Daca n-ar exista banul ca mijloc de plata, lumea ar fi mai fericita. Dar ce altceva ar exista, nimic. Ar fi trocul in natura, eu cultiv rosii, vecinii cultiva fasole. La toamna facem schimb. Vise frate, vise. Ma uit la cei multi efectiv dependenti de bani. Cred ca trebuie sa fie foarte trist ca nici macar ultimul tip de nu stiu ce scula sa nu-ti mai aduca placere. Sau oricum o placere de o zi. Ca maine apare i-trixirixi 2.5.7 cu leduri pe stanga si mouse de bagat pe deget ca un inel si un fir cu dop care iti intra direct in creier. Si oricum trebuie sa-l ai si pe ala, ca vorba aia o sa-l aiba gica de la 3 si vasile de pe strada ta si gogu de la serviciu. Si nu se face sa rada de tine ca inca mai ai un jaf de scula. Veche frate, veche, de luna trecuta (acu in epoca vitezei luminii nu mai vorbim de ani ci de luni, uneori de zile).
Ma plictisesc de moarte discutiile despre bani, nu, gresit spus. Ma irita. Daca politica ma intereseaza, daca arta si spiritualitatea ma intereseaza, daca stirile e bine sa le stii ca sa fii la curent mereu, nu inteleg unde se situeaza asta cu banii. Mi se falfaie efectiv de telefonul, mobila, apartamentul, masina si geanta de firma a lu cutarica. Efectiv n-au efect la mine, ma uit ca la vacuta Milka, ia uite o vacuta mov in peisaj. Si gata, nu face parte din filmul meu. Si faptul ca unii simt ei ca sunt mai in siguranta cu 3 case si 5 masini si 7 telefoane, bravo lor. Dar nu toata omenirea e facuta dupa tiparul asta. Si cred ca pe ei ii socheaza cand nu le dai feed-backul dorit, ceva de genul: Oh My God, ce te invidiez, eventual cu ceva ochi scosi din orbite, lesinat si balit pe nu stiu i-trixirixi al lor, verde la fata ca Hulk si alte efecte speciale.
Ma bucur insa ca nu toata lumea a cazut prada acestui trend ca sa zic asa. E adevarat ca lumea asta care exclude banul ca idol e mica rau. Banul reprezinta pentru multi din pacate izvorul fericirii. Iti dau ei exemple cu ce pierzi daca nu ai aia sau ailalta, incearca sa te corupa cu diferite ironii care cred ei ca te vor atinge. Pentru ca eu cred ca e o dependenta ca oricare alta. Cu cat ai mai mult cu atat vrei mai mult.
Oooooo daaaaaaaaa!!!Uneori imi e greu dar de cele mai multe ori ma felicit pentru decizia luata,aceea de a face "repede" copii,chiar daca nu avem vila,masina 4X4 si nici cont de economii la banca (si nici carduri de credit,mama lor).Usor,usor se fac toate,fara disperare (ma mai apuca pe mine uneori,femela care vrea cuibul ei...ca acu stam in chirie).Dar stii ce,suntem foarte fericiti si in doua camere astea inchiriatele cum sunt ele.Si asta fiindca nu stam zi de zi sa tanjim dupa trixirixi al altora,vorba ta.I-am zis alui meu ca vreau ca in viitor sa ajungem sa ne permitem sa muncim atat cat "trebuie" si sa castigam atat cat ne trebuie.Cat sa ducem fetele la o scoala buna de exemplu sau sa ne permitem accesul la o viata diversificata (nu doar birou-acasa),dar fara excese.Sper sa nu ne ia valul...
RăspundețiȘtergere