sâmbătă, 28 ianuarie 2012

m-am intors...

De ceva timp ma tot minunez ca lumea e in miscare. Peste tot sunt demonstratii, azi am vazut una pe euronews de la Viena. Bineinteles ca astea din Europa sunt ignorate cu buna stiinta de mainstream mass media de tot rahatul care este in intreaga Europa. Nu care cumva sa se trezeasca zombies la viata? Ce sa zic...bine ca am neuronii care fac sinapsa singuri si nu asteapta pilula albastra ca sa dorm linistita. Astazi dintr-una intr-alta am discutat cu Freya despre autoritati. Despre regina Olandei, care mai nou, ca orice autoritate din intreaga lume speriata rau ca poporul nu o mai iubeste cu ardoare a dat ordin de perchezitionare fortata a caselor de pe strazile unde o sa viziteze ea anul asta de ziua nationala. Daca credeti ca e gluma, nu e! Asta e mai rau, ca sa zic asa. Cine refuza e bagat la inchisoare. Abunda forumurile olandeze de huo, Olanda stat politienesc, etc...dar bineinteles ca ei vorbesc, ei se aud, ca niciodata vreo autoritate nu va tine cont decat sub presiune sa fim clari :)) de ceea ce zice poporul.

Ca atare azi am initiat-o pe fii mea in primele taine ale anarhismului si neascultarii de autoritati, de a gandi cu capul tau si nu de a te arunca de pe o stanca ca asa a zis nea regele, nea presedintele, nea politistul sau mai stiu eu cine pe lumea asta mare si plina de ciudati. I-am zis ca nu exista nimeni mai presus de ea, ca nu ii este nimeni superior, chit ca face parte din niste reguli ale societatii, ca le poate ignora cu buna stiinta daca logica ei ii spune altceva. Si mai ales daca vreodata nu va fi de acord cu ceva sa ma bage pe mine la inaintare: am voie de la mama :)) bine asta pana va fi majora ca atunci poate sa le spuna ea vreo doua direct! Stiu ca sunt oameni care mor de frica diferitelor repercusiuni, care ar fi alea nu stiu, poate sa-mi ia careva boii de la bicicleta, sau esarfa araba adusa din Iordania de mama, acestea fiind dupa cum se stie niste elemente tare periculoase in viata societatii toata amortita bine de prozacul cotidian.

Intentionez sa cresc niste copii liberi si nu niste marionete, astfel ca e normal ca ele sa aiba o pregatire civica. Una minina necesara zilelor noastre. Sa inteleaga mesajele venite prin diferitele canale de comunicare la adevarata lor valoare, si prin prisma gandirii lor, nu sa le inghita precum niste curci bete. Ca asa a zis cutare...so what? Pana la momentul in care vor ajunge sa citeasca din filosofi, asta ca disciplina mentala, ca un antrenament al intelegerii gandirii umane...pana atunci vom discuta deschis despre orice subiect.

luni, 9 ianuarie 2012

chef de internet zero...

Elitismul asta al naibii e de vina...:) am o multime de chestii de facut si m-am cam plictisit sa tot citesc aceleasi si aceleasi dileme, over and over and over again. Sau nu stiu, poate unde se intampla fenomenul asta ciudat: caut esenta vietii sa o gust cu lingurita. Sa o decantez intr-o licoare de aur si argint si atat de fina ca e insasi ea un microunivers in felul ei, plina de stele mici, galaxii si nebuloase inflorite in iarna. Cand am ceva timp liber, desi destul de putin acum la inceput de an il folosesc cu pretiozitate (haha asta sigur i-ar place lui frate' miu). Fetele mele cu obrajii rotunzi si dulci, carti de citit, muzica de ascultat, de baut o cafea cu baietii (am doi prieteni ingineri romani exact aici la mine la tara in orasul meu de 97.000 de locutori). Chestii palpabile, vreau sa simt viata, sa o miros, sa revad paduri, diguri, campuri, dar care ma umplu se seninatatea omului aluia simplu, care nu e framantat de intrebari existentiale.

Habar n-am de ce, eu consumatoarea filosofilor pe paine, mama tuturor intrebarilor rasucite si impletite si de cate 9 ori, vreau sa nu mai "gandesc" prea mult. Cel putin acum, acum doar simt. La maximum. Vreau sa simt trecerea vremii prin minute, secunde si zile...asa cum e ea: iarna asta care nu a fost iarna, Keira care mi s-a transformat din mica papusa de portelan intr-o domnisorica cu rotunjimi de printesa albastra (niciodata roz, uneori verde), Freya care isi misca gratios pletele in timp ce merge cu stepul de parca ar patina cu el, al meu care repeta aproape in fiecare seara la chitara.

M-am plictisit la greu de net, inafara cazului in care ori vorbesc cu gasca mea de fete cu care am fost la A'dam si Londra sau daca mai caut ceva pe net de citit, e o manie asta. Ieri citeam despre anul 1910 intr-o carte si repede m-am dus la wikipedia si google. Dar p-astea nu le pot denumi efectiv net, sunt precum dictionarele moderne :). Altfel nu am fost niciodata o persoana care sa stea pe messenger, si oricum m-ar irita infiorator sa mai scriu pe forumuri. Nu mai am rabdarea necesara. Feisbucul mai merge inca tot asa din cauza majoritatii prietenilor de departe cu care e mult mai simplu sa click si sa interactionez, dar in rest...niente, nada, niks :).

Unde si poate nebunia asta care m-a cuprins acum...de ceva timp cu iesitul. E si drept ca mi-am format gasca de prieteni in timp, e si drept ca e mai usor de gasit acum si pentru fete si pentru mine ceva misto de facut. Doar in locurile de joaca, e clar ca nu era visul vietii mele :). Deci viata mea s-a mutat mult mai mult in real si a ramas mult mai putin in virtual. Ceea ce nu suna rau, dar deloc, sic!

duminică, 1 ianuarie 2012

semne bune anul are...

1.01.2012 ce frumos e anul asta! Nu stiu cum de tocmai acum ar trebui sa se sfarseasca tot, ca eu una nu pot crede asta, doar 2012 e numar par, simetric, perfect, 2 si 12. Am avut un sentiment asa de frumos la miezul noptii cand timp de 45 de minute, record de cand sunt eu aici, au tot tras oamenii cu artificii care de mai care mai frumoase, unele ca niste lampioane. Fluturi de hartie cerata cu antene de foc valsand in inalturi, Am fost inconjurata de prieteni, am baut un vin rosu bun si am ascultat muzica pana la 4 dimineata, cand am adormit ca un prunc.

Acum beau o cafea mare cu lapte si ascult Debussy Clair de lune la concertul de Anul Nou de la Viena. Viata e plina de frumusete, doar timp sa ne facem sa culegem toate pietrele pretioase care ni le ofera in dar!

Un 2012 frumos va doresc si sa nu va fie frica sa traiti cu pasiune fiecare clipa, fiecare sentiment, fiecare poezie si fiecare cantec.