poveste pentru ale mele, pana cand le vor intelege ele insele sensul, fiecare in maniera ei proprie:

There must be some kind of way out of here
Said the joker to the thief
Theres too much confusion
I cant get no relief
Businessman they drink my wine
Plow men dig my earth
None will level on the line
Nobody of it is worth

No reason to get excited
The thief he kindly spoke
There are many here among us
Who feel that life is but a joke but uh
But you and I weve been through that
And this is not our fate
So let us not talk falsely now
The hours getting late

All along the watchtower
Princes kept the view
While all the women came and went
Bare-foot servants to, but huh
Outside in the cold distance
A wild cat did growl
Two riders were approachin
And the wind began to howl

All along the watchtower
Hear you sing around the watch
Gotta beware gotta beware I will
Yeah
Ooh baby
All along the watchtower


Cineva pe un site de limba engleza spunea ceva: niciodata ca atunci cantecele nu au avut mai multa substanta si mesaj. Pai daca oamenii de afaceri ne beau vinul :) si oamenii simpli continua sa lucreze pamantul, ceea ce inseamna ca accepta realitatea asa cum e ea :), nu ne ramane decat sa eludam falsitatea vietii. Ceea ce unii privesc ca fiind o parabola crestina, The Joker fiind Isus, care spune: trebuie sa fie o cale de iesire, celui care se poate converti in ultima clipa The Thief, in timp ce Bussimen sunt Discipolii, altii o vad ca pe un protest impotriva nedreptatii sociale, lucru care exista si azi bine merci la fel de rau, poate daca nu si mai rau decat in anul 1967 in care a fost scris cantecul de catre Bob Dylan.

Pe de alta parte Bob Dylan a fost atat de impresionat de interpretarea lui Jimi Hendrix ca pana si el a adoptat-o, desi nu era originalul.

Frumusetea ei consta de fapt in libertatea interpretarii versurilor, fiecare gandind ca a gasit cheia ei. Cateva elemente insa se pot recunoaste in intreaga istorie a omenirii, undeva exista intodeauna un watchtower/turn de observatie :)) si unii dintre noi cauta "calea pentru a patrunde dincolo" cum spune si Jim Morrison sau "a scapa de aici" cum spune Bob Dylan :)).

vineeeeee

Azi vine Freya. Pe urma plecam in Ardeni, o saptamana cu totii, pe urma incepe scoala, pe urma...Alo, ala care a furat timpul, sa ne dea si noua o maslina, o atentie, o bucatica din el, ca e durere fara. Ma gandesc ca parca mai ieri era iarna. Bine nu ca in Olanda observi mare diferenta, bine, bine, fie...hai sa nu fiu rea, asa un pic, iarna e zapada, primavara lesini de cald (ca la nebuni, d-aia cred ca dadusera pe vremuri in boala gradinarelii cu mic cu mare si i-au innebunit si pe altii cu lalelele, care de altfel dupa parerea mea mai sunt si niste flori banale, oooops), vara ploua si e frig, toamna e frumusica, chiar reusita pe alocuri as spune, daca nu da si ea in boala verii, adica aia cu frig si ploaie.

Totusi ala care s-a jucat cu timpul si l-a dat ca pe vremuri la casetofon, un pic pe repede inainte, e rugat sa-l dea pe repede inapoi si sa-l puna si la viteza aia super-lenta ca de melc, cum existau pe vremuri la pick up. Mamaaaaa ce-mi placea sa torturez bietii cantareti care-si dadusera silinta intru incantarea poporului meloman, punand vinilurile la viteza care nu trebuia, parca scria si pe coperta discului viteza asta :).

Adoram genul asta de a asculta muzica, mai sarea discul, mai scartaia, nu era sunetul ala pur ca acum. Aveai impresia clara ca e facut cu pasiunea aia calda, un pic rebela, nu cu asta rece si calculata. Pe urma simpla idee ca trebuie sa stau in camera asta sa ascult, sau sa-l scot afara, da sa stau aproape de el, si era incitanta. Pai era un fel de vrei nu vrei, acu te concentrezi p-asta. Nu stiu poate unde era mai multa separare pana si in distractii. Seara ascultam radioul, si-mi placea ca mereu cineva isi imprima o particica din el, ca si cum un prieten invizibil iti vorbea, tie acolo, departe, undeva in necunoscut.

Cartile au fost mereu pe furate. Sor mea ma teroriza ca vroia sa nu ii indoi paginile, sa nu pun mancare pe ele, si sincer eu asa citesc cartile, cu pofta devoratoare. Cand am citit prima data Razboi si Pace, sau rusii in general, i-am adorat. Ma si vedeam vorbind romaneste cu accent rusesc, stand intr-o crinolina in culori pastelate, oftand si brodand la un gherghef (nu stiu exact de unde imi veneau asocierile astea). Dupa am dat de surorile Bronte si imediat am devenit, flegmatica precum un englez, ba chiar ma chinuiam sa vorbesc mai lent si sa nu ma reped ca de obicei, de zici ca se bateau turcii la gura mea. Vroiam sa am parul pus pe moate si cu panglici si sa ploua. De unde, ti-ai gasit, fiind vara inabusitoare, totul parea dilatat si stralucitor, asa ca am trecut la Hemingway, si deodata engleza mea imaginara a capatat accente americane, vroiam sa fumez, sa am parul scurt si sa stau pe o barca in mijlocul unui lac (de unde pana unde si asta, io care am fobia apelor adanci).

Vine Freya si din aceasta nerabdare m-am intors in timp la varsta ei.