fluturi de primavara...

Galbeni, caramizii sau pur si simplu argintii...minunati fluturi, nu obosesc niciodata sa-i privesc. Noaptea trecuta am avut un vis, atat de colorat ca pur si simplu desi stiam ca dorm si visez nu vroiam sa ma trezesc :). Se facea ca eram copila, nu chiar copila, eram la liceu, in sarafan si ma descaltasem caci pantofii erau leoarca. Ploua, si era si cald...ploua cu soare, si treceam pe niste stradute prin Cotroceni si erau salcami infloriti. Si eu eram fericita si fara griji. Ce inseamna sa fii copil si sa nu-ti dai seama ca totul trece si niciodata ca atunci nu vei mai fi liber. Pentru ca ne iubim copiii, in fiecare clipa ei sunt in gandurile noastre, sa fie fericiti, sa fie bine, sa fie sanatosi si de aceea ei sunt stapanii gandurilor noastre de acum :). Azi am stat dupa ce am venit de la o intalnire la job, la soare...am stat ca o soparla lenesa. Nu mi-e frica de trecerea timpului pe fata mea, mi-e frica de trecerea timpului prea repede, ca si cum pierd clipe pretioase in timp ce intorc capul sa privesc un fluture. Timpul este un hot :)! Bebelusa mea Keira se transforma incet incet intr-o domnisoara cu foarte multa vointa, charm si inteligenta . Ma uit uneori la chipul ei rotund si la mica alunita pe care o are deasupra gurii si ma mir ca e a mea :)). Cand se cuibareste la mine in brate inchid ochii si imi fixez pe retina minutul asta mai valoros ca un diamant. Ii miros parul si ii mangai pielea atat de catifelata. Insa nu mai sta prea des in bratele mele, e in era descoperirilor si alergatului si chiutului si a Freyei. Ea este acum preferata ei :)). Fluturi de primavara, nu ma luati si pe mine intr-un zbor lin...caci ale mele sigur zboara cu voi in lumea povestilor, pentru ele e atat de simplu inca :)!