o duminica lenesa

Copiii alearga la nesfarsit in jurul copacilor. Sau isi aleg un traseu bine stabilit, cu totusi atat de multe curbe ca imi scapa privirii, lenese si ea. A fost frumos afara si totusi n-am plecat pe nicaieri, al meu avea ceva de terminat pentru job, eu la fel, insa fetele au stat toata ziua pe afara, astfel incat la cina au halit tot iar la ora de somn au picat late. Azi am citit biografii, ador sa ma relaxez citind despre viata oamenilor, aia reala, chiar romantata, asa cum o gasim in carti. Liz Taylor, Vivien Leigh, Audrey Hepburn si Jean Harlow. Am si revazut doua filme inregistrate de pe TCM mai demult : Wife versus Secretary cu ultima, si The last time I saw Paris cu Liz...alt aer, alta atmosfera. Feminitatea aia evidenta si totusi atat de rafinata. Imi plac la nebunie filmele alb-negru, asta e primul dintre ele filmat in 1936, partenerul lui Jean Harlow nefiind altul decat Clark Gable :)). Divina atmosfera aia plina de viata, emotie, maniere, razvratiri, toate insa atat de bine demarcate, fara prea multe cuvinte, fara excese. Imi inchipui uneori ca viata lor trebuie sa fi fost ca filmele astea, cu atmosfera aia, putin demodata, plina de veste si palarii, de manusi si posete si totusi atat de fermecatoare. Ma duc sa mai gasesc inca un film alb-negru, sunt insetata de pacea pe care mi-o transmit filmele astea ramase agatate in timp ca o poza sepia :)).