Ma gandesc ca eu m-am oprit undeva in timp, la o varsta in care am descoperit ca ma definesc prin cateva lucruri si alea bune...si gata, acolo m-am desprins din piatra imaginara devenind o pasare maiastra. Azi si maine nu fac decat sa adaug la ele, ca la o cutie cu bijuterii dragi. Unele le am de secole, vorba vine, de altele m-am plictisit, altele si-au pierdut valoarea, iar unele pur si simplu sunt clasice :). James Dean va ramane pentru totdeauna prototipul barbatului care ma atrage. Fragil, rebel, nonconformist. Pare la departare de ani-lumina fata de Alexandru cel Mare. Si totusi eu nu vad diferenta majora, de altfel si Alexandru moare tanar, in glorie, si Alexandru este neinteles de cei din jur si mai ales are aceasi problema pe care a avut-o si James Dean cu tatal lui. Tati autoritari, niciodata multumiti indeajuns de evolutia fiilor lor. Rebel fara cauza, da, asta am simtit la 15 ani ca sunt. Ca undeva acolo nu ma potrivesc in imaginea pictata a adolescentei perfecte. Imi doream blugi si geaca de piele si ma visam pe un motor cu pletele in vant. Savuram pagina cu pagina revistele Cinema si tot ce imi doream e sa fac din viata mea un film. Nu-mi doream sa fiu actrita, asta nu mi-am dorit niciodata, doar ca eram groaznic si zaharisit de romantica in ceea ce priveste viata, chiar si cand apareau drame, ele erau regizate interior, spre savoarea amintirilor de mai tarziu :). Patetic :). Chestia asta inca mai exista in viata mea, tendinta de auto-regizare a clipelor. E ca si cum imi fixez camera interioara si retin cadru cu cadru. Unele am tendinta pur si simplu sa le sterg, unele le arhivez si cand miros vreodata din intamplare un Paco Rabanne XS se reactiveaza imediat :) si unele sunt mereu acolo pe retina, undeva in spate, dar sunt acolo. James Dean a fost primul barbat in a carui privire am invatat alfabetul dragostei. Pentru ca a putea citi inima unui barbat aveam nevoie de cateva coordonate si ele erau asa: niciodata cineva comun, intotdeauna o picatura de rebeliune, innacesibil si mai ales cinematografic :)).
vineri, 1 aprilie 2011
rebel fara cauza
Ma gandesc ca eu m-am oprit undeva in timp, la o varsta in care am descoperit ca ma definesc prin cateva lucruri si alea bune...si gata, acolo m-am desprins din piatra imaginara devenind o pasare maiastra. Azi si maine nu fac decat sa adaug la ele, ca la o cutie cu bijuterii dragi. Unele le am de secole, vorba vine, de altele m-am plictisit, altele si-au pierdut valoarea, iar unele pur si simplu sunt clasice :). James Dean va ramane pentru totdeauna prototipul barbatului care ma atrage. Fragil, rebel, nonconformist. Pare la departare de ani-lumina fata de Alexandru cel Mare. Si totusi eu nu vad diferenta majora, de altfel si Alexandru moare tanar, in glorie, si Alexandru este neinteles de cei din jur si mai ales are aceasi problema pe care a avut-o si James Dean cu tatal lui. Tati autoritari, niciodata multumiti indeajuns de evolutia fiilor lor. Rebel fara cauza, da, asta am simtit la 15 ani ca sunt. Ca undeva acolo nu ma potrivesc in imaginea pictata a adolescentei perfecte. Imi doream blugi si geaca de piele si ma visam pe un motor cu pletele in vant. Savuram pagina cu pagina revistele Cinema si tot ce imi doream e sa fac din viata mea un film. Nu-mi doream sa fiu actrita, asta nu mi-am dorit niciodata, doar ca eram groaznic si zaharisit de romantica in ceea ce priveste viata, chiar si cand apareau drame, ele erau regizate interior, spre savoarea amintirilor de mai tarziu :). Patetic :). Chestia asta inca mai exista in viata mea, tendinta de auto-regizare a clipelor. E ca si cum imi fixez camera interioara si retin cadru cu cadru. Unele am tendinta pur si simplu sa le sterg, unele le arhivez si cand miros vreodata din intamplare un Paco Rabanne XS se reactiveaza imediat :) si unele sunt mereu acolo pe retina, undeva in spate, dar sunt acolo. James Dean a fost primul barbat in a carui privire am invatat alfabetul dragostei. Pentru ca a putea citi inima unui barbat aveam nevoie de cateva coordonate si ele erau asa: niciodata cineva comun, intotdeauna o picatura de rebeliune, innacesibil si mai ales cinematografic :)).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce placut,sa regasesc aceste randuri in care ma vad aproape ca intr-o oglinda:)Inclusiv figura lui James Dean,care troneaza in galeria de barbati care m-au inspirat in ale dragostei,ca si pe tine dealtfel.Este intradevar,one of a kind.
RăspundețiȘtergereFrumos...!
*intr-adevar,typo.My bad,scriu de pe pda.
RăspundețiȘtergereNumai bine!