Trenuri. Mereu am avut de-a face cu ele. Chiar imi plac, au un aer mai demodat :). Aici stau la departare de 5 minute de mers pe jos de gara, una mica. Trec 2 trenuri pe ora, pana la 12 noaptea, dupa nu mai stiu ca incep marfarele (asa e stilul in Olanda). Cand Freya era mica mergeam uneori cu ea in gara, si stateam si ne uitam la trenuri :). Le facea cu mana, calatorii simpatici zambeau si faceau si cu mana inapoi. Keira adora si ea trenurile, azi am stat la bariera cand am mers sa o luam pe Freya de la scoala. Un tren bebe dupa spusele Keirei caci avea doar 2 vagoane. Mi-a mai spus ca sigur trenul este suparat ca daca ploua el nu are umbrela :).
Ding Ding Ding se aude cateodata de la mine din curte. Si cele doua caprite imi dau de stire:"mami, trenul". Nu le vedem, dar le auzim, caci se pune bariera...si ea face zgomot.
Trenurile imi plac, caci am timp sa citesc sau sa ma uit pe geam si sa vad campurile verzi ale Olandei cu cate o casuta idilica pierduta printre canalele inguste ce taie peisajul in dreptunghiuri.
Cred ca asta cu trenurile e un fel de simbol, insigna mea, la fel cum azi am descoperit ca trandafirul de la poarta este alb. Trandafirii mei albi, si ei tot o insigna :)!
Si gazei ii plac trenurile. A calatorit panqa acum de trei ori, pe distante f scurte. A fost vrajit.
RăspundețiȘtergereNumai in tren nu mi se face rau daca citesc in timpul mersului-in masina se lasa cu bleah.