De ceva timp sunt ocupata sa citesc despre asta. Vreau sa incep din clipa in care o sa ma simt pregatita sa meditez. Simt ca acum e perioada aceea atat de frumoasa in care ma indragostesc. De o idee si nu vreau sa o pierd. Ceva atat de simplu cum este calea de mijloc nu cred ca exista.
Ce este "calea de mijloc". Calea de mijloc este acel drum al vietii care nu ne duce nici catre culmile austeritatii, dar nici catre extrema indulgenta a senzatiilor.
Persoana a extremelor asa cum sunt eu aceste lecturi m-au schimbat. Da, m-am indragostit iremediabil de calea de mijloc, dar in acelasi timp cu luciditatea-mi caracteristica o supun si pe ea testelor. Si mi-e frica, ca intotdeauna cand ma indragostesc eu o fac cu pasiune de acea incerc acum sa imi stapanesc frenezia si entuziasmul. Una dintre invataturile budiste spune ca echilibrul se atinge atunci cand totul e privit dinafara, cu intelepciune, cu zambet, dar nu cu hohote de ras, cu o sagalnica tristete dar nu cu o disperare nemarginita. De cand am vazut un film (Little Buddha) si ceva s-a miscat acolo interior, drumul meu e lin.
Pentru mine era totul sau nimic. Acum este totul si nimic in acelasi timp:) sau Calea de Mijloc, o imagine unica pentru fiecare in parte, aflata intre cea a eternitatii si cea a nihilismului.
